Majoritatea ţărilor din Europa Centrală şi de Est şi-au revizuit constituţiile înainte de aderare la UE, Corneliu Gurin

[Analiză de Corneliu Gurin, expert în drept constituţional pentru Info-Prim Neo] Constituţia, în calitatea sa de Lege Supremă a Societăţii şi Statului, nu ar trebui să includă „orientări”, „obiective”, adică, nişte „curente” de moment, care nu obligă la nimic şi pot rămâne deziderate veşnice. Constituţia trebuie să conţină principii şi norme fundamentale, aplicabile real, în cadrul unor mecanisme clare, dar suficient de rigide, pentru a nu periclita stabilitatea constituţională şi ordinea generală de drept. Iată de ce, consider că discuţiile privind revizuirea Constituţiei sub aspectul integrării europene ar trebui să privească: (a) includerea în Constituţia Republicii Moldova a unor prevederi despre acceptarea (ajustarea) legislaţiei comunitare (acquis-ului comunitar); (b) posibilitatea transferului de puteri suverane către instituţiile supranaţionale ale UE; (c) ireversibilitatea procesului de raliere la criteriile fundamentale (politice) şi standardele principale ale UE; (d) participarea ulterioară a cetăţenilor Republicii Moldova la procesele din cadrul Comunităţii Europene. În constituţiile multor ţări europene modificările ce au survenit în procesul de integrare comunitară nu au conţinut „orientări” sau „obiective”, ci norme concrete, privind aspectele care nu erau acoperite de respectivele constituţii sau în privinţa cărora constituţiile conţineau reglementări contradictorii. Pot fi enumerate câteva ţări: [Franţa] a făcut principalii paşi spre integrarea europeană după revizuirea prealabilă a Constituţiei: în anul 1992, problema transferului de suveranitate, prin ratificarea Tratatului de la Maastricht, a determinat revizuirea Constituţiei, un referendum şi trei decizii ale Consiliului Constituţional. În Constituţia Franţei a fost adăugat un Titlu nou „Despre Comunităţile Europene şi Uniunea Europeană”. [România] este unul din exemplele cele mai apropiate, inclusiv pentru faptul că iniţial, am avut texte constituţionale foarte asemănătoare, Constituţia Republicii Moldova fiind inspirată puternic din textul constituţiilor Franţei şi României. Astfel, în anul 2003, Parlamentul României a adoptat legea de revizuire a Constituţiei, care a completat art.16 cu prevederi despre dreptul cetăţenilor UE de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale, precum şi a introdus un articol nou - 145/1 (148), ce stipula că: „aderarea României la tratatele constitutive ale UE, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, - se face prin lege adoptata în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de doua treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor”. Acelaşi text mai stipula că „urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu obţin prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne”. Legea de revizuire a Constituţiei României a fost aprobată ulterior prin referendum naţional (18-19 octombrie 2003). [Slovacia] a inclus în Constituţia sa clauze privind transferarea exerciţiului unei părţi a puterilor sale către Comunităţile Europene şi UE şi despre prevalarea actelor obligatorii ale Comunităţilor Europene şi ale UE asupra legislaţiei Slovaciei (revizuirea din anul 2001). În anul 2004 Constituţia Slovaciei a fost revizuită pentru a include prevederi referitoare la alegerile Parlamentului European, recunoaşterea constituţionalităţii acestora. [Slovenia] a mers în anul 2003 pe calea includerii în Constituţie a unor norme generale, conform cărora, în temeiul unui tratat ratificat de Adunarea Naţională cu o majoritate de 2/3 voturi ale deputaţilor, statul poate transfera exerciţiul unei părţi a drepturilor sale suverane către organizaţiile internaţionale, privind respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, democraţia şi principiile statului de drept, poate intra într-o alianţă cu state, care respectă aceste valori. [Estonia] a adoptat în 2003 un Act de revizuire a Constituţiei, care prevede că statul poate să se asocieze la UE în conformitate cu principiile fundamentale ale Constituţiei Estoniei, care se va aplica după aderarea deplină la UE luând în consideraţie drepturile şi obligaţiile ce apar din Tratatul de Aderare. Constituţia [Ungariei] prevede posibilitatea de a exercita anumite puteri constituţionale cu alte state membre, în calitatea sa de stat membru al UE, în măsura în care aceasta este necesar pentru a beneficia de drepturile şi obligaţiile conferite prin tratatele fondatoare ale UE şi Comunităţile Europene, puteri care pot fi exercitate independent şi de către instituţiile UE. [Portugalia] are înserată în Constituţie norme privind posibilitatea încheierii unor acorduri în care să poată exercita în comun cu alte instituţii ale UE diverse atribuţii necesare la edificarea şi adâncirea UE. De asemenea, Constituţia portugheză recunoaşte străinilor rezidenţi în Portugalia „dreptul de a vota şi de a fi aleşi în alegeri pentru Parlamentul European, în condiţiile unei recunoaşteri reciproce cu alte state ale UE”, iar art.112 prevede transpunerea legislaţiei UE şi ale altor acte normative în sistemul legal intern. Şi Constituţia [Germaniei] stabileşte „participarea statului la dezvoltarea UE, cu scopul de a înfiinţa o Europă unită, consolidată pe principii democratice, sociale şi federale, stat de drept şi subsidiaritate, care garantează un nivel de protecţie a drepturilor fundamentale, comparabile cu cele prevăzute de legea de bază”. Art.24(1) al Constituţiei federale stipulează posibilitatea de transfer a puterilor suverane către organizaţii internaţionale Majoritatea statelor din Europa Centrală şi de Est au revizuit dispoziţiile constituţionale înainte de aderare, asigurând cetăţenilor UE anumite drepturi considerate până atunci exclusiv „naţionale”: participare la alegeri, achiziţia de proprietăţi ş.a. [Concluzii:] 1. Procesul de integrare europeană, regulile şi principiile fundamentale elaborate de instituţiile europene au constituit sursă de inspiraţie şi de promovare a reformelor constituţionale. 2. În scopul aderării la Uniunea Europeană, multe ţări şi-au modificat prevederile constituţionale referitoare la exerciţiul suveranităţii. 3. Integrarea europeană reprezintă un mijloc de promovare a democraţiei, statului de drept şi a drepturilor omului şi sistemele constituţionale trebuie să fie flexibile pentru a permite modificările necesare pentru a facilita cooperarea europeană. 4. Cazul Republicii Moldova trebuie examinat aparte, în virtutea faptului că dispoziţiile Constituţiei noastre sunt flexibile şi extinse în partea referitoare la drepturile fundamentale ale omului, actele internaţionale în materie având prioritate faţă de dreptul intern. Totodată, în virtutea art.8 din Constituţie, Republica Moldova se obligă să respecte „tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional”, iar multe din reglementările UE reprezintă asemenea tratate, principii şi norme. O problemă esenţială ar putea constitui însă norma care prevede că „intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia”. Verificarea constituţionalităţii prevederilor viitoarelor tratate poate deveni un proces complicat şi de durată, acest lucru afectând ritmurile şi procesele integratorii. 5. Revizuirea Constituţiei Republicii Moldova ar putea fi iniţiată, discutată şi promovată pentru a asigura ireversibilitatea procesului de integrare europeană, dar şi pentru a nu complica pe viitor procesul respectiv la nivelul instituţiilor interne (Parlament, Curte Constituţională), atunci când va veni momentul examinării deciziei privind aderarea la UE. Principalul aspect care trebuie reţinut este că orice revizuire, chiar dacă aceasta vizează problema integrării europene, va trebui desfăşurată conform prevederilor existente în Constituţia actuală. Iar pentru că la revizuire se va aborda problema suveranităţii naţionale, procedura ar trebui să implice obligatoriu procesul de examinare şi aprobare prealabilă în Parlament, iar ulterior să obţină şi aprobarea populară masivă, exprimată prin referendum constituţional, desfăşurat cu participare calificată, în cadrul căruia revizuirea constituţională să fie aprobată cu majoritatea voturilor alegătorilor. [Corneliu Gurin, pentru Info-Prim Neo:] {[Note Info-Prim Neo:] 1. Prezenta analiză a fost realizată în cadrul sondajului efectuat de Agenţia Info-Prim Neo la rubrica „Moldova-20! Încotro?”. Politicieni, analişti, experţi, personalităţii din diferite domenii au fost solicitaţi să răspundă la câteva întrebări, inclusiv: a) Împărtăşiţi sau nu opinia că orientarea pro-europeană a Republicii Moldova trebuie prevăzută de Constituţie pentru a garanta continuarea procesului de modernizare a ţării? Există sau nu pericolul întreruperii acestui proces în cazul în care această modificare în constituţie nu se va face?; b) Modificarea Constituţiei ar putea fi făcută în Parlament sau prin referendum?Credeţi că ar susţine această modificare a Constituţiei întreaga clasă politică moldovenească, inclusiv opoziţia parlamentară actuală, şi eventual, societatea? 2. Mai multe detalii la tema privind garantarea ireversibilităţii procesului de modernizare a ţării pot fi găsite în episodul I al analizei „Moldova, fără duşmani interni”, publicat la 1 august 2011, şi episodul II, publicat la 9 august 2011.}