Basarabenii care au trecut prin ororile Gulag-ului sovietic și s-au întors acasă nu se simt victime, ci învingători ai sistemului. Declarația aparține istoricului Ludmila Cojocaru și a fost făcută în cadrul dezbaterii publice „Fenomenul GULAG: geneză, manifestare, lecții”, organizate de Agenția de presă IPN. Potrivit istoricului, mărturiile cutremurătoare ale basarabenilor care au supraviețuit Gulag-ului denotă că solidaritatea și credința în Dumnezeu i-a ajutat pe cei care au supraviețuit să depășească teroarea sovietică.
Gulag-ul reprezintă o rețea de lagăre și colonii de muncă forțată care au existat în Uniunea Sovietică. Istoricul Ludmila Cojocaru spune că este greu de estimat numărul total al persoanelor care au trecut prin Gulag-ul sovietic, însă în URSS au existat sute de lagăre și colonii.
„În anul 1953 erau 146 de lagăre. Erau 10 lagăre cu statut special și 627 de colonii. Mulți basarabeni, din cei pe care i-am întrebat dacă se simt victime ale sistemului, au declarat că nu se simt victime, ci învingători ai sistemului. Supraviețuitorii ne spun că credința în Dumnezeu i-a ajutat. Din mărturiile supraviețuitorilor am văzut un fel de blestem față de regimul sovietic și de speranță că va trece și asta. A doua sursă de rezistență a supraviețuitorilor, mai puțin cunoscută, este solidaritatea. Avem cazul lui Alexei Marin, arestat în contextul deportărilor din 1941, trimis direct în Ivdel. Acolo, la fel ca toți ceilalți, a fost la un pas să moară de foamete, de frig și de extenuare, dar l-a ajutat cineva din basarabeni, din comunitatea evreiască, care i-a salvat viața. Acel etnic evreu i-a salvat viața prin a-l transfera la altă categorie de muncă”, a spus doctorul în istorie, șefa Muzeului Victimelor Deportărilor și Represiunilor Politice, filială a Muzeului Național de Istorie, Ludmila Cojocaru.
Ludmila Cojocaru spune că scopul lagărelor de muncă forțată era izolarea elementelor suspecte din pucntul de vedere al regimului sovietic de restul societății și exploatarea lor prin muncă forțată. În plus, prin Gulag, sistemul sovietic și-a propus să șteargă memoria, identitatea culturală și spirituală a oamenilor.
„Au fost încercări de a fugi din astfel de lagăre. Dar au fost foarte puține cazuri de acest fel. Pentru că astfel de tentative erau extrem de periculoase, cei prinși erau omorâți în văzul tuturor ca să le fie de învățătură celorlalți. Tot ce a însemnat statul sovietic, administrația sovietică, toate au dus într-o singură direcție: represiune, exterminare, înrobirea populației, ștergerea identității, memoriei. Cei care au reușit să-și mențină identitatea, tradițiile, credința, au reușit să treacă mai ușor peste aceste încercări”, a explicat istoricul Ludmila Cojocaru.
Istoricul Ludmila Cojocaru spune că mărturiile cutremurătoare ale basarabenilor deportați, arată că, deși erau departe de casă, aceștia nu au renunțat la identitatea lor națională și nu și-au pierdut credința în Dumnezeu.
„Avem mărturii emoționate cum cei deportați și cei duși în lagărele de muncă forțată, nu treceau peste sărbătorile creștine. Ei spun că la început doar auzeau că a fost Crăciunul sau Paștele, ulterior se consolidau, se solidarizau, pentru a reveni la aceste ancore identitare. Când nu mai aveau puteri, o făceau prin rugăciuni”, a mai spus Ludmila Cojocaru.
Dezbaterea publică la tema: „Fenomenul GULAG: geneză, manifestare, lecții” este ediția a 28-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Proiectul este susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.
