Legile generale de dezvoltare le vor dicta politicienilor o formă reciproc acceptabilă de reglementare a conflictului. Interviu Info-Prim Neo cu Igor Harcenko, reprezentant special al Ucrainei în reglementarea conflictului transnistrean

[ - Care este, în opinia D-voastră, semnificaţia anului 2010 pentru procesul reglementării conflictului transnistrean?] - Dat fiind faptul că eu am fost numit în funcţia de Reprezentant Special al Ucrainei în chestiunile reglementării transnistrene abia în toamna anului trecut, s-ar putea întâmpla ca nu toate aprecierile şi evaluările mele să fie tocmai exacte. Am o satisfacţie deosebită să menţionez caracterul constructiv şi productiv al întrevederilor mele de la Chişinău şi Tiraspol, pe care le-am avut imediat, de cum am început să mă ocup de problematica respectivă. Dacă ar fi să discutăm în ansamblu, în opinia mea, în anul 2010 discuţiile la nivel internaţional în problema transnistreană s-au intensificat cu mult. Chestiunii respective i-au fost consacrate câteva documente foarte importante – Declaraţia comună a preşedinţilor Ucrainei şi Rusiei cu privire la reglementarea transnistreană, Declaraţia lui Catherine Ashton, Înalt reprezentant al UE pentru politica externă şi politica de securitate, Memorandumul „Medvedev - Merkel”. Tematica transnistreană a constituit una dintre temele de discuţie în cadrul întrevederii preşedinţilor Rusiei, Germaniei şi Franţei din oraşul Deauville. Totodată, eforturile Ucrainei în procesul reglementării transnistrene au fost susţinute în mod activ de către Uniunea Europeană. În special, conform rezultatelor summitului Ucraina – UE, care şi-a ţinut lucrările la Bruxelles, Ucraina şi UE şi-au reconfirmat interesul în menţinerea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova şi şi-au exprimat speranţa în restabilirea cât mai rapidă a negocierilor oficiale în formatul „5+2”. Au contribuit la apropierea poziţiilor dintre părţi şi consultările informale în formatul „5+2”, care s-au desfăşurat la Viena, Astana, Garmisch-Partenkirchen şi Kiev. Ţările noastre au iniţiat în anul 2010 procesul de demarcare a sectorului central (transnistrean) al frontierei de stat ucraino-moldovenesc. Pe parcursul întregului an s-a desfăşurat o activitate intensă de perfectare a actelor statutare în vederea creării regiunii europene „Nistru”. Graţie activităţii comune şi bine orientate a tuturor participanţilor la formatul „5+2”, anul 2010 a mai fost marcat de realizări importante în domeniul consolidării încrederii dintre Chişinău şi Tiraspol. Astfel, cu sprijinul Ucrainei şi al Uniunii Europene, s-a reuşit restabilirea circulaţiei, după o întrerupere de patru ani de zile, a trenului de pasageri „Chişinău-Odessa”, care trece prin Bender şi Tiraspol. Au început, de asemenea, negocierile dintre companiile „Moldtelecom” şi „Interdnestrcom” în vederea restabilirii legăturii telefonice directe dintre malul drept şi malul stâng. Doresc să menţionez un lucru foarte important, că anume în anul trecut au avut loc întrevederile lui Vlad Filat, prim-Ministru al Republicii Moldova, cu Igor Smirnov, conducătorul Transnistriei, care, în opinia mea, au contribuit la stabilirea unui climat favorabil pentru a pune la punct relaţiile de încredere şi au imprimat un impuls benefic acţiunilor concrete în sfera reglementării transnistrene. Este doar o înşiruire nu prea mare a evenimentelor, prin care a fost marcat anul trecut. Totuşi cea mai importantă realizare a anului 2010 a devenit, din câte mi se pare mie, restabilirea dialogului la diverse nivele în chestiunile reglementării transnistrene, obţinerea primelor rezultate practice, după mai mulţi ani de stagnare, care vizează nemijlocit viaţa oamenilor de pe ambele maluri ale Nistrului. Principalul acum pentru noi este să păstrăm această tendinţă, s-o dezvoltăm, să obţinem, de asemenea, succese reale şi în cadrul procesului politic. Sunt convins, că la ora actuală sunt create toate condiţiile necesare pentru aceasta. [ - Cum aţi putea aprecia activitatea Alianţei pentru Integrare Europeană în calitate de partener în procesul de reglementare?] - Autorităţile Republicii Moldova, în comun cu alţi parteneri străini, au participat activ în anul 2010 la procesul de negocieri în vederea reglementării transnistrene. În condiţiile în care negocieri oficiale în formatul „5+2” nu au fost purtate, principalele eforturi au fost orientate spre soluţionarea problemelor concrete. Între altele, şi-au reluat activitatea grupurile moldo-transnistrene mixte de lucru de experţi. Părţile au realizat pe unele direcţii anumite succese, ceea ce s-a reflectat în mod direct asupra vieţii oamenilor. Vorbind în ansamblu, Alianţa pentru Integrare Europeană a reuşit să facă multe din cele ce au fost planificate, şi aceasta graţie unei abordări destul de flexibile şi interesate. [ - Ce rol a jucat în procesul de reglementare dialogul direct dintre Vlad Filat şi Igor Smirnov?] - Dialogul direct al lui Vlad Filat cu Igor Smirnov a adus, indiscutabil, o contribuţie pozitivă la procesul general de reglementare. Părţile au reluat dialogul în probleme de transporturi, comunicaţii şi interacţiune vamală. Un rezultat concret al acestor negocieri a devenit, după cum am menţionat deja, reluarea circulaţiei trenului de pasageri „Chişinău-Odessa”. Cu toate că există un interes deosebit al structurilor internaţionale pentru chestiunea transnistreană, cheia soluţionării acesteia se află, în primul rând, la Chişinău şi Tiraspol. Contactele directe ale conducătorilor malurilor drept şi stâng ale Nistrului doar vor contribui la reglementarea acestei probleme. [ - Poate oare contribui la reglementarea conflictului transnistrean Memorandumul „Merkel - Medvedev”?] - Eu am menţionat deja iniţiativele, care au venit în anul 2010 de la conducerea Ucrainei, Rusiei, Germaniei, Uniunii Europene, în contextul reglementării transnistrene, inclusiv Memorandumul „Merkel-Medvedev”. Apariţia unor astfel de iniţiative constituie o mărturie directă a faptului că problema Transnistriei demult a încetat să fie doar o problemă a Republicii Moldova. În UE, în Ucraina şi Rusia, în SUA este conştientizat perfect pericolul potenţial care se ascunde în forma latentă de conflict de la Nistru. De fapt, această stare de îngrijorare a comunităţii mondiale a şi condus la crearea firească, în opinia noastră, a unui nou format al procesului de negocieri, cunoscut de noi ca formatul „5+2”. Iată din ce cauză, orice iniţiativă în cadrul acestui format, orientată spre urgentarea reglementării politice a conflictului, va fi, desigur, salutată. Totodată, aş dori să menţionez faptul că istoria reglementării transnistrene a beneficiat deja de suficiente iniţiative din partea mediatorilor. Să ne amintim de proiectele OSCE din anii 90 ai secolului trecut, de relativ recentul proiect al Rusiei „Memorandumul Kozak”, de „Planul Iuşcenko” din Ucraina. Din câte se cunoaşte, nici unul dintre acestea aşa şi nu a fost realizat în măsură deplină. Cauza principală constă, de facto, în lipsa voinţei politice, de care dau dovadă părţile implicate în conflict. Iar fără de aceasta, conform fermei mele convingeri, nu vor ajuta nici un fel de recomandări, fie ele şi dintre cele mai corecte, dacă nu vor fi concepute în modul cel mai serios de către acei, care necesită acest ajutor. Aş fi dorit să reiterez că cheia principală a reglementării se află în mâinile Chişinăului şi Tiraspolului. Anume de dorinţa lor de a păşi unul în întâmpinarea celuilalt vor depinde dinamica şi conţinutul reglementării politice. [ - De ce, în opinia D-voastră, în cadrul ultimului summit al OSCE de la Astana, nu s-a reuşit să se adopte documente mai clare în ceea ce priveşte reglementarea conflictului transnistrean?] - La Astana şi-a desfăşurat lucrările primul summit al Şefilor de State din ultimii 11 ani. Însuşi faptul desfăşurării summit-ului ne vorbeşte despre multe. Totodată, piatra de încercare au devenit chestiunile cu privire la conflictele îndelungate din Georgia, Transnistria şi Karabahul de Munte. Într-adevăr, problematica conflictuală este una dintre cele mai complicate şi sensibile. Chestiunea constă nu numai în conflictul transnistrean, dar şi în diversele modalităţi de soluţionare a acestuia. Din păcate, regiunea OSCE (iar aceasta este o regiune enormă din lume) nu este liberă de conflicte. Pentru soluţionarea acestora în cadrul acestei organizaţii, este necesar consensul tuturor participanţilor. La Astana a fost imposibil de a realiza un astfel de consens. Apropo, aş dori să menţionez, că poziţia Ucrainei a fost orientată întotdeauna spre susţinerea eforturilor OSCE în chestiunile de reglementare a acestora. [ - Va conduce oare progresul în reglementarea conflictului transnistrean spre intensificarea interacţiunii dintre grupurile de lucru pentru consolidarea încrederii?] - Sunt sigur că va conduce. În condiţiile actuale, în care negocierile oficiale în formatul „5+2” încă nu au fost reluate, comunicarea dintre experţii grupurilor de lucru, alături de consultările neoficiale ale reprezentanţilor politici în formatul „5+2”, rămân a fi unicul mecanism, în cadrul căruia părţile pot să-şi elaboreze poziţiile şi, ceea ce este foarte important, pot să-şi sonorizeze şi să soluţioneze problemele cele mai sensibile, întâi de toate, în interesul cetăţenilor care locuiesc pe ambele maluri ale Nistrului. Este o altă chestiune, cât de eficientă este activitatea acestor grupuri de lucru ale experţilor. Ele au obţinut rezultate diverse, ceea ce depinde, în principiu, de specificul chestiunilor, care sunt luate în dezbatere. Consider că este necesar să fie încheiat procesul de elaborare a regulamentului de activitate a acestor grupuri, iar aceasta trebuie să devină un impuls în sporirea eficienţei şi rezultativităţii în activitatea lor. [ - Cum a fost, în opinia D-voastră, activitatea mediatorilor şi a observatorilor în cadrul procesului de reglementare a conflictului transnistrean pe parcursul anului 2010?] - Aş da dovadă de prea puţină modestie, dacă aş încerca să mă autoevaluez, dar mi se pare că mediatorii şi observatorii au lucrat destul de bine. În anul 2010, a sporit numărul întrevederilor în diverse chestiuni privind reglementarea transnistreană. Am dori doar ca, pe viitor, cantitatea să se transforme în calitate, adică rezultatele trebuie să fie nu numai concrete, dar şi să apropie părţile de elaborarea unei soluţii privind reglementarea definitivă. Aş putea menţiona că la unul dintre seminarele organizate la iniţiativa OSCE, la care participau şi specialişti străini în domeniul conflictelor de lungă durată, a fost lansată opinia, potrivit căreia părţile negociază, observatorii observă, iar mediatorii îşi execută misiunea de mediator. Nimeni nu poate, în afară de înseşi părţile, să soluţioneze conflictul. [ - Victor Osipov, viceprim-ministru cu probleme de reintegrare, a declarat că este posibil ca, peste câteva săptămâni, să se desfăşoare o întrevedere oficială în formatul „5+2”. Este oare, într-adevăr, posibilă relansarea în timpul apropiat a negocierilor în formatul respectiv?] - În calitatea sa de ţară-mediatoare şi de garant în cadrul procesului de negocieri, Ucraina s-a pronunţat şi se pronunţă pentru relansarea negocierilor oficiale în formatul „5+2”. Această poziţie a noastră a fost fixată în repetate rânduri în cadrul numeroaselor acte oficiale, al căror iniţiator a fost Kievul. Noi desfăşurăm, împreună cu alţi participanţi la procesul de negocieri, o activitate intensă în această direcţie. Consider, că o constituire definitivă a Guvernului Republicii Moldova de după alegerile recente trebuie să contribuie la relansarea întrevederilor oficiale în formatul respectiv. [ - Care este poziţia Ucrainei în cazurile lui Ilie Cazac şi Ernest Vardanyan şi ce paşi este necesar să se întreprindă pentru a asigura respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană?] - Îmi vine greu să dau o apreciere situaţiei cu implicarea lui Ilie Cazac şi Ernest Vardanyan. Despre procesul în cazul Vardanyan pot judeca doar după materialele din presă, precum şi după opiniile experţilor şi politologilor. Pornind de la informaţiile accesibile, pot presupune că sentinţa pronunţată lui Vardanyan este prea severă. [ - O serie de sondaje şi observări demonstrează, că o parte considerabilă din cetăţenii regiunii transnistrene îşi doresc reintegrarea ţării. Cum aţi interpreta acest lucru?] - Este şi firesc să fie aşa. Viaţa, din câte se ştie, nu stă pe loc. Se dezvoltă economia, comerţul, se stabilesc noi relaţii economice externe. Din această cauză este absolut logic că cercurile de afaceri din Transnistria sunt interesate de valorificarea unor noi pieţe. Pornind de la definiţia cunoscută, conform căreia „politica este o continuare a economiei”, am putea afirma că anume necesităţile reale ale oamenilor atât de malul stâng, cât şi de pe malul drept ale Nistrului, legile generale de dezvoltare a economiei, societăţii, în ultima instanţă, le vor dicta politicienilor o formă reciproc acceptabilă de reglementare politică a conflictului. [ - Care ar fi, în opinia D-voastră, varianta definitivă a reglementării conflictului transnistrean, cum şi când ar putea ea să fie realizată?] - Ar fi iraţional, cel puţin, să fixăm anumite termene pentru reglementarea conflictului transnistrean, deşi lucrul acesta nu exclude absolut cu nimic posibilitatea de a ne gândi la anumite termene intermediare, care ar îndemna părţile la examinarea şi soluţionarea unor sau altor chestiuni. După cum demonstrează şi experienţa mondială, orice soluţii artificiale, de directivă sau de forţă ale problemelor au avut întotdeauna un caracter temporar şi, în ultima instanţă, au condus la faliment sau necesitau o susţinere permanentă din exterior. Chestiunea respectivă urmează, în opinia mea, să fie soluţionată exclusiv cu luarea în considerare a voinţei şi intereselor populaţiei, şi numai prin metode politice în cadrul normelor şi principiilor dreptului internaţional. Procesul acesta poate fi de lungă durată. Şi în acest caz, tocmai că principalul depinde de politicieni – este vorba de căutarea, găsirea şi coordonarea reciprocă a principiilor fundamentale ale reglementării. Determinarea juridică a acestor principii şi realizarea lor consecventă în viaţă, după ferma mea convingere, va deveni fundamentul reglementării politice a conflictului transnistrean. [Irina Ursu, Info-Prim Neo]