Deputații au păstrat un moment de reculegere în memoria victimelor deportărilor staliniste, în contextul în care pe 6 iulie se fac 75 de ani de la al doilea val de deportări – cel mai mare val al deportărilor staliniste care a fost organizat în Basarabia în 1949, transmite IPN.
„În total peste 11 mii de familii, ceea ce ar însemna în jur de 36 de mii de persoane, au fost deposedate de case și duse în vagoane pentru vite la mii de kilometri în condiții inumane, greu de imaginat. Vă invit sâmbătă, 6 iulie, la ora 08.00, la Monumentul deportaților din Aleea Gării, iar la 09.00, în Piața Marii Adunări Naționale, unde ca și anul trecut, vor fi amplasate două vagoane similare celor cu care au fost strămutați în 1949 deportații”, a declarat în plen președintele Parlamentului, Igor Grosu.
În cele două vagoane vor fi expuse obiecte folosite de victimele deportărilor, fotografii, istorii de viață și va fi amenajată o biblioteca cu 60 de cărți. Fiecare vizitator va putea să-și găsească rudele deportate, iar ghizii le vor oferi recomandări pentru a găsi dosarele lor. Expoziția în Piața Marii Adunări Naționale va fi până pe data de 31 iulie.
„Să le onorăm memoria, să le cinstim numele, să ne cunoaștem trecutul și să facem tot ce ne stă în puteri ca neamul nostru să nu mai fie niciodată supus unei asemenea terori”, a mai spus șeful legislativului.
Deputata Valentina Ghețu a povestit istoria familiei sale, care este multietnică – tata este german, iar mama – moldoveancă. Pe 6 iulie 1949, la ora 02.00, bunicii de pe linia maternă, împreună cu mama ei, au fost treziți de soldați pentru a fi urcați în tren și deportați ca dușmani ai poporului. Alături de alte rude și vecini, bunicii ei au fost încărcați în vagoane pentru vite de la gara Dondușeni, câte 60-80 de persoane într-un vagon. Au mers timp de o lună, fiind transportați în regiunea Cita. Acolo mama ei s-a cunoscut cu tatăl etnic german, care fusese deportat din Uniunea Sovietică. Împreună cu alți trei frați și surori s-au născut în Siberia, iar una dintre surori nu a supraviețuit.
„Prin câte greutăți, suferințe, chinuri am trecut eu și frații mei, părinții, bunicii, rudele, vecinii și tot neamul nostru, nu-mi ajunge o viață întreagă să povestesc... Vreau să pun câteva întrebări: Ar vrea cineva din voi să fie deportat în vagoane pentru vite în plină arșiță, fără apă și mâncare? Ar vrea cineva să ajungă acolo unde nu-l așteaptă nimeni? Ar vrea cineva să îndure frigul de -30..-50 grade la tăiat păduri fiind flămânzi și dezbrăcați? Ar vrea cineva să fie stigmatizat drept fascist sau chiabur?”, a declarat Valentina Ghețu.
În total, au existat trei valuri de deportări în masă din Moldova: în iunie 1941, iulie 1949 și aprilie 1951.
