Moldovenii ar trebui să fie optimişti pentru că pulsul străzii deja s-a schimbat. Interviu cu El Sheikh Mohamed, refugiat politic

{El Sheikh Mohamed a venit în Republica Moldova din Sudan, în 2001. În prezent lucrează traducător la Centrul de Drept al Avocaţilor, organizaţie-partener al Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi. Este absolvent al Facultăţii de Psihologie şi Asistenţă Socială de la ULIM şi face masteratul în Management şi Consiliere în Asistenţă Socială. Este căsătorit cu o moldoveancă, are un copil şi trăieşte în satul Hulboaca din apropierea Chişinăului. Urmează în scurt timp să obţină cetăţenia Republicii Moldova.} [ – Sunteţi în Republica Moldova de 10 ani şi aţi putea să daţi o notă situaţiei socio-politice din ţară. Care credeţi că sunt marile probleme ale societăţii noastre?] – Cred că societatea din Republica Moldova este folosită de către unele partide politice. Republica Moldova ar trebui să meargă pe principiul cetăţeniei şi nu pe acela cine suntem şi de unde venim. Fiecare cetăţean al Republicii Moldova este în drept să-şi cunoască şi să-şi recunoască identitatea şi originea. Dacă mi se va acorda cetăţenia Republicii Moldova în timpul apropiat, aşa cum sper, eu voi spune că sunt cetăţean al Republicii Moldova de origine sudaneză. Consider că noi toţi ar trebui să avem apartenenţă la ţara a cărei cetăţenie o avem şi să respectăm legislaţia acesteia. Lumea devine un sat, ceva mic, noi călătorim, noi vorbim şi interacţionăm cu alte societăţi, iar problemele de etnie nu mai au o rezonanţă atât de mare. Noi suntem cetăţeni ai Republicii Moldova, iar limba de stat este româna. Faptul că vorbim în limba română este o mândrie, un lucru foarte frumos. [– Oamenii pleacă din Republica Moldova în căutarea unui trai mai bun. Noi, cei care suntem încă aici, de ce să nu plecăm?] – Este dreptul celor care pleacă să facă această alegere. Ei doresc o viaţă mai bună şi este ceva normal. Unii nu se mai întorc acasă fiindcă nu au niciun fel de garanţie că aici le va merge bine. Cred că o parte foarte mare dintre ei vor reveni acasă atunci când în Republica Moldova va fi stabilitate economică, socială şi politică. Până în 2008, din cauza monopolurilor, oamenii nu puteau să revină în ţară şi să aibă o garanţie, să fie lăsaţi în pace, să lucreze normal şi să dezvolte o afacere. Pe zi ce trece, însă, democraţia şi libertatea în Republica Moldova devine din ce în ce mai clară. Democratizarea nu poate să fie oprită sub nicio formă, nu poţi opri oamenii să meargă înainte. Oamenii ar trebui să se implice, ar trebui să le pese şi să cunoască ce se întâmplă în societatea în care trăiesc. Eu ştiu că trăiesc într-o societate cu foarte multe probleme, dar îmi pasă. Moldovenii ar trebui să fie optimişti fiindcă lucrurile deja altfel arată, oamenii vorbesc altfel, s-a schimbat pulsul străzii. Dacă acum un an sau doi mergeam pe stradă sau în autobuz, simţeam un altfel de puls, altfel de feţe, uite că acum e altfel situaţia pe stradă, la televizor sau în piaţa centrală. Oamenii vorbesc altfel, oamenii se simt altfel şi situaţia este parcă altfel, e mai bună. [– La alegerile din 28 noiembrie peste 60% din electorat a votat pentru continuarea drumului spre Europa. Ce facem cu celelalte 40%. Unde ne îndreptăm: spre vest sau spre est?] – Ar fi o abordare anormală să crezi că Uniunea Europeană înseamnă o grămadă de bani şi că a doua zi după integrare vom avea salarii de 2 mii de euro. Totuşi, putem să admitem că o parte din aceste lucruri sunt reale. Trebuie să înţelegem că Uniunea Europeană, în primul rând, propune un model de viaţă, nişte instituţii de stat care lucrează. Uniunea Europeană propune un stat de drept şi o pace socială. Pe lângă asta, Uniunea Europeană finanţează toate direcţiile respective şi o sumedenie de programe în toate domeniile. Dar care este modelul care ni se propune din partea cealaltă: nişte regimuri semi-dictatoriale în care preşedinţii se schimbă des şi lumea n-are ce face, corupţie extraordinară şi democraţie numai la nivel declarativ. Eu personal aş pleda pentru formarea unei alianţe de centru-dreapta fiindcă o eventuală coaliţie de centru-stânga ar însemna o întoarcere în trecut. Doresc să trăiesc într-o societate liberă. Îmi doresc să mergem în direcţia respectivă fiindcă vreau să am de a face cu o societate destul de sănătoasă şi în care vor fi respectate drepturile omului. [– Cu ce ar trebui să ne mândrim şi de ce ar trebui să ne fie ruşine?] – Un motiv de mândrie pentru Republica Moldova ar fi faptul că aici convieţuiesc diferite etnii şi naţionalităţi. Fetele sunt foarte frumoase, oamenii sunt destul de inteligenţi, există un amestec de sânge. Cred că un motiv de ruşine ar fi că multora dintre noi nu ne pasă de ceea ce se întâmplă în Republica Moldova. Este o ruşine să gândeşti: uite că aceia au furat şi ăştia care vin tot o să fure. Aceasta e o abordare foarte proastă şi anormală. [– Ce le doriţi cetăţenilor Republicii Moldova în anul nou ce vine?] – Tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, indiferent de cine sunt ei sau ce limbă vorbesc, le doresc un an nou fericit şi prosper. Le doresc oamenilor să aibă în statul lor un sistem de democraţie destul de profund şi un stat de drept care, în primul rând, să ne permită tuturor să ne mândrim că trăim în Republica Moldova. Va fi totul bine şi noi vom merge înainte iar trenul ce s-a pornit e foarte greu să-l mai opreşti.