Moldovenii nu dau doi bani pentru rezolvarea conflictului transnistrean, studiu

În Republica Moldova există un dezinteres mare faţă de problema transnistreană. Un sondaj de opinie arată că aceasta este doar a 9-a în topul priorităţilor cetăţenilor din dreapta Nistrului. Doar 25% dintre respondenţi au declarat că ar contribui financiar la soluţionarea diferendului. Dintre aceştia jumătate au spus că ar contribui cu 10 lei sau chiar mai puţin, transmite Info-Prim Neo. Sondajul este parte a studiului „Transnistria: o reintegrare treptată”, elaborat de către experţi ai Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul” şi ai Programului „Wider Europe” din cadrul Consiliului European pentru Relaţii Externe. Expertul IDIS „Viitorul”, Leonid Litra, a declarat joi, 4 octombrie, la prezentarea studiului, că problema transnistreană este mai mult un hobby al unor persoane aparte şi unor instituţii. Cercetătorul principal al Programului „Wider Europe”, Nicu Popescu, susţine că partea pozitivă a acestui dezinteres constă în mai puţină agitaţie naţionalistă în jurul zonei de conflict. Dezavantajul este însă că societatea moldovenească nu este dispusă să facă concesii semnificative. Nicu Popescu mai declarat că soluţionarea conflictul transnistrean trebuie să se facă în baza politicii paşilor mici. „Noi optăm pentru o politică de reintegrare treptată, de jos în sus. Încercarea de a stabili mai multe punţi de dialog, aceasta presupune mai multe compromisuri şi mai multe aspecte care ar putea să nu ne placă, adică discuţiile cu autorităţile nerecunoscute”, a spus expertul. Expertul a mai menţionat că soluţionarea conflictului transnistrean nu trebuie înţeleasă ca un eveniment singular, adică o zi când Chişinăul şi Tiraspolul vor semna un document care pune capăt conflictului. Un acord rapid şi nepotrivit ar putea fi chiar dăunător dacă va întrerupe mersul reformelor în Republica Moldova şi procesul de integrare europeană. În schimb, UE ar trebui să se concentreze pe politici care să promoveze reintegrarea de facto a Republicii Moldova în diverse sfere socio-politice. Autorii lucrării mai consideră că atractivitatea Republicii Moldova ar trebui să fie cât mai vizibilă şi evidentă pentru locuitorii regiunii transnistrene, astfel încât să schimbe „echilibrul de atractivitate” pe teren. Pentru a realiza acest lucru, Moldova ar trebui să acorde prioritate dezvoltării în oraşele şi satele din apropierea frontierei administrative cu regiunea transnistreană. În mod practic, autorităţile de pe malul drept al Nistrului ar trebui să investească în dezvoltarea şi crearea locurilor de muncă în oraşe şi în jurul lor.