Moldova a pierdut circa 40% din industrie şi 12% din populaţie în conflictul transnistrean

[Articol Info-Prim Neo din ciclul „20 de ani de la începutul războiului. Când va fi pace?”] Expertul economic şi directorul Institutului Economie de Piaţă, Roman Chircă, spune că, potrivit diferitor estimări, mărimea complexului industrial al regiunii transnistrene constituia, înainte de conflictul armat de la începutul anilor 90, circa 35– 40% din mărimea industriei fostei RSSM. Populaţia regiunii constituia circa 12% din totalul locuitorilor RSSM, notează Info-Prim Neo. Roman Chircă afirmă că fosta URSS era promova politica de concentrare a unor mari întreprinderi industriale în această regiune, care erau şi întreprinderi strategice şi vitale pentru securitatea energetică a Republicii Moldova, cum sunt centralele electrice de la Cuciurgan şi Dubăsari, nodurile de distribuire a gazelor etc. Pe parcursul ultimilor 20 de ani, complexul industrial din regiune a degradat substanţial, în special întreprinderi din fostul complex militar, în mare parte, din cauza lipsei pieţelor de desfacere. Altă soartă au avut unele întreprinderi care au reuşit să se menţină şi să se dezvolte, precum uzina metalurgică din Râbniţa, fabrica de divinuri „Kvint” şi unele întreprinderi din industria textilă. Roman Chircă spune că majoritatea întreprinderilor transnistrene au fost supuse procesului de privatizare, însă unul tacit. În mare parte, printre principalii investitori se numără întreprinderi şi oameni de afaceri din Federaţia Rusă, dar şi din Ucraina. Investiţiile acestor entităţi în întreprinderile din regiunea transnistreană ridică probleme grave de recunoaştere a proprietăţii în contextul statutului nerecunoscut al regiunii. Expertul afirmă că pierderea controlului asupra regiunii trasnistrene a avut un impact major asupra evoluţiei economiei Moldovei după independenţă. Este vorba despre pierderea a circa 40% din PIB, pierderea independenţei energetice şi a sinergiei din urma destrămării unui complex economic unitar. Consecinţele au fost, practic, consumate în 20 de ani, consideră Roman Chirca. Ajustându-se la noile realităţi, Republica Moldova şi-a dezvoltat un model economic propriu, ineficient în mare parte, dar stabil. O eventuală integrare a economiei transnistrene în economia naţională ar avea un efect benefic pentru ambele maluri şi ar impulsiona semnificativ creşterea economică, afirmă el. Roman Chircă mai spune că majoritatea întreprinderilor din regiunea transnistreană sunt înregistrate în calitate de agenţi economici ai Moldovei, cel puţin formal, pentru a putea desfăşura activităţi comerciale internaţionale. Directorul Institutului Economie de Piaţă este de părere că cheltuielile pe care ar trebui să le suporte Moldova pentru reintegrarea teritorială sunt minime, însă procesul va necesita o perioadă de ajustare legală şi funcţională a sistemului de pensii, asigurărilor în medicină, politicilor fiscale, evidenţei şi raportării contabile etc. [Mariana Galben, Info-Prim Neo]