Nu-mi fac iluzii cu privire la o schimbare bruscă a situaţiei în sistemul judiciar.Interviu Info-Prim Neo cu Vladimir Grosu, agent guvernamental al R. Moldova la CEDO

[ - Autorităţile europene nu încetează să ceară de la Moldova să amelioreze prestaţia justiţiei. Ce mai trebuie de făcut pentru a scoate compartimentul judiciar din lista cu defecte democratice ale R. Moldova?] - Sistemul judiciar ca oricare alte sisteme sau instituţii din Republica Moldova sau din alte state nu este lipsit de deficienţe, ceea ce, desigur generează potenţial pentru încălcări de drepturi şi plângeri noi la CEDO. Ţinând cont de faptul că astfel de state ca Franţa, Germania, Marea Britanie, până în prezent sunt periodic condamnate la CEDO pentru erori judiciare, nu-mi fac iluzii cu privire la o schimbare bruscă a situaţiei la acest capitol în R. Moldova. Totuşi, la ei erorile sau deficienţele sunt de altă natură decât cele de la noi. Cred că una din problemele principale este conştientizarea responsabilităţii care le revine actorilor din acest sistem. Când se va înţelege că atunci când faci justiţie lucruri mărunte nu există, cum ar fi, de exemplu, citarea corespunzătoare în proces, aceasta va însemna cea mai importantă schimbare, iar restul va veni de la sine. [ - Penalităţile aplicate Guvernului de către CEDO s-au ridicat la ordinul milioanelor de euro în 2008. Cât de mare este vina puterii a treia pentru aceste rapturi din banii contribuabililor?] - În principiu, nu sunt de acord cu accentul care este pus în această întrebare: iarăşi, ca de obicei, în presa noastră, prioritate li se dă sumelor încasate prin hotărârile CEDO şi nu genului sau cauzelor condamnării statului nostru de înaltul for de la Strasbourg, ceea ce este mult mai important. Sigur că societatea trebuie să fie informată şi despre acest lucru, dar el nu trebuie să fie dominant în diseminarea informaţiilor. În ceea ce priveşte vinovăţia puterii judecătoreşti pentru aceste sume încasate – sigur că în multe situaţii ea poate fi regăsită aici şi sistemul judecătoresc trebuie să aibă curajul să o recunoască, dar, de asemenea, pot afirma că această vinovăţie nu poate fi atribuită în exclusivitate acestui sistem. Problemele din acest sistem nu reflectă decât problemele care există în întreaga societate. Într-o societate în formare, care se află în proces de reformă permanentă, cauza unor insuccese nu poate fi atribuită doar unor instituţii, lăsând în umbră rolul celorlalţi actori din societate. [ - Deşi legea cu privire la Agentul Guvernamental permite, nu sunt cunoscute cazuri de începere a anchetelor împotriva funcţionarilor din a căror vină Guvernul a avut de pierdut cazuri la CEDO. De ce? Vom putea deveni martorii unor astfel de investigaţii vreodată?] - Cauze de regres urmare a hotărârilor CEDO nu sunt cunoscute deoarece mulţi nu doresc să le vadă. Dar ele există. La moment, procurorul general, urmare a informării de către agentul guvernamental, a iniţiat 4 cauze de regres. Două cereri de regres au fost iniţiate contra fostului ministru al transporturilor, urmare a hotărârilor adoptate de CEDO în cauzele „Ungureanu contra Moldovei” şi „Biţa şi alţii c. Moldovei”, în care Curtea Europeană a constatat încălcarea drepturilor reclamanţilor prin neexecutarea sau executarea tardivă a hotărârilor judecătoreşti naţionale de către responsabilii din cadrul ministerul în cauză. Alte 2 cauze sunt intentate contra unor colaboratori ai poliţiei, acţiunile ilegale ale cărora au servit drept temei pentru constatarea încălcării drepturilor garantate de Convenţia Europeană – „Guţu c. Moldovei” şi „Corsacov c. Moldovei”. Toate aceste 4 cereri de regres se află în prezent pe rol. Instanţele judecătoreşti urmează să-şi spună cuvântul. [ - Cum apreciaţi anul 2008 în sensul relaţiilor dintre CEDO şi R. Moldova?] - Consider că anul 2008 este anul consolidării unui dialog dintre CEDO şi R. Moldova, un dialog constructiv în care ambele părţi au aflat mult una despre cealaltă, iar hotărârile de constatare a încălcărilor, care, de altfel, sunt mult mai puţine decât în anul 2007, nu reprezintă decât un aspect al acestei comunicări. Acest dialog a fost completat şi cu alegerea unui nou judecător din partea Moldovei, şi cu hotărâri de constatare a neîncălcării drepturilor reclamate (în cauza „Flux 6 c. Moldovei”, pe care mulţi au citit-o, dar puţini au fost cei care au vrut să o observe), cu decizii de scoatere de pe rol, în care CEDO s-a convins de bunăvoinţa Guvernului de a remedia multiple situaţii şi de a promova drepturile omului. Toţi aceşti factori nu au făcut decât să verse o lumină diferită, şi, sper eu, pozitivă, asupra lucrurilor care erau percepute altfel anterior.