logo

Legile sunt bune, iar justiția e strâmbă! Cine-i de vină?


https://www.ipn.md/ro/legile-sunt-bune-iar-justitia-e-stramba-cine-i-de-vina-7978_1042054.html

Dezbaterile din ziua de 30 mai 2018 de la postul Publika TV au reactualizat o formulă demult atestată în rapoartele instituțiilor internaționale, susținătoare a reformelor din Republica Moldova. De aceea, întocmirea unui sumar de presă obiectiv asupra conținutului dezbaterilor nu provoacă dificultăți, ci doar generează întrebări. Prima întrebare este: de ce de-a lungul anilor, atunci când se vorbește despre reformele din țara noastră, în special despre cele din justiție, se repetă o formulă care a devenit banală? Ea sună în felul următor: în Republica Moldova se adoptă legi bune, care se implementează prost. Oricine se poate convinge că această constatare migrează prin diverse rapoarte cam de prin 2005, când țara noastră a semnat Planul de Acțiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova și a început să primească resurse financiare considerabile din partea partenerilor de dezvoltare pentru realizarea reformelor.

De fapt, prima întrebare are menirea să inducă o altă întrebare – cine se face responsabil pentru realizarea politicilor de stat, inclusiv a reformelor? La această întrebare răspunsul exact ar putea fi desprins din Constituție. Articolul 96(1) afirmă fără echivoc: Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe a statului și exercită conducerea generală a administrației publice. În acest context, merită reamintit faptul că doar câteva luni în urmă ex-ministrul justiției, Alexandru Tănase, concluzionase că Strategia de Reforma a Sectorului de Justiției pentru anii 2011-2016, cu toți cei 7 piloni, a eșuat. Constatarea respectivă justifica decizia UE de a stopa suportul pentru o reformă eșuată a justiției, dar anunța și startul unei noi reforme, zisă și „mica reformă a justiției”.  Abordarea respectivă a servit drept temei pentru lansarea unui val propagandistic menit să pună toată vina pentru eșecul reformei justiției pe unul dintre partidele defunctei Alianțe pentru Integrare Europeană (AIE), căruia i-a revenit conducerea Ministerului Justiției, scutind de responsabilitate partenerii de coaliție, inclusiv actualul partid de guvernământ și care binevoiește să-și asume responsabilitatea doar pentru cele întâmplate începând cu ianuarie 2016. E o abordare veche cât lumea, atestată în Sfânta Scriptură.

Dar să vedem ce ne spun partenerii de dezvoltare despre această abordare și consecințele acesteia. În raportul de progres al UE privind implementarea prevederilor Acordului de Asociere, publicat în martie curent, se constată că proiectul noii reforme a justiției nu a fost consultat cum se cuvine cu părțile interesate, iar acest lucru reflectă o stare de fapt în privința transparenței și eficienței procesului judiciar în Republica Moldova, care se situează pe locul 132 din 137 în topul Global Competitiveness Report (2017-2018). Este evident, calitatea justiției se află în strânsă legătură cu modul în care este combătută corupția, regăsindu-se în starea privind drepturile omului. Și la aceste capitole lucrurile stau prost. Iar o confirmare în plus a acestui fapt o regăsim în Raportul Departamentului de Stat al SUA privind drepturile omului în Moldova în 2017. Mai mult, în contextul menționat, raportul invocă discrepanța dintre voința cetățenilor exprimată la parlamentarele din 2014 și reconfigurarea puterii politice prin metoda traseismului, provocat, probabil, de presiuni și mituire.

Dacă rapoartele partenerilor de dezvoltare ajung la astfel de constatări, atunci cine totuși se face vinovat de acest lucru și de ce dezbaterile publice la anumite posturi TV, trec cu vederea lucrurile respective? Doar dacă diagnoza stării de fapt e bine cunoscută, atunci tratamentul depinde de eradicarea cauzelor și nu camuflarea simptomelor. Iar cauzele sunt invocate corect în rapoartele invocate. De exemplu, doar în perioada 2016 – 2018 au avut loc un șir de incidente foarte grave, care au adus prejudicii sănătății sau chiar au provocat pierderi de vieți omenești; scandaluri de rezonanță de corupție politică etc., cu implicarea membrilor partidului de guvernământ. Majoritatea acestora au creat impresia că fie au fost tratate inadecvat de către organele de resort, fie au fost soluționate cu o indulgență ieșită din comun.

Concluzionând, am putea afirma că justiția în Moldova funcționează după faimoasa formulă: prietenilor – totul, inamicilor – legea!. De fapt, așa se face justiția selectivă despre care se menționează în rapoartele partenerilor de dezvoltare.     

Experții IPN