În regimurile totalitare biserica devine o instituție atacată, iar paradele militare au accente amenințătoare și războinice. Opinia aparține istoricului din România, Nicolae Mihai, și a fost expusă în cadrul dezbaterii publice la tema „Practici festive și inginerii identitare în regimurile (post)totalitare”, organizată de Agenția de presă IPN. Potrivit istoricului, paradele militare din perioada sovietică și cele din perioada regimului Putin au menirea de a demonstra forța militară a URSS, respectiv, Rusiei și de a induce un sentiment de frică.
Potrivit istoricului Nicolae Mihai, regimurile totalitare sunt cele care suprimă drepturile si libertățile democratice după care planifică în mod strict toate domeniile vieții publice și private a cetățenilor folosindu-se de constrângere. Regimurile totalitare sunt cele unde puterea aparține unei sigure persoane sau unui grup restrâns de persoane, biserica fiind anihilată sau controlată în totalitate.
„În regimurile totalitare conducătorul devine Dumnezeu. Dumnezeu nu mai există din punct de vedere teologic, biserica devine o instituție atacată și dată deoparte, distrusă de regimurile totalitare, inclusiv de comunism, atunci când nu este controlată, ierarhia bisericească poate fi controlată de serviciile speciale, așa cum s-a întâmplat în Rusia. Conductorul devine noul Dumnezeu și chiar noul zeu. Este primul personaj, cel mai important actor. În practicile festive cea mai mare siluetă este a conducătorului, a lui Stalin. Așa găsim și la Hitler. Spre deosebire de regimurile democratice, aici nu mai avem de-a face cu cetățeni. E vorba de control, iar controlul se exercită față de o masă, căreia i se dă un fel de alfabet a ceea ce trebuie să înțeleagă și doar acela este registrul de sens care funcționează. Restul elementelor sunt scoase treptat, scoase chiar din memorie. Rolul practicilor festive, că este vorba de 9 mai sau de Ziua Revoluției Bolșevice, este să elimine din memoria colectivă orice referință la vechile regimuri, înlocuindu-le cu noile referințe”, a spus doctorul în istorie, Nicolae Mihai.
Potrivit istoricului, frica este instrumentul cel mai util al regimurilor totalitare, deopotrivă cu cultul personalității, ambele induse prin propagandă. Nicolae Mihai spune că toate manifestările festive cu elemente de entuziasm și euforie din statele totalitare reprezintă un paravan al atrocităților și realității sumbre.
„Frica este importantă, oamenii chiar și când se adună să se bucure, de multe ori sunt îndemnați de frică. Cetățeanul în regimurile totalitare nu mai beneficiază de drepturi și libertăți, este la buna dispoziție a statului și intruziunea statului în spațiul privat se produce oricând, cu toată forța. Pentru regimurile totalitare excesul de propagandă și registrul festiv au menirea să acopere o realitate istorică ce are contururi tragice și negative”, a mai spus istoricul din România.
Potrivit istoricului, elementul paradei militare se regăsește și în cadrul regimurilor democratice, însă într-o democrație acesta nu este amenințător și războinic. Pe de altă parte, paradele militare de la Moscova au menirea de a prezenta lumii grandoarea Rusiei și de a induce sentimentul de frică, mai spune istoricul.
„Există o diferență esențială între regimurile democratice și cele cu statut autoritar, inclusiv ceea ce se întâmplă în Rusia. Diferența este că registrele festive funcționează diferit. Dacă în Franța, la 14 iulie, de sărbătoarea națională a Franței, prezența militară este acceptată, există o componentă militară, dar nu se vede nicăieri vreo intenție belicoasă, amenințătoare, a Franței față de vreun vecin sau față de fostele sale colonii. Dar dacă ne uităm la ce se întâmplă în spațiul rusesc, în paradele de la Moscova, vedem o exacerbare a părții militare, lăsând permanent să se înțeleagă că Rusia este încă un colos care poate strivi lumea și cine se pune cu Rusia va avea de pătimit”, a explicat doctorul în istorie de la Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopșor”, Craiova, România.
Dezbaterea publică la tema „Practici festive și inginerii identitare în regimurile (post)totalitare” este ediția a 37-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Proiectul este susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.