„Limba îl face pe om să fie om, nu altele”. Interviu Info-Prim Neo cu Irina Condrea, şefa satedrei de limbă română, lingvistică generală şi romanică, USM

[ - Mai poartă ziua de 31 august sensul unei sărbători naţionale ce simboliza victoria în lupta pentru identitate, limbă?] - Ziua de 31 august îşi păstrează importanţa. Pentru mulţi a devenit o zi de suflet, dar şi una profesională. Noi, filologii ne bucurăm de ea, în primul rând, pentru că ar fi ca o sărbătoare profesională. Desigur că fastul depinde de autorităţi. Oficial se marchează această zi şi este foarte bine, pentru că aşa cum se oficiază o slujbă la biserică, exact şi aici oficial oamenii trebuie să ştie că este sărbătoare. Cu doi ani în urmă nici nu puteam rosti „limba română”, iar acum lucrurile s-au schimbat. [ - Credeţi că limba română se va simţi mai la ea acasă dacă această denumire va figura oficial în Constituţie?] - Da, limba română se va simţi mai sigur atunci când va fi consfinţită prin Constituţie. Constituţia este cea mai importantă lege din stat, în ea trebuie să fie scris adevărul. Atitudinea multora atunci se va schimba, dar eu nu consider că se va schimba drastic. Asemenea lucruri nu se schimbă peste noapte, este nevoie de timp pentru schimbări la nivel de conştiinţă, de cultură al oamenilor. [ - Expresia de „limbă română” mai este ocolită şi astăzi. Ce trebuie să se întreprindă, nu doar la nivel oficial, ca limbii noastre să i se spună pe nume?] - Trebuie să crească nivelul de cultură al populaţiei. Atunci când omul este cult şi a trecut prin şcoală, el ştie ce înseamnă limba română, mai ales dacă o vorbeşte corect şi o utilizează în activitatea de toate zilele. Un nivel înalt de cultură ar înlătura problema aceasta. Politicienii mai sunt foarte precauţi şi utilizează diferite eufemisme - „limba noastră”, „limba ţării”, „limba poporului”, „limba neamului”, numai să nu îi zică „limba română”. Dar oricât ar fi de precauţi, oricum îşi dau seama că varianta literară este „limba română”. [ - În Republica Moldova la momentul de faţă cunoaşterea limbii române este sprijinită sau descurajată? Nu ne referim doar la alolingvi.] - Studierea limbii române este destul de bine încurajată, în particular, pentru alolingvi. Altceva este menţinerea interesului pentru limba română de către vorbitorii de română, pentru că unii rămân la nivelul „căţeluş cu părul creţ”. Orice limbă, inclusiv cea maternă, trebuie alimentată cu cunoştinţe, dar asta se face mai greu, pentru că este vorba despre un efort individual. Interesul pentru nivelul cunoaşterii limbii române scade pentru că scade interesul faţă de lecturi. Ascult destul de atent posturile de radio şi televiziune, se pare că o parte dintre vorbitorii de acolo nu a deschis o carte sau un dicţionar de când a terminat şcoala. Cartea îţi dă şi alte posibilităţi de îmbogăţire a vocabularului, însă aşa cum limba se învaţă de multe ori în mod folcloric se observă bine acest lucru chiar şi la prezentatori. M-a mirat un prezentator care a spus că premierul Vlad Filat „a probozit” pe cineva. „A probozi” este un dialectism pe care nu îl mai foloseşte nimeni, dar aud aşa cuvinte la „Mesager” şi îmi dau seama câte cărţi a citit cel care l-a pronunţat. Se atestă un fel de pasivitate, oamenii de cultură, totuşi, trebuie să fie mai activi în acest sens. [ - Vorbitorii de română spun că pe străzile capitalei, dar şi în alte localităţi din ţară, se vorbeşte mai mult o limbă străină. Tineri care sunt de o vârstă cu Independenţa Republicii Moldova numesc străzile, spre exemplu, aşa cum se numeau ele odată, în perioada sovietică. Cum credeţi, de ce se întâmplă asemenea lucruri? Cine şi ce trebuie să facă?] - Limba rusă este vorbită în stradă de către mulţi din comoditate. Primul contact dintre două persoane are loc în limba rusă pentru ca să fie siguri că se vor înţelege, pentru că moldovenii, totuşi, înţeleg limba rusă. Nu ştiu de ce ruşii pot să-ţi riposteze şi să spună că nu înţeleg, dar moldovenii niciodată nu spun asta. Vorbesc preponderent în rusă cei care nu sunt siguri pe cunoştinţele lor de română. Ruşinea este mai mare când faci greşeli vorbind în limba maternă, decât în altă limbă - astfel tratează aceste cazuri sociolingvistica şi psiholingvistica. De altfel, limba rusă este vorbită de foarte mulţi moldoveni foarte rău, infect, foarte mulţi o cunosc cu mult mai rău decât cu 20 de ani în urmă. Acum tot mai mult se face observată o linie de demarcare între vorbitorii de limbă rusă şi cei de limbă română - ruşii nu ştiu româna, iar românii nu ştiu rusa, iar asta duce la lucruri foarte urâte din punct de vedere social. În perioada sovietică limba rusă unea societatea, ne placea sau nu, pentru că toate adunările se făceau în limba rusă, pentru că nu puteau vorbi două persoane în două limbi diferite. Acum limba de stat nu a căpătat atâta influenţă şi putere ca să se vorbească numai în limba de stat. Clar că nu trebuie să îi dai în cap celui care nu ştie limba română, dar trebuie să îl ajuţi. Noi suntem foarte intoleranţi. Dacă ar fi înţelegere între oameni, atunci ar exista această limbă comună, pentru că limba este element de legătură. [ - Pe cât de mult Republica Moldova de astăzi seamănă cu cea din aspiraţiile Dumneavoastră de acum 19 ani?)] - Aspiraţiile s-au realizat cam pe jumătate, dar a trecut timp puţin pentru ţară. În plus, am fi avut mai multe realizări într-o situaţie economică mai bună. S-a făcut multă politică fără suport. Pentru intelectuali cum a fost, aşa şi a rămas dificil să mergi undeva, să cumperi o carte, să participi la vreo conferinţă din banii pe care îi avem. Însă nu sunt de acord cu cei care văd doar partea proastă a lucrurilor, pentru că, dacă stai să cântăreşti, în 20 de ani s-a făcut foarte mult. Tinerii de azi nu ştiu prin ce au trecut cei de mai înainte. Nu puteai să zici „limbă română”, nu puteai să studiezi altă limbă străină. Erau lucruri îngrozitoare, dar lumea uită foarte repede. Eu cred că trebuie să ne bucurăm de ceea ce avem şi să fim mai toleranţi. Poate că atunci şi sărăcia s-ar suporta mai uşor. [Tatiana Ciobanu, Info-Prim Neo]