La capitolul realizarea IPAP, R. Moldova nu a înregistrat rezultate bune în 2007 - Interviu Info-Prim Neo cu analistul politic Viorica Antonov

[- În curând va expira termenul de implementare a Planului Individual de Acţiuni al Parteneriatului (IPAP) R. Moldova – NATO. Ce ne puteţi spune despre realizările R. Moldova şi în ce domenii ţara are cele mai mari restanţe la acest capitol?] R. Moldova nu a înregistrat rezultate bune în 2007, având restanţe pe care trebuie să le depăşească în 2008. Astfel că, sarcinile se vor dubla pentru anul următor. Menţionez, totuşi, iniţiativa instituţiilor de securitate şi apărare de a colabora cu reprezentanţii societăţii civile, fapt ce vorbeşte despre o încercare de a face transparenţă în elaborarea politicilor de securitate şi apărare. De exemplu, în procesul discuţiilor pe marginea Proiectului Concepţiei Securităţii Naţionale, au fost implicate persoane civile, inclusiv experţi universitari şi din instituţii de cercetare. De asemenea, sunt întreprinse măsuri pentru facilitarea accesului mass-media la aceste discuţii. O sarcină care trebuie realizată este formarea cadrului juridic pentru implementarea IPAP. De asemenea, este binevenită o strategie de comunicare privind procesul de implementare al IPAP. Cu regret, dar rămân în lista de restanţe elaborarea Concepţiei Securităţii Naţionale şi/sau a Strategiei Securităţii Naţionale şi a Strategiei Militare Naţionale. [- Unii exponenţi ai societăţii vorbesc de faptul că implementarea IPAP va duce la aderarea R. Moldova la NATO. Cât de veridice sunt aceste opinii?] În primul rând, trebuie să menţionez că Planurile Individuale de Acţiuni ale Parteneriatului au fost înaintate de NATO la Summit-ul de la Praga din 2002, ca instrumente avansate de colaborare cu Alianţa pentru statele, care nu sunt membre ale ei, dar, care fac parte din programul Parteneriatul pentru Pace. Aderarea la NATO ţine de obiectivele trasate şi angajamentele luate de fiecare ţară în particular. În IPAP Moldova-NATO astfel de obiective şi angajamente nu sunt stipulate, cât timp R. Moldova este o ţară neutră. IPAP se implementează pentru o perioadă de doi ani. În cadrul Planului ţara partener îşi declară priorităţile de cooperare cu NATO în mai multe domenii, pe care aceasta le consideră relevante pentru a fi dezvoltate. Mecanismele de implementare ale IPAP trebuie să corespundă cu priorităţile şi obiectivele trasate de statul partener. Angajamentele luate de statele partenere în cadrul acestui document ţin de implementarea reformelor în sectorul de securitate şi apărare, informare publică, ştiinţă, administrare, resurse, etc. Prin IPAP ţara partener beneficiază de un grad înalt de consultanţă din partea NATO în domeniile solicitate, precum şi de un grad sporit de asistenţă în instruire. [- Ce presupune IPAP R. Moldova – NATO şi care sunt principalele prevederi ale acestuia?] IPAP R. Moldova-NATO este compus din două părţi relevante. Este vorba de principalele obiective politice şi de reformare ale R. Moldova, precum şi domenii de reformare ce constituie obiect al consultărilor cu NATO. Planul este structurat în patru capitole semnificative: 1. probleme politice şi de securitate; 2. probleme militare şi de apărare; 3. informarea publicului, ştiinţă şi planificarea situaţiilor de urgenţă; 4. aspecte administrative, protejarea informaţiei şi resurse. Aprobarea acestui document de către Consiliul Nord-Atlantic înseamnă pentru R. Moldova o treaptă mai avansată de cooperare cu NATO, întru dezvoltarea şi modernizarea mecanismelor de menţinere a securităţii naţionale. Dacă să ne referim la principalele prevederi ale IPAP-ului, atunci trebuie să menţionez despre obiectivele politice şi de reformare, care, constituie partea I a documentului. Aprofundarea relaţiilor cu structurile euroatlantice şi integrarea în Uniunea Europeană este un obiectiv considerat primordial, deoarece, după structură şi priorităţile trasate, IPAP în mare măsură a fost creat pe fundalul Planului de Acţiuni Moldova-UE. Un alt moment la care aş vrea să mă opresc, este controlul democratic al forţelor armate. Acesta presupune o comprehensivă monitorizare a situaţiei din sectorul de securitate şi de apărare, realizată în mod transparent de persoanele civile care participă la procesul de adoptare a deciziilor la toate nivelurile. Astfel va creşte rolul persoanelor civile în sistemul securităţii naţionale. De asemenea, aş vrea să menţionez despre informarea publicului larg şi cooperarea în domeniul ştiinţific cu NATO. Realizarea acestor obiective, cred eu, va facilita dezvoltarea diplomaţiei publice a R. Moldova. Elaborarea Strategiei Naţionale pentru informarea publicului în probleme de securitate (stipulată în IPAP) ar evidenţia, în primul rând cum se efectuează controlul civil al sectorului de securitate şi apărare. În al doilea rând, ar facilita o mai bună cunoaştere a activităţii instituţiilor de resort. La capitolul ştiinţă, colaborarea cu NATO va contribui la dezvoltarea potenţialului ştiinţific al ţării, în special în domeniul securităţii mediului înconjurător, biotehnologiilor, combaterii terorismului, prognozării şi prevenirii catastrofelor, etc. NATO propune colaborare în domeniul ştiinţei în cadrul programului „Ştiinţă pentru Pace şi Securitate”. Acest program oferă mai multe posibilităţi pentru statele partenere ca granturi pentru cercetări individuale, organizarea trening-urilor şi workshop-urilor avansate în mai multe domenii relevante. Sperăm că ţara noastră va profita din plin de acest program pentru aşi întări potenţialul său ştiinţific. [- Ce cunoaşteţi despre experienţa altor state în implementarea unor asemenea documente? La ce nivel sunt acestea în dialogul cu Alianţa Nord-Atlantică, în comparaţie cu R. Moldova?] Prima ţară care a semnat IPAP a fost Georgia în octombrie 2004, fiind urmată de Ucraina în aprilie 2005, de Azerbaijan în mai 2005, de Armenia în decembrie 2005 şi Kazahstan în ianuarie 2006. Moldova a devenit a şasea ţară care a adoptat IPAP-ul. Referitor la experienţa diferitor state, aici joacă un rol important obiectivele trasate şi mecanismul ales pentru realizarea lor. Ele diferă de la o ţară la alta. Aş putea să mă opresc la cazul Armeniei, pe care l-am studiat recent. Experienţa Armeniei este apropiată R. Moldova, deoarece ambele state, nu demult, au aderat la acest mecanism avansat de colaborare cu NATO şi necesită mari eforturi în realizarea IPAP-ului. Armenia şi-a propus în cadrul IPAP nu doar să implementeze reforme în sectorul de apărare şi de securitate, dezvoltând astfel un dialog politic şi de cooperare cu NATO, dar şi să promoveze relaţii bilaterale cu statele membre ale NATO. În perioada 2006-2007 Armenia a înregistrat o serie de realizări ce ţin de implementarea IPAP-ului. Armenia are o legislaţie relevantă şi mecanisme aplicabile în domeniul gestionării crizelor. De exemplu, în cadrul IPAP Armenia – NATO se stipulează stabilirea unui punct central care ar uni agenţiile politice, informative şi analitice. Acest lucru se face pentru o mai bună coordonare a activităţilor instituţiilor şi agenţiilor relevante în situaţii de criză. Armenia poate nu este cel mai relevant exemplu în implementarea IPAP, dar întorcându-mă la ideea pe care am expus-o anterior, fiecare ţară reprezintă un caz particular şi, după nivelul de implementare al IPAP, acest caz poate fi analizat mai bine din perspectiva obiectivelor realizate, decât comparativ cu altă ţară. [- Ce poate urma după expirarea termenului de implementare a IPAP R. Moldova-NATO ?] Planul IPAP reprezintă un program de reforme în sectorul de securitate şi apărare. Cred că ar trebui de concentrat eforturile asupra realizării acestor reforme, şi nu doar în mod declarativ. Nu e simplu acest lucru, dar e necesar. În realizarea acestor reforme mai mulţi factori joacă un rol important ca şi nivelul de implicare, criteriu de responsabilitate, mod de realizare şi monitorizare şi nu în ultimul rând, voinţă politică.