Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în cauza Lari contra Moldovei, condamnând ţara pentru faptul că investigaţia condusă de autorităţi în cazul decesului fiicei de 17 ani a reclamatei, Ana Lari, nu a fost eficientă şi promptă, transmite IPN.
În fapt, la data de 13 iunie 1999, fiica 17 ani a reclamantei a fost găsită moartă urmare a supradozei medicamentoase în oficiul unei companii. Potrivit expertizei medico-legale din 14 iunie 1999, moartea a fost cauzată de o intoxicaţie medicamentoasă. De asemenea, pe corpul victimei au fost descoperite echimoze pe piciorul stâng, hemoragie în membrana mucoasei anale şi în vestibulul vaginului, cauzate cu 30-40 de minute înaintea morţii. Investigaţia s-a redus atunci la constatarea că fata a vrut să-şi sperie părinţii luând medicamente ca să nu o certe că a lipsit noaptea de acasă şi că accidental a făcut supradoză. Însă mama fetei a aflat despre acest rezultat al anchetei abia în 2004.
În 2005 reclamanta s-a plâns Procuraturii Generale că nu a fost informată despre decizie, ea a invocat că investigaţia a fost superficială şi ineficientă, cerând redeschiderea procedurilor. Ea a notat că investigaţia a examinat doar versiunea suicidului şi a eşuat să verifice circumstanţele care au determinat leziunile pe corpul fiicei şi să stabilească timpul când medicamentele puteau fi inhalate. Procuratura Generală a dispus redeschiderea urmăririi penale, constatând că procedurile erau încetate după o investigaţie superficială şi incompletă; că nu a fost dispusă o examinare medico-legală a corpului, nu a fost stabilită substanţa cu care a fost intoxicată, investigaţia nu a aflat cum fata a obţinut medicamentul şi în ce circumstanţe cu 30-40 minute înainte de moartea acesteia i-au fost cauzate leziuni.
Procuratura Generală a transferat cauza penală de la Procuratura sectorului Centru la Procuratura municipală, invocând întârzieri. La 20 februarie 2005, reclamanta a primit un răspuns că investigaţia întârzie deoarece persoanele ce urmează a fi audiate se află în afara ţării. În 2012 reclamanta s-a plâns procurorului general despre ineficienţa investigaţiei şi că nu este informată despre mersul procedurii, tot atunci ea a primit un răspuns că investigaţia este în desfăşurare şi că va fi informată despre decizia pe caz. Ulterioarele plângeri despre ineficienţa procedurilor şi imposibilitatea de a exercita drepturile sale au rămas fără răspuns.
În faţa CEDO reclamanta, invocând articolul 2 din Convenţie, dreptul la viaţă, s-a plâns că investigaţia condusă de autorităţi nu a fost eficientă şi promptă. Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 2 din Convenţie, sub aspect procedural. Guvernul Republicii Moldova urmează să plătească reclamantei 12 mii de euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2,1 mii euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.