Lipsa de comunicare face din copii victime ale traficului

Migraţia părinţilor, vulnerabilitatea socială şi psihologică, nivelul înalt al exploatării copilului prin muncă şi cazurile frecvente de violenţă în familie – sunt riscurile care îi pot face pe copii să devină victime ale traficului de persoane. „Copiii traficaţi nu au un portret anume, ei sunt de toate tipurile, şi din familii social-vulnerabile, şi din cele înstărite, sunt şi blonzi, şi bruneţi, şi eminenţi, şi analfabeţi. Ideea e că cei care devin victime ale traficului de fiinţe umane suferă de lipsă de comunicare, nu se pot apăra şi nu pot recunoaşte maturii care îşi doresc să-i exploateze într-un scop anume”, a comunicat, în cadrul unei şedinţe a Clubului Jurnaliştilor de Investigaţie, psihologul Centrului de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane şi potenţiale victime, Lilia Gorceac, citată de Info-Prim Neo. Lilia Gorceac spune că victimele traficului care nu au parte de reabilitare, în special copiii, devin de 10 ori mai vulnerabili. „În Moldova nici nu avem centre pentru reabilitarea băieţilor care au fost traficaţi sau abuzaţi sexual. Şi pentru fete sunt puţine, dar pentru băieţi practic nu există”, a spus psihologul. Potrivit psihologului Tatiana Buianina, Centrul „La Strada”, copiii pot fi ușor manipulaţi prin oferirea cadourilor, în special cei din familii sărace, care nu au jucării, iar uneori le lipsesc chiar şi hainele sau alimentele. „Datele oficiale ale organelor competente arată că numărul copiilor traficaţi pentru abuz sexual este în creştere, mai ales numărul băieţilor. Problema constă în faptul că există cererea pentru servicii sexuale, iar copiii sunt uşor de manipulat. Abuzatorii folosesc diferite metode pentru atragerea victimelor, îi fac să se creadă importanţi, apelează la ajutorul lor ca fiind persoane străine în Moldova. Mulţi găsesc potenţialele victime prin intermediul internetului”, a comunicat Tatiana Buianina. Participanţii la şedinţa Clubului Jurnaliştilor de Investigaţie au menţionat că problema traficului de fiinţe umane este una complexă, iar statisticile nu neapărat descriu situaţia reală. Cifrele se referă la cazurile descoperite, nu și la cele asupra cărora planează tăcere. Faptul că în 2010 au fost descoperite mai multe cazuri de trafic decât în 2005, de exemplu, nu înseamnă că acum 6 ani erau mai puţine victime ale traficului.