Mişcarea de Renaştere şi Eliberare Naţională a culminat cu adoptarea Declaraţiei de Independenţă

Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova a fost adoptată la 27 august 1991 cu votul a circa un milion de oameni adunaţi în Piaţa Marii Adunări Naţionale (aproximativ ¼ dinîntreaga populaţie) şi de 274 de deputaţi din 300 de aleşi în primul Parlament, aminteşte Info-Prim Neo. Astfel, se anunţa că pe harta lumii s-a născut o nouă formaţiune statală şi ea solicită statelor şi guvernelor recunoaşterea independenţei sale în conformitate cu normele de drept internaţional: „LUÂND ACT de faptul că Parlamentele multor state în declaraţiile lor consideră înţelegerea încheiată la 23 august 1939 între Guvernul U.R.S.S. şi Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio şi cer lichidarea consecinţelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţională "Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia" prin Declaraţia de la Chişinău, adoptată la 28 iunie 1991; REAMINTIND că în ultimii ani mişcarea democratică de eliberare naţională a populaţiei din Republica Moldova şi-a reafirmat aspiraţiile de libertate, independenţă şi unitate naţională, exprimate prin documentele finale ale marilor adunări naţionale de la Chişinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 şi 27 august 1991, prin legile şi hotărârile Parlamentului R. Moldova privind decretarea limbii române ca limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, şi schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991”, Parlamentul R. Moldova proclamă solemn, la 27 august 1991, în numele întregii populaţii a R. Moldova şi în faţa întregii lumi ... PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA PROCLAMĂ SOLEMN: Republica Moldova este un stat suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”. Declaraţia stibileşte strategia politică şi economică a Republicii Moldova pe termen lung: “proclamarea independenţei Republicii Moldova este privită ca un imperativ al timpului, ca o parte componentă a proceselor europene, de democratizare, de afirmare a libertăţii, independenţei şi unităţii naţionale, de edificare a statelor de drept şi de trecere la economia de piaţă”. Accentuând orientarea democratică a noului stat independent, Declaraţia sublinia garantarea exercitării drepturilor sociale, economice, culturale şi a libertăţilor politice pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova, pentru toate grupurile naţionale, etnice, lingvistice şi religioase, în conformitate cu principiile şi normele recunoscute pe plan internaţional. În acelaşi timp, Guvernului URSS i se cerea „să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice pe teritoriul naţional al Republicii Moldova”. Declaraţia de Independenţă consfinţeşte denumirea limbii oficiale a noului stat drept “limbă română”.