Moldova a suferit înfrângere politică şi militară în faţa Federaţiei Ruse şi a regimului din stânga Nistrului, Oazu Nantoi

{Analiză Info-Prim Neo din ciclul „Moldova-20! Încotro?”, RELUARE din 9 august 2011} ****** {Fiecare din cei 20 de ani de Independenţă a Republicii Moldova îşi are însemnele sale şi rolul său în ceea ce s-a întâmplat în această perioadă şi, fără îndoială, în ceea ce are să i se mai întâmple ţării şi oamenilor ei în viitor. Solicitaţi de Info-Prim Neo, politicieni, analişti, experţi, personalităţi din diferite domenii apreciază atât principalele evenimente derulate într-un an anume, cât şi impactul lor asupra ţării în ansamblu.} ****** [ANUL 1992 în viziunea lui Oazu Nantoi, analist politic, director de programe la Institutul de Politici Publice] [30 ianuarie] – Republica Moldova devine membru al OSCE. [15 februarie] – A fost creat Frontul Popular Creştin Democrat. [2 martie] – Republica Moldova devine membru al ONU. [2 martie] – Au loc ciocniri ale poliţiei moldoveneşti cu miliţia transnistreană la Dubăsari şi Cocieri. Declanşarea conflictului militar de la Nistru. [20 martie] – Adoptarea, la Kiev, de către şefii statelor membre ale CSI a Declaraţiei cu privire la situaţia în raioanele din stânga Nistrului a Republicii Moldova. [1 aprilie] – Preşedintele rus, Boris Elţin, semnează decretul 320, prin care unităţile militare ale fostei armate a 14-a, dislocată în Republica Moldova, trec sub jurisdicţia Federaţiei Ruse; [5 mai] – Republica Moldova devine membru al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. [26 mai] – Adoptarea Legii cu privire le referendum. [19-22 iunie] – Au loc ciocniri armate dintre trupele Ministerului Afacerilor Interne şi unităţile separatiştilor transnistreni, susţinute de armata a 14-a la Tighina (Bender). [1 iulie] – Semnarea Acordului cu privire la încetarea focului în zona conflictului de pe Nistru. [21 iulie] – Preşedintele Republicii Moldova Mircea Snegur şi preşedintele Federaţiei Ruse, Boris Elţin, semnează Tratatul cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului transnistrean. [28 iulie] – Republica Moldova intră în structurile Băncii Mondiale. [29 iulie – 3 august] – Introducerea în zona conflictului transnistrean a unităţilor forţelor pacificatoare. [1 august] – Retragerea formaţiunilor militare ale Republicii Moldova şi ale separatiştilor transnistreni din or. Tighina (Bender). [12 august] – Republica Moldova devine membru al Fondului Monetar Internaţional. [14 septembrie] – Crearea Mitropoliei Basarabiei, a cărei înregistrare a avut loc la 30 iulie 2002; [5 octombrie] – Mitropoliei Moldovei i se acordă autonomie largă în componenţa Bisericii Ortodoxe Ruse; [8 decembrie] – Adoptarea Legii privind reabilitarea jertfelor represiunilor politice (7 noiembrie 1917-23 iunie 1990). [Potrivit analistului politic, director de programe la Institutul de Politici Publice, Oazu Nantoi], Puciul de la Moscova, din august 1991, a dat lovitura mortală ideii de păstrare a URSS, fie şi într-o formă de comunitate independentă, cum încerca să facă Mihail Gorbaciov. Totodată, dispariţia URSS a acutizat situaţia în raioanele de est ale Republicii Moldova, în sensul că regimul din stânga Nistrului, creat pentru a păstra Republica Moldova în componenţa URSS, şi-a pierdut justificarea şi a decis să meargă pe calea radicalizării, inclusiv fiind susţinut de Federaţia Rusă. „În legătură cu aceasta, bine ar fi să ţinem cont de câteva evenimente. La 1 aprilie 1992, preşedintele rus, Boris Elţin, semnează decretul 320, prin care unităţile militare ale fostei armate a 14-a au fost trecute sub jurisdicţia Federaţiei Ruse, dislocată în Republica Moldova, şi această acţiune a intrat în conflict cu decretul preşedintelui Mircea Snegur cu subiect militar. În perioada 6 - 17 aprilie, la Chişinău au avut loc întrunirile miniştrilor afacerilor externe ai Federaţiei Ruse, Ucrainei, României şi Republicii Moldova. În urma acestor întruniri au fost elaborate documente care presupuneau soluţionarea paşnică a conflictului transnistrean în baza normelor de drept internaţional, pornind de la suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova. În luna iunie 1992, Parlamentul Republicii Moldova a făcut un supra efort şi, cu participarea majorităţii deputaţilor aleşi în stânga Nistrului, au fost adoptate, în luna iulie, documentele care creau cadrul juridic pentru reglementarea paşnică a conflictului transnistrean”, a precizat analistul politic. „Această evoluţie pozitivă a situaţiei conflictului transnistrean, inclusiv internaţionalizarea conflictului şi apariţia României în calitate de actor, nu convenea unora şi, la 19 iunie 1992, în opinia mea, Serviciile Secrete ale Federaţiei Ruse au pus la cale o provocare la care, spre regret, s-a lăsat antrenată conducerea Republicii Moldova de atunci. E vorba de ciocnirile de la Bender, încercările nepregătite ale conducerii Republicii Moldova de a restabili integritatea teritoriului prin utilizarea factorului forţei. Federaţia Rusă s-a antrenat în conflictul armat şi a comis un act de agresiune împotriva Republicii Moldova. Cine nu mă crede, nu are decât să citească definiţia agresiunii militare, care a fost aprobată la 14 decembrie 1974 prin decizia Asambleei Generale a Organizaţiilor Naţiunilor Unite. Există un asemenea document valabil şi până în prezent”, a menţionat Oazu Nantoi. Potrivit lui, în urma agresiunii militare a Federaţiei Ruse, în condiţiile când conducerea Republicii Moldova nu a fost în stare să estimeze situaţia şi s-a lăsat antrenată în provocarea din 19 iunie, unde a suferit înfrângere politică şi militară în faţa Federaţiei Ruse şi în faţa regimului creat de Moscova în stânga Nistrului, documentul semnat la 21 iulie de către Boris Elţin şi Mircea Snegur, cele două părţi în conflict, din start au pus Republica Moldova în poziţie defavorizantă. Oazu Nantoi spune că acel document a legiferat existenţa trupelor militare din stânga Nistrului şi a impus formatul existent al trupelor de pacificare, care defavorizează din start Republica Moldova. A fost creată Comisia Unificată de Control, unde Republica Moldova este permanent în minoritate”, menţionează expertul în reglementarea transnistreană. „Acestă înfrângere a Republicii Moldova s-a soldat şi cu o răsturnare de situaţie în interiorul Republicii Moldova şi anume schimbarea Guvernului, revenirea lui Andrei Sangheli în calitate de prim-ministru. Aripa naţional patriotică, fiind fragilă şi incoerentă, a suferit înfrângere şi la putere s-au instaurat, de facto, comuniştii în persoana aripii agrare a acestui partid, care s-a numit Partidul Democrat Agrar”, a mai spus Oazu Nantoi. Expertul regretă că până în prezent clasa politică din Republica Moldova nu este în stare să aibă o atitudine comună, coerentă şi responsabilă în raport cu ceea ce a fost atunci şi, respectiv, nu este capabilă să propună o soluţie realistă a conflictului din raioanele de est ale Republicii Moldova din momentul ce se teme să spună pe nume diagnosticul problemei transnistrene. „Noi încă nu suntem cetăţeni ai acestei ţări nici prin viziuni comune, nici prin patriotism comun, nici prin idei naţionale care ne-ar fi consolidat. Republica Moldova continuă să fie un teritoriu în care locuiesc comunităţi scindate artificial de partidele politice, care în mod intenţionat menţin aceste scindări pentru a-şi păstra poziţiile în spectrul politic al Republicii Moldova. Totodată, dacă ne gândim la aceşti ani, fiecare are propriile criterii de apreciere. Cineva încearcă să măsoare aceşti ani în bani, pensii, salarii sau în volumul furtului nesăbuit care există în Republica Moldova”, spune Oazu Nantoi. Oazu Nantoi are convingerea că cei care sunt cu adevărat puternici, cu potenţial intelectual şi caracter, au posibilitatea să se afirme şi în Republica Moldova, pentru că în prezent nu mai este nevoie de ştampila unui partid ca să pleci în deplasare, la studii sau să te realizezi ca profesionist. „Alta este că libertăţile noastre sunt încă fragile. În urma incapacităţii noastre de a urma calea altor ţări care au ajuns în componenţa Uniunii Europene, suntem blocaţi din toate părţile de către vize şi Alianţa noastră de guvernământ, care este foarte pro-europeană, spre regret nu face faţă dinamicii necesare pentru ca liberalizarea regimului de vize să fie resimţită de cetăţenii Republicii Moldova. Noi nu am avut încă nicio guvernare care să perceapă problemele Republicii Moldova în ansamblu, adică o guvernare care să privească problemele ca pe nişte elemente de edificare a unui stat funcţional, democratic în care cetăţenii să se simtă confortabil. Nu totul se schimbă peste noapte, cel mai greu este să schimbi mentalitatea, dar schimbări sunt şi cel care este puternic reuşeşte să se afirme. Eu mă bucur de cei puternici”, a subliniat Oazu Nantoi. [Notă Info-Prim Neo:] {Oazu Nantoi este director de programe la Institutul de Politici Publice, expert în problema transnistreană. Din 1990 a deţinut funcţia de vicepreşedinte al Partidului Social Democrat din Moldova, iar în 1998 este ales preşedinte al acestei formaţiuni, până în 2004. În 2000, este candidatul PSDM la alegerile prezidenţiale. Se retrage o perioadă de pe scena politică, ca în 2007 să adere la Partidul Democrat din Moldova, iar după alegerile locale din acest an devine consilier municipal la Chişinău. Din 1998 deţine funcţia de şef în cadrul Comisiei Interdepartamentale pentru Coordonarea Politicii de Stat în localităţile din stânga Nistrului, creată prin hotărârea Guvernului. În perioada 1991 - 1992 a deţinut funcţia de şef de direcţie Analiză Politică pe lângă preşedintele Republicii Moldova. În perioada 1990-1991 a fost director general adjunct la agenţia oficială de presă „Moldova-Press”.} [Dumitriţa Ciuvaga, Info-Prim Neo, august 2011]