Pentru basarabeni, cel de-al Doilea Război Mondial nu a început la 22 iunie 1941, ci odată cu anexarea Basarabiei la 28 iunie 1940, când Rusia sovietică și-a arogat rolul de „eliberator”, e de părere Virgiliu Bîrlădeanu, doctor în istorie, șef secție la Institutul de Istorie.
Virgiliu Bîrlădeanu a declarat în cadrul unei dezbateri IPN despre miturile Celui de-al Doilea Război Mondial că populația Basarabiei a fost supusă mobilizării „într-un mod barbar”. Circa 250 de mii de bărbați basarabeni au fost trimiși pe front, constituind o categorie de soldați care nu au fost cruțați.
Istoricul a vorbit despre memoriile veteranilor basarabeni înregistrate de un grup de cercetători constituit în 2005. „Oamenii aceștia au amintiri foarte triste, foarte tragice despre acest episod al istoriei în care au fost implicați. Basarabenii țin minte cum au fost aruncați pe câmpurile de mine, cum au fost aruncați să forțeze râuri, deși mulți dintre ei nu știau să înoate. Cum au participat la luptele foarte grele de lângă Königsberg. Toate aceste relatări vorbesc despre faptul că populația locală a avut de suportat din greu toate ororile acestui război, care nu a fost deloc o plimbare victorioasă, așa cum se dă în propaganda oficială”, spune Virgiliu Bîrlădeanu.
Istoricul a observat că moldovenii participanți la război nu au știut să vorbească despre el într-o manieră triumfalistă: „Ei fost oameni simpli, ostași de rând, care au văzut războiul din tranșee. Nici în perioada sovietică nu și-au înfrumusețat discursul. Nici nu prea au fost întrebați, de fapt. Pe de altă parte, în limba rusă s-a elaborat un întreg discurs propagandistic, care vorbea într-o manieră triumfalistă despre Cel de-al Doilea Război Mondial. Și chiar erau oratori de serviciu din rândul veteranilor care participau la toate evenimentele de comemorare”.
Potrivit lui Virgiliu Bîrlădeanu, până în ziua de azi se operează cu termeni greșiți atunci când se vorbește despre conflagrația mondială din 1939-1945. De exemplu, Memorialul Victoriei din Chișinău repetă elementele propagandei sovietice, în special când marchează începutul războiului la 1941. Istoricul spune că, până nu demult, chiar și Ministerul Apărării opera cu noțiunea de „Marele Război pentru Apărare a Patriei”, una care e inventată pentru a ascunde sub preș colaborarea sovieticilor cu naziștii înainte de 1941, inclusiv anexarea Basarabiei. „Și atunci eu vreau să-i întreb, despre care patrie ei vorbesc?”, întreabă retoric doctorul în istorie.
Revenind la rolul de „eliberator” pe care și l-a arogat Rusia sovietică în contextul Celui de-al Doilea Război Mondial, Virgiliu Bîrlădeanu a mai pus o întrebare retorică: „Cum putea să elibereze aceste țări și această parte a Europei o armată care a rămas în acest spațiu și care nu reprezenta de fapt o țară liberă, o societate liberă cu valori democratice? Ce fel de libertate puteau ei să aducă? Este o întrebare pe care trebuie să și-o pună întreaga societate. Și nu sunt de acord că toți moldovenii sunt nostalgici după Uniunea Sovietică și regimul comunist”.
Virgiliu Bîrlădeanu a mai menționat că Rusia contemporană, pe de o parte, pedepsește prin lege cercetările istorice care pun la îndoială propaganda sovietică despre Cel de-al Doilea Război Mondial, iar, pe de alta restricționează accesul la arhive. „Din această cauză, adevărul și proporțiile acestei tragedii încă urmează a fi elucidate”.
Dezbaterea publică la tema „Etapa finală a Celui de-al Doilea Război Mondial: realitate și mituri privind contribuția URSS și a Alianței Antihitleriste. Soarta postbelică a URSS, a Germaniei și a popoarelor eliberate de sub ocupația nazistă” este a 8-a ediție din ciclul „100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere”. Ciclul de dezbateri este organizat de Agenția IPN cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.