Interviu IPN cu şefa Direcţiei protecţia familiei şi drepturilor copilului din cadrul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Viorica Dumbrăveanu.
– Modificările operate în Legea cu privire la achiziţiile publice permit organizaţiilor neguvernamentale să presteze servicii sociale, alături de instituţiile statului. De ce a fost nevoie de o astfel de iniţiativă şi care va fi mecanismul?
– Necesitatea contractării serviciilor sociale de către ONG–uri a rezultat din faptul că este în creştere numărul potenţialelor beneficiari de aceste servicii. Multe persoane în etate au rămas fără îngrijire din cauza migraţiei copiilor adulţi. Totodată, este vorba şi despre copiii rămaşi fără ocrotire părintească, şi nu doar ca rezultat al migraţiei, dar şi al altor fenomene când este necesară decăderea din drepturi părinteşti sau când copiii rămân orfani ca rezultat al decesului părinţilor. Cu regret, ne confruntăm cu aşa fenomene ca violenţa în familie, traficul de fiinţe umane şi în aceste condiţii este necesară dezvoltarea serviciilor sociale.
Sunt multe servicii pentru aceste persoane instituite de către organizaţiile neguvernamentale şi, de aceea, nu este nevoie ca autorităţile publice locale să dezvolte acelaşi set de servicii sociale. Cea mai bună soluţie ar fi contractarea prestatorului privat de servicii sociale. De aceea, a fost necesară implementarea mecanismului de contractare a prestatorilor de servicii sociale, şi anume ne referim la prestatorii privaţi. Pentru a facilita acest proces, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a elaborat un proiect pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la achiziţiile publice, prin care este asigurat dreptul asociaţiilor obşteşti de a participa la procedura de achiziţii publice a serviciilor sociale. Documentaţia standard în acest sens, elaborată în baza unei hotărâri a Guvernului, prevede toate etapele procedurii de achiziţii publice, de la procedura de depunere a cererii, prezentarea ofertei şi până la procedura de selectare a prestatorului şi încheierea contractului.
Un alt document coordonat de minister cu Agenţia Achiziţii Publice ţine de atribuirea codurilor de identificare pentru serviciile sociale. Fiecare serviciu social inclus în nomenclatorul serviciilor sociale va avea un cod de identificare, conform unor standarde internaţionale şi a codurilor de identificare internaţionale. Şi astfel, la procedura de achiziţii publice pot să participe şi prestatori privaţi de peste hotare, care ar putea să identifice mai uşor ce tip de servicii sociale achiziţionează o autoritate sau alta în baza acestui cod. Este un lucru inovator pentru Moldova.
– Ce documente obligatorii trebuie să prezinte un prestator de servicii sociale la procedura de achiziţii publice?
– Este vorba de certificatul de înregistrare a asociaţiei obşteşti, eliberat de Ministerul Justiţiei, decizia de constituire, eliberată de autoritatea publică locală, sau certificat de înregistrare, eliberat de Camera Înregistrării de Stat. Totodată, este necesar de prezentat certificatul de atribuire a unui cont bancar, certificat de efectuare sistematică a plăţii impozitelor, ultimul raport financiar al participantului, certificatul de acreditare eliberat de autoritatea competentă, care este un element obligator. Trebuie prezentat şi CV–ul organizaţiei, în care să fie specificate tipurile de servicii prestate, grupul şi numărul de beneficiari, denumirea şi valoarea fiecărui proiect implementat, lista partenerilor pe care i-a mai avut, CV–ul personalului angajat şi deja declaraţia privind conduita etică şi neimplicarea în practici frauduloase şi de corupere. Pe lângă acele documente pe care le-am enumerat mai sus, prestatorii vor trebui să prezinte şi un alt set de documente, specific numai prestatorilor de servicii sociale, şi anume certificatul de acreditare, informaţii despre experienţa generală.
– Care vor fi criteriile de selectare a prestatorilor de servicii sociale?
– 40% din punctaj se atribuie preţului, 25% calificării personalului de specialitate. Experienţa prestatorilor în prestarea serviciilor de asistenţă socială incluse în Nomenclatorul serviciilor sociale constituie 15%. Este foarte important ca prestatorul de servicii să propună un proiect de buget care să fie bazat pe programe de activităţi în prestarea serviciului. Atunci când bugetul şi programul nu corespund standardelor minime de calitate se atribuie zero puncte. În cazul în care prestatorul propune un buget şi un program corelat cu standardele minime de calitate, obţine 5 puncte. Dacă asiguri un buget şi un program suplimentar standardelor minime de calitate, spre exemplu vii cu proiecte adiţionale, ţi se atribuie 10 puncte. Baza tehnico-materială este la fel de importantă şi se oferă 10 puncte pentru ea.
Serviciile sociale care nu necesită bază tehnico-materială vor fi punctate după alte criterii. Aici preţului i se atribuie 40%, calificării personalului – 30%, experienţei în prestarea serviciului – 15%, bugetului corelat cu programul – 10%. Gradul de corespundere a bazei tehnico-materiale are doar 5%, pentru că se referă doar la baza tehnică necesară pentru personalul organizaţiei.
– Pentru ce perioadă de timp urmează să fie încheiat contractul de prestare a serviciilor sociale?
– Am prevăzut posibilitatea încheierii contractului cu un prestator de servicii pentru o perioadă de 3 ani. A apărut posibilitatea încheierii unui contract multianual, ceea ce este un element nou. Elaborarea acestei prevederi a fost necesară pentru ca autorităţile publice locale să nu fie nevoite să organizeze în fiecare an procedurile de achiziţii publice, care sunt destul de complexe ca procedură şi durează în timp . În cazul unui contract multianual, prestatorului de serviciu i se achită 15% din valoarea contractului în avans şi restul se împarte în tranşe egale şi se plăteşte prestatorului semestrial. Fiecare tranşă este condiţionată de prezentarea raportului de prestare a serviciilor de către prestator şi aprobarea raportului de evaluare a calităţii serviciilor prestate de către cumpărător. Există şi prevederi de reziliere a contractului, iar elementul nou este retragerea certificatului de acreditare, acest lucru se datorează necorespunderii calităţii serviciilor cu standardele minime de calitate şi cu programul de prestare a serviciului. Contractul mai este reziliat şi în cazurile în care se constată pericolul iminent pentru viaţa şi sănătatea beneficiarilor serviciului.
– Este nevoie ca prestatorii de servicii publice să obţină acreditare? Cine le-o oferă?
– Începând cu anul 2013, prestatorii de servicii publice, cât şi private vor fi acreditaţi de către Consiliul Naţional de Acreditare a Prestatorilor de Servicii Sociale. Acreditarea se va face în baza standardelor minime de calitate, în baza unui proces de evaluare, a corespunderii serviciilor prestate. În momentul în care nu sunt prestate servicii de calitate, acreditarea va fi retrasă. Însă, din motiv că procedura durează în timp, în cazul în care un prestator de servicii nu şi-a obligat responsabilităţile, nu se mai merge pe retragerea acreditării, ci pe rezilierea imediată a contractului.
– Prin ce se vor deosebi serviciile sociale prestate de stat de cele prestate de ONG–uri?
– Aceste servicii nu trebuie să se deosebească. Pentru că prestarea serviciilor trebuie să fie efectuată în conformitate cu regulamentul de funcţionare a serviciului şi în conformitate cu standardele minime de calitate.
– Lansând acest parteneriat, pe ce mizează statul, inclusiv în plan financiar, dar şi vorbind despre resurse umane?
– Punem un accent mare pe resursele umane pentru că în criteriile de selectare a ofertelor este pus accentul nu numai pe preţ, dar şi pe calitatea serviciilor. Sperăm că vor participa prestatori care au cadre calificate. Mizăm pe faptul că vor veni prestatori cu bază tehnico-materială necesară pentru prestarea serviciilor. Astfel se va vorbi despre cost-eficienţă pentru că nu este nevoie de crearea unor servicii noi. Punem miză foarte mare pe calitatea serviciilor şi satisfacţia beneficiarilor, iar prestatorii vor trebui să tindă să îmbunătăţească calitatea serviciilor prestate
– La ce schimbări se pot aştepta beneficiarii? Nu există riscul ca unele tipuri de servicii sociale prestate în acest moment de către stat să dispară?
– Noi credem că anumite servicii ar putea să se reorganizeze, dar nu peste noapte. Vorbesc anume despre sistemul rezidenţial de îngrijire. Unele instituţii rezidenţiale ar putea să dispară, pentru că, dacă va exista o cerere pentru servicii de calitate, atunci ele vor trebui să corespundă cererii. Aceasta nu înseamnă că vom reduce posibilitatea beneficiarilor de a solicita anumite servicii.
– Care sunt cele mai mari provocări şi dificultăţi în prestarea serviciilor sociale şi cum vor fi ajutate organizaţiile neguvernamentale în acest proces? Cât de pregătite sunt organizaţiile neguvernamentale să presteze astfel de servicii?
– Cea mai mare provocare este sustenabilitatea serviciilor sociale, care au apărut într-un număr foarte mare datorită finanţatorilor externi. Apare problema durabilităţii serviciilor şi cât de bine corespund acestea necesităţilor beneficiarilor. Salutăm asistenţa donatorilor externi, dar finanţările trebuie să fie corelate cu necesităţile beneficiarilor. Organizaţiile neguvernamentale din Moldova sunt foarte bine pregătite pentru că au investit în resurse umane, în baza tehnico-materială, sunt axate pe dezvoltarea serviciilor. Sunt organizaţii care prestează servicii sociale cu o calitate mai înaltă decât cele prevăzute de standardele minime de calitate. Gama serviciilor prestate de prestatorii privaţi este foarte largă.
– Toate tipurile de organizaţii neguvernamentale vor putea presta servicii sociale sau doar cele de utilitate publică? Cum vor fi acestea monitorizate?
– Modificările la lege a avut drept scop ca în procedura de achiziţii publice să fie implicată orice organizaţie neguvernamentală care corespunde criteriilor enunţate, nu doar cele de utilitate publică. Cât priveşte monitorizarea prestatorilor de servicii sociale, acest lucru va fi asigurat prin prezentarea raportului de activitate. Acesta va arăta pe cât de bine este realizat acel program de activităţi prezentat, corelat cu costurile enunţate anterior. Un alt mecanism ţine de posibilitatea de monitorizare a serviciilor de către autorităţile publice locale în raza căreia activează prestatorul. Şi aici este vorba de beneficiarii din localitatea dată, iar autorităţile sunt obligate să asigure respectarea drepturile acestor persoane.
O altă instituţie care are rolul de monitorizare este Inspecţia Socială, care are dreptul să monitorizeze şi prestatorii privaţi de servicii sociale. Achiziţia serviciului social poate fi făcută şi de către minister, ca autoritate centrală care a identificat necesitatea de prestare a serviciilor sociale pentru un grup de persoane. Achiziţia mai poate fi făcută şi de autorităţile publice locale. Aceste autorităţi vin cu bani, iar prestatorii vin cu gama de servicii sociale pe care le pot prestate contra acelei sume de bani.
– Care sunt aşteptările statului în acest domeniu pentru următorii ani? Un serviciu social model cum ar trebui să arate?
– Aşteptările se referă la o acoperire mai mare a populaţiei cu servicii sociale şi ca aceste servicii să fie cu adevărat de calitate. Serviciul model este acel serviciu care satisface necesităţile beneficiarilor prin implicarea beneficiarilor, unde sunt resurse umane care nu sunt doar calificate, dar şi trăiesc prin prisma beneficiarilor. Avem lucrători foarte buni, dar trebuie să ne axăm mai mult şi pe aspectul beneficiarului. Aceasta înseamnă că prestatorii de servicii sociale din Moldova vor trebuie să pună accentul pe satisfacţia şi implicarea beneficiarilor în prestarea serviciilor. Astfel, ne dorim să creăm servicii axate pe beneficiar, flexibile. Majoritatea standardelor pe care le revizuim şi le implementăm pun accent pe participarea şi opinia beneficiarilor în în procesul de acordare a serviciului.
Alina Marin, IPN