Oleg Cristal: Reglementarea problemei raioanelor din estul R. Moldova trebuie efectuată cu respectarea principiilor integrităţii şi suveranităţii ţării. Sondaj Info-Prim Neo

Agenţia de ştiri Info-Prim Neo desfăşoară un sondaj de opinie printre lideri ai formaţiunilor politice, exponenţi ai societăţii civile, formatori de opinie de pe ambele maluri ale Nistrului cu privire la soluţionarea conflictului transnistrean. Sondajul are drept scop acumularea a cât mai multor puncte de vedere care ar putea contribui la ameliorarea situaţiei existente. Tuturor participanţilor le-au fost adresate aceleaşi două întrebări. De data aceasta răspunde la ele Oleg Cristal, redactor-şef adjunct la cotidianul „Moldova Suverană”, doctorand în politologie. [ - Cum vedeţi soluţionarea diferendului transnistrean? În ce formă, prin ce mecanisme şi în ce termeni este aceasta posibilă?] - Trebuie să încep cu precizarea că voi exprima un punct de vedere personal asupra acestui subiect. Reglementarea problemei raioanelor din estul R. Moldova trebuie efectuată cu respectarea principiilor integrităţii şi suveranităţii ţării noastre, în baza Constituţiei, adoptate în 1994, şi a Legii cu privire la prevederile de bază ale statului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului, adoptată, cu unanimitate de voturi, de către Parlamentul de la Chişinău, la 22 iulie 2005. Atât Legea Supremă, cât şi cea din vara anului 2005, prevăd caracterul unitar al statului R. Moldova, care cred că urmează a fi păstrat şi după soluţionarea diferendului transnistrean. Totodată, orice formulă de rezolvare a problemei în cauză trebuie să presupună acordarea unei autonomii largi populaţiei din aceste localităţi şi posibila reprezentare în organele centrale de la Chişinău, proporţional numărului de locuitori ai zonei. Aceasta nicidecum nu înseamnă că reprezentanţii regiunii transnistrene vor face, în mod obligatoriu, un grup distinct în instituţiile centrale, deoarece deschiderea acestei zone faţă de spaţiul informaţional moldovenesc, pentru societatea civilă şi partidele moldoveneşti ar putea conduce la uniformizarea societăţii. Aici subliniez că nu am în vedere transnistrizarea R. Moldova, ci mai degrabă europenizarea zonei de est. În această ordine de idei, insist asupra necesităţii sporirii eforturilor comune ale autorităţilor de la Chişinău, ONG-urilor de pe ambele maluri ale Nistrului şi a donatorilor străini în vederea democratizării şi europenizării regiunii transnistrene, odată cu aprofundarea reformelor în acest sens pe malul drept al Nistrului. Legea din 2005 prevede şi o altă condiţie pentru reglementarea acestui diferend – retragerea prezenţei militare străine de pe acest teritoriu. În depozitele de la Cobasna rămân stocate circa 20 de mii de tone de muniţii şi armament, care trebuie evacuate ori casate. Atunci va dispărea şi necesitatea prezenţei celor aproximativ 1500 de militari ruşi, care au menirea să păzească aceste stocuri. De asemenea, actuala misiune de pacificatori este una depăşită de timp şi ineficientă. Este îmbucurător faptul că din 1992, când a fost semnat Acordul de încetare a focului, nu s-au mai înregistrat ciocniri armate între reprezentanţii de pe cele două maluri ale Nistrului. Prin urmare, păstrarea actualilor pacificatori nu este motivată. Ei urmează a fi înlocuiţi cu o misiune civilă, cu mandat internaţional (ONU sau OSCE, poate în cooperare cu UE). De altfel, lipsa tensiunilor armate în zonă este explicată prin simplul motiv că acesta nu este decât un conflict politic şi economic (interese mafiote). Nu există tensiuni între oamenii de rând care locuiesc pe cele două maluri, ceea ce dă speranţe că diferendul poate fi soluţionat uşor şi rapid. Orice soluţie politică finală privind reglementarea transnistreană urmează să fie aprobată în câteva trepte. Mai întâi de toate, să fie acceptată de către Chişinău şi administraţia de la Tiraspol, apoi susţinută în formatul „5+2” (R. Moldova, administraţia de la Tiraspol, OSCE, Rusia, Ucraina + Uniunea Europeană şi Statele Unite). O altă etapă urmează să fie cea de aprobare a formulei de către Parlamentul de la Chişinău, dar să aibă şi o susţinere largă în societate. În sens contrar, orice soluţie, fie ea una foarte bună, dacă nu este susţinută de societate, atunci poate fi uşor respinsă sau aplicată ineficient. Este necesar de acordat şi o atenţie deosebită viabilităţii unei posibile formule de reglementare transnistreană, astfel ca aceasta să ducă la reunificarea şi edificarea unui stat eficient şi funcţional. Trebuie evitate posibilele situaţii de blocaj la nivel de stat, astfel ca să aibă de câştigat toţi cetăţenii statului reîntregit. Pentru reglementarea transnistreană e nevoie de cooperat cu principalii actori internaţionali, care, de altfel, au o implicare directă în procesul de soluţionare (UE, OSCE, Rusia, SUA, Ucraina). Aceştia pot contribui nu doar la găsirea unei soluţii viabile, ci şi la realizarea unor proiecte concrete ce ţin de infrastructură, dezvoltarea social-economică, dezvoltarea societăţii civile, democratizare etc. UE şi SUA au anunţat deja disponibilitatea să finanţeze generos diverse proiecte de pe urma cărora vom avea de câştigat cu toţii. Intuiesc că ar putea exista şi alţi posibili donatori externi, care ar contribui la soluţionarea multor probleme. Când vorbim despre termenii de realizare a unor proiecte de reunificare a unui stat dezbinat de mai bine de 17 ani ar trebui să fim prooroci, ceea ce nu suntem. Cu siguranţă, majoritatea, inclusiv din stânga Nistrului, ne dorim ca problema să fie soluţionată cât mai urgent, pentru că ea i-a obosit pe toţi. Dar, totodată, trebuie să ţinem cont de proverbul latinesc „Festina lente” (grăbeşte-te încet). Repet, avem nevoie de un stat funcţional. [ - În opinia dvs., pe cât de eficiente şi de adecvate situaţiei create sunt acţiunile pe care le întreprinde actualmente conducerea statului R. Moldova? Când credeţi că pot da rezultate eforturile depuse de autorităţi şi la ce rezultate ne putem aştepta?] - Orice conducere de la Chişinău trebuie să depună toate eforturile politice, diplomatice şi economice, în vederea reîntregirii ţării. Cu toţii remarcăm eforturile sporite ale conducerii R. Moldova pentru găsirea unei soluţii viabile pentru problema raioanelor din estul ţării. În acest sens poate fi menţionat numărul mare de contacte la nivel bilateral cu participanţii la procesul de negocieri în formatul „5+2”. De exemplu, marţi, 27 mai, această chestiune a fost examinată la Bruxelles în cadrul vizitei preşedintelui R. Moldova, Vladimir Voronin, dar şi la Chişinău, în timpul vizitei lui Alexei Ostrovski, presedintele Comitetului Dumei de Stat pentru afacerile cu CSI şi relaţiile cu compatrioţii a Federaţiei Ruse. Este vădită dorinţa autorităţilor moldoveneşti de a reglementa cât mai grabnic posibil acest „conflict îngheţat”. Există mai multe premise, care ţin de conjunctura regională şi internaţională, care dau speranţe la o posibilă soluţionare a diferendului transnistrean, în condiţiile expuse de mine mai sus, în viitorul apropiat. Din păcate, există şi suficiente forţe (la Tiraspol, pe malul drept al R. Moldova, peste hotarele ţării noastre, atât în est, cât şi în vest) care se opun vehement reglementării transnistrene. Prea multe interese tenebre sunt conectate la această „zonă gri”. Personal aştept doar rezultate bune în reglementarea transnistreană. Aceasta aşteaptă majoritatea cetăţenilor noştri, care locuiesc despărţiţi de râul Nistru. Cu excepţia celor care doresc păstrarea „status quo”-ului sau chiar instituţionalizarea „de jure” a republicii separatiste.