Moldova a obţinut o şansă unică pentru a intra într-o nouă fază de dezvoltare economică

Comentariu Info-Prim Neo Începutul lunii mai a adus, pe lângă sărbători, o serie de evenimente destul de importante, cu influenţe serioase asupra politicilor şi evoluţiilor macroeconomice ulterioare din R. Moldova: reluarea procesului de privatizare şi reluarea programului activ cu Fondul Monetar Internaţional (a fost aprobat un nou acord pentru R. Moldova, pe o perioadă de trei ani, în valoare de 118,2 mil. USD). Modificările în procedura de privatizare, în primul rând, scot în evidenţă tendinţele generale din economie – accentul este pus pe liberalizare şi proprietatea privată. Adică, treptat, statul îşi va păstra doar funcţiile de reglementare şi asigurare a condiţiilor necesare de activitate pentru capitalul privat. În acest mod, statul încearcă să transmită investitorilor mesajul că nu va mai fi un concurent de temut, în persoana companiilor proprietate publică, care poate să aplice măsuri discriminatorii, ci va asigura toate condiţiile pentru manifestarea concurenţei libere. Totuşi, pentru a asigura succesul procesului de privatizare, Guvernul trebuie să demonstreze că este un partener serios ce inspiră încredere investitorilor şi nu doar prin vorbe, ci şi prin fapte. Or, practicile abuzive utilizate anterior de Executiv, prin naţionalizări forţate, prin atentatele la proprietăţile autorităţilor locale, i-a ştirbit mult din imagine, iar acum declaraţiile lui de bună-intenţie, de multe ori, nu sunt privite ca atare. Pe de altă parte, privatizarea este reluată într-un moment critic pentru sectorul industrial, care indică tot mai multe semne de stagnare. Statisticile oficiale arată că, în primul trimestru a.c., volumul producţiei industriale s-a redus cu 0,3%, faţă de perioada similară a anului trecut, iar separat, în luna martie, declinul a constituit 3,4%, comparativ cu martie 2005. Cauza principală a acestui regres este lipsa investiţiilor pentru modernizare şi promovare pe piaţă – sectorul industrial este unul vechi şi energofag, situaţie care-i poate asigura, mai degrabă, o linie de plutire decât un trend rapid de dezvoltare şi modernizare. Iar acest handicap al industriei poate fi depăşit doar prin investiţii majore, ce presupun know-how atât la nivel de management şi scheme de promovare, cât şi la nivel de tehnologii. Deci, privatizarea poate asigura acel canal necesar de intrare a investiţiilor în industrie. Dar iarăşi, Guvernul încă nu a creat acel climat investiţional care ar face din R. Moldova o eventuală ţintă sigură pentru investitorii străini. Astfel, capitalul străin va condiţiona intrarea pe piaţă de asigurarea unui mediu favorabil de activitate, în special, la nivel legislativ-normativ. În concluzie, un proces transparent de privatizare ar putea să însemne şi modernizarea economiei. Al doilea eveniment – un nou acord cu FMI – implică, în primul rând, o serie de reforme structurale ambiţioase. De această dată FMI va urmări “la microscop” ca Guvernul să-şi respecte întocmai obligaţiile asumate: creştere economică, reducerea sărăciei, îmbunătăţirea funcţionării sistemului financiar, definitivarea rolului guvernului în economie, impulsionarea procesului de tranziţie. Dar această „urmărire” poate fi ultima, pentru că R. Moldova a trecut deja o dată prin şansele oferite de FMI, care şi-a retras programele după ce s-a convins că guvernul declară una şi face cu totul altceva. Continuarea „deprinderilor” vechi ar putea însemna pentru R. Moldova retragerea definitivă a Fondului şi odată cu el, a întregului sprijin din partea comunităţii internaţionale. În acelaşi timp, dacă Guvernul va şti să realizeze acordul cu FMI, ar putea să obţină o serie de oportunităţi majore şi la nivelul relaţiilor economice externe. În primul rând, R. Moldova are practic cale liberă pentru iniţierea procesului de restructurare a datorilor externe prin intermediul Clubului creditorilor de la Paris. În acelaşi timp, Guvernul va avea acces la finanţări străine preferenţiale (o perioadă de până la 40 ani, cu o dobândă de până la 0,75% anual). Adică, indirect, Guvernul va avea posibilitatea să-şi restructureze întreaga datorie externă: obţine creditări preferenţiale şi are posibilitatea să utilizeze o bună parte din venituri pentru restituirea datoriilor cu scadenţe mai mici şi dobânzi mai mari. De asemenea, va exista posibilitatea îmbunătăţirii rating-ului de ţară, fapt ce va permite şi agenţilor privaţi, în special băncilor comerciale, să contracteze de pe piaţa externă surse mai ieftine şi pe perioade mai mari. Accesul băncilor la surse externe ieftine şi pe termen lung le va permite creşterea volumului creditelor investiţionale în economia naţională. În final, reluarea programului cu FMI şi realizarea cu succes a lui, va însemna o imagine mai bună pe plan extern, lucru destul de important pentru o economie mică şi deschisă cum îşi propune să fie cea moldovenească. În acest context, evenimentele de la începutul lunii mai, combinate cu altele ce vor urma, ar putea constitui o şansă unică pentru intrarea R. Moldova într-o nouă fază calitativă de dezvoltare economică, schimbarea priorităţilor şi a mecanismelor de gestionare a economiei de către stat. Adică, în următorii ani, Guvernul are de făcut foarte multe pentru a reuşi alinierea R. Moldova, din punct de vedere economic, la standardele zonei din care geografic face parte şi în care doreşte să se integreze tot mai mult – Europa de Sud-Est, ca parte a Uniunii Europene.