 |
|
| Dionis Cenuşa | |
Stabilitatea guvernării de la Chișinău rămâne a fi direct proporțională cu nivelul sprijinului politic, dar și financiar, pe care partenerii de dezvoltare, în particular UE, sunt disponibili să-l ofere. Această interdependență poate fi dedusă din demersurile, transmise de către premierul moldovean Pavel Filip, în cadrul recentei sale vizite de la Bruxelles (28-30 noiembrie 2016).
Într-un mod deschis, autoritățile moldovenești au vociferat la Comisia Europeană, Serviciul European pentru Acțiune Externă, dar și în discuțiile cu Președintele Uniunii Europene (Donald Tusk), că au nevoie de sprijinul politic, dar și de cel financiar, al UE pentru a derula reformele (Gov.md, 29 Noiembrie 2016). Or, actuala guvernare este percepută de către publicul moldovenesc anume prin calitatea reformelor, iar majoritatea absolută a reformelor rezultă din felul cum Acordul de Asociere este transpus. Asemenea tip de mesaje conține riscuri ascunse pentru imaginea și credibilitatea UE, deoarece substituie rolul voinței politice interne indispensabile la realizarea practică a reformelor cu așteptări din partea actorilor externi - UE.
Astfel, opinia publică este indusă în eroare, fiind create așteptări mai degrabă față de UE decât față de guvernare, unica responsabilă pentru actul guvernării și, deci, pentru calitatea reformelor ce sunt produse.
Bruxelles-ul reconfirmă importanța reformelor duse până la capăt
La Bruxelles, instituțiile europene au evocat în mod răspicat faptul că autoritățile moldovenești “trebuie să continue și să aprofundeze reformele” și că performanța acestora va fi judecată strict după acțiuni și mai puțin după declarații. Dând la o parte stratul diplomatic al acestor declarații, atitudinea respectivă confirmă că UE nu are deplină încredere în guvernarea de la Chișinău.
În orice caz, europenii au decis să nu ignore eforturile depuse de autorități în decursul lui 2016, fără de care Acordul cu FMI ar fi fost imposibil. De aceea, deși au transmis semnale pozitive către Chișinău, acestea au fost cumpătate, în special dacă sunt comparate cu atitudinea exaltantă manifestată recent față de Georgia și pozitivismul ridicat în raport cu Ucraina. Spre deosebire de celelalte două țări, Moldova a primit referințe destul de generale, moderate și vagi din partea UE (Delegația UE, 28 noiembrie 2016).
Bruxelles-ul sigur pe vectorul european al Moldovei
În altă ordine de idei, oficialii europeni s-au arătat convinși că situația politică din Moldova nu s-a schimbat esențial după alegerile prezidențiale. Aceștia au accentuat caracterul statornic actual al relațiile moldo-comunitare. Prin urmare, deocamdată, majoritatea actorilor europeni nu percep niciun risc major pentru stabilitatea vectorului european în Moldova.
Această stare de încredere nu este însă una colectivă (IPN, 21 noiembrie 2016), deoarece există voci în UE care anticipează diverse riscuri pe termen mediu și lung, legate de președinția lui Igor Dodon, acțiunile Rusiei și rezultatele alegerilor parlamentare din 2018 (IPN, 28 noiembrie 2016).
Totodată, oficialii moldoveni au reiterat că vectorul european este imuabil, indiferent de acțiunile noului președinte (Euronews, 29 noiembrie 2016).
Semnificația dublă a dezghețării asistenței europene
Aspectul major promovat drept succes obținut de actuala guvernare constituie anunțul UE privind debursarea a 45 mln EUR (blocate în 2015) până la finele lui 2016 și disponibilitatea de a aloca alte 100 mln EUR drept asistență macro-financiară începând cu 2017.
Pentru guvernanții moldoveni asistența bugetară deblocată de UE este văzută ca ceva complementar la împrumutul oferit de FMI (prima tranșă - 36 mln USD). Dar decizia UE de a dezgheța finanțările sale pentru Moldova nu este un gest de binefacere sau de sprijin special acordat guvernării actuale, ci un efect logic al Acordului cu FMI, care impune reforme dure și un mecanism de evaluare eficient, focusat pe sectorul financiar-bancar.
Așadar, pe de o parte, UE livrează promisiunea politică de a dezgheța finanțarea. Iar, pe de altă parte, aceasta obține intervenția unui actor extern adițional (FMI), care va complementa eforturile de monitorizare și constrângere a Chișinăului să producă reformele necesare și până la capăt. Prin urmare, euforia guvernanților moldoveni legată de “recuperarea” încrederii UE este exagerată. Cu toate acestea, rezultatul atins la Bruxelles generează noi premise pentru ca guvernarea și respectiv Partidul Democrat să-și reconstruiască gradual legitimitatea acasă.
În loc de concluzie
Autoritățile de la Chișinău au confirmat la Bruxelles interesul lor mai degrabă pentru sprijinul politic și financiar al UE, decât propriu-zis pentru reforme.
Se păstrează un comportament nesănătos din partea autorităților care condiționează reformele cu oferirea de către UE a unui sprijin politic și financiar.
Logica reformelor și felul cum acestea sunt realizate în Moldova creează impresia că autoritățile sporesc în mod conștient dependența de factorii externi, fără a produce reforme tangibile, producând în continuare necesitatea de resurse considerabile de la donatorii externi.
În fine, e adevărat că integrarea europeană este un proces care implică multe investiții, ceea ce face ca asistența europeană să fie indispensabilă. Dar această asistență nu trebuie să substituie sub nicio formă obligația autorităților de a valorifica reformele și a le folosi ca modalități de a produce venituri adiționale pentru bugetul de stat. Or, aceste venituri pot fi obținute prin aplicarea corectă a politicilor anti-corupție, precum ;i prin gestionarea mai bună a banului și patrimoniului public.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.