logo

La Chișinău se așteaptă a doua ediție a Convenției Euro-Unioniste. Op-Ed de Anatol Țăranu


https://www.ipn.md/ro/200-millionov-evro-budet-investirovano-v-lesovosstanovlenie-7978_1110061.html

 

 

Evoluțiile politice ulterioare au demonstrat că răsturnarea regimului oligarhic al lui Vlad Plahotniuc nu garantează Republica Moldova de recidivarea dominației oligarhiei stimulată de influența factorului geopolitic rusesc. Procesul europenizării societății moldovenești este în permanență supus pericolului inversării lui...

 

Anatol Țăranu
 

La Chișinău se discută punerea în practică a celei de-a doua ediții a Convenției Euro-Unioniste, un proiect politic și electoral menit să reprezinte segmentul unionist al societății moldovenești la alegerile parlamentare din 2025. Pentru prima dată inițiativa formării Convenției a fost lansată în 2018 de Mișcarea Civică Europeană din Republica Moldova, condusă de Valentin Dolganiuc, aceasta fiind susținută de Partidul Național Liberal, Partidul Verde Ecologist și Mișcarea Ecologistă, condusă de Alecu Reniţă. La fondarea Convenției au participat numeroase personalități, precum academicianul Mihai Cimpoi, liderul Congresului Profesorilor Unioniști, Boris Volosatâi, primarul de Cimișlia, Gheorghe Răileanu, primarul de Capaclia, raionul Cantemir, Alexei Busuioc, directorul Liceului „Lucian Blaga” de la Tiraspol, Ion Iovcev, liderii Asociației istoricilor, Anatol Petrenco și Ion Negrei.

În cadrul lansării sale oficiale, pe 27 noiembrie 2018, Convenția își anunța deschis obiectivul unirii cu România și își argumenta decizia de a participa în alegerile parlamentare prin faptul că cei 800 de mii de cetățeni români din R. Moldova riscau să nu fie reprezentați în viitorul Parlament după 24 februarie 2019, fiindcă la acel moment nu exista nicio forță politică cu un mesaj unionist asumat care să-i reprezinte.

În acordul de constituire a Convenției Euro-Unioniste se arăta că instituțiile statului au fost capturate de oligarhie, care îndepărtează R. Moldova de țările europene, documentul făcând apel la toți cetățenii moldoveni cu conștiință românească să se alăture acestei entități electorale, pentru a participa la alegerile parlamentare din februarie 2019. În final, însă, măcinată din interior de veleitățile nemăsurate ale unor lideri, Convenția a decis să nu participe la alegeri, pentru a nu distrage atenția alegătorilor pro-europeni de la sarcina principală la acel moment de a elibera Republica Moldova de dominația oligarhică.

Evoluțiile politice ulterioare au demonstrat că răsturnarea regimului oligarhic al lui Vlad Plahotniuc nu garantează Republica Moldova de recidivarea dominației oligarhiei stimulată de influența factorului geopolitic rusesc. Procesul europenizării societății moldovenești este în permanență supus pericolului inversării lui, în condițiile unei difuzii identitare, care se datorează păstrării la nivelul conștiinței naționale a etniei majoritare a preceptelor moldovenismului antiromânesc. În societatea moldovenească, antiromânismul echivalează cu antieuropenismul, iar perpetuarea acestei stări exclude probabilitatea aderării Republicii Moldova la UE din considerentul securizării actului decizional din comunitate. Nimeni nu va admite Moldova în UE în condițiile când există riscul accederii unei forțe politice pro-moscovite la guvernarea de la Chișinău.

În aceste condiții, viitorul european al Republicii Moldova depinde în mod decisiv de evoluția de facto a statului moldovenesc în cel de-al doilea stat românesc ca identitate națională. Realmente, această metamorfoză identitară se poate produce doar dacă la guvernare va veni o forță politică preocupată de promovarea românismului la nivel de politică de stat.

Toate sondajele sociologice măsoară numărul adepților ideii unioniste în societatea moldovenească peste pragul de 30%. Faptul că acest segment identitar numeros nu are o reprezentanță directă la nivel de Parlament și Guvern, distorsionează nepermis de mult actul reprezentării democratice în instituțiile politice ale Republicii Moldova și păstrează riscul inversării cursului de dezvoltare europeană a statului moldovenesc.

Reeditarea Convenției Euro-Unioniste în preajma alegerilor parlamentare din anul viitor vine să umple vacuumul politicilor identitare românești existent în Republica Moldova de la independență încoace. Însă formarea unei fracțiuni euro-unioniste în viitorul Parlament depinde de programul politic al unei forțe unificate, care va fi percepută de segmentul unionist al electoratului ca una credibilă și demnă de a fi susținută prin vot. Deocamdată, însă, pretinșii lideri unioniști mai mult au dezamăgit prin ambițiile lor egoiste și incapacitatea de a-și uni eforturile pentru cauza nobilă a atingerii obiectivului unității naționale.

Succesul electoral al Convenției Euro-Unioniste va depinde de realismul programului politic al Unirii, compatibil cu realitățile perioadei pe care o traversează la moment Republica Moldova. Un loc aparte în acest program poate fi deferit dezideratului încheierii unui „tratat de relații privilegiate și frățietate” între Republica Moldova și România, care ar trebui să fie conceput ca o formă de cooperare aprofundată între cele două state, având în vedere legăturile istorice, culturale și lingvistice comune.

În anumite contexte, un astfel de tratat ar putea fi perceput ca un pas spre o unire condiționată sau ca o integrare treptată a celor două state, fără a implica la această etapă în mod direct o unificare formală și imediată, care este îngreunată de complicații geopolitice inerente de moment.

Un asemenea tratat între două state românești va include ca elemente constitutive:

1. Dimensiunea politică:

- recunoașterea parteneriatului special dintre cele două state, bazat pe o identitate culturală și istorică comună;

- crearea unui Consiliu Bilateral Permanent la nivel de parlamente și guverne pentru coordonarea politicilor comune.

2. Dimensiunea economică:

- armonizarea legislației economice și fiscale între cele două state;

- acces prioritar bilateral la programe economice și investiționale din ambele state;

- crearea unei zone economice comune.

3. Dimensiunea culturală și educațională:

- recunoașterea deplină a valorilor culturale comune și promovarea limbii și literaturii române;

- facilitarea accesului cetățenilor moldoveni la sistemul educațional din România și invers;

- sprijinirea presei, a mass-media și a inițiativelor culturale comune.

4. Dimensiunea juridică:

- recunoașterea reciprocă a documentelor oficiale și simplificarea procedurilor administrative;

- colaborare strânsă până la crearea instituțiilor comune în domeniul justiției și combaterii corupției.

5. Dimensiunea strategică și de securitate:

- cooperare în domeniul apărării și securității naționale;

- sprijinirea integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană și în NATO, cu suport direct din partea României.

Tratatul ar putea specifica obiective clare și etape de integrare, stabilind condiții pentru unirea politică definitivată printr-un referendum constituțional. Aceste condiții ar include consolidarea instituțiilor democratice din Republica Moldova, armonizarea legislației și formarea unui spațiu identitar comun pentru ambele maluri ale Prutului.

Un astfel de tratat ar trebui să fie conceput cu mare grijă, având în vedere echilibrul geopolitic regional, voința cetățenilor și nevoia de stabilitate politică. Un asemenea tratat necesită consultarea conținutului și aprobarea principiilor de către instituțiile UE, precum și alocarea de fonduri europene pentru implementare. Punerea în practică a unui asemenea tratat pan-românesc va însemna sfârșitul dominației ruse în spațiul românesc la est de Prut și dezlipirea definitivă a acestui spațiu de așa-numită lume rusă.

Constituirea unui pol politic și electoral unionist puternic va aduce în viitorul Parlament al Republicii Moldova o fracțiune euro-unionistă consistentă, aliată naturală pentru constituirea unei coaliții majoritare, împreună cu deputații PAS, cu obiectivul garantării ireversibilității cursului european și restabilirii unității naționale românești.

 
Anatol Țăranu
doctor în istorie, comentator politic

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.