Ex-prim-ministrul Ion Sturza pledează pentru convocarea liderilor partidelor de la guvernare în funcţiile cheie ale statului, în calitate de remediu extraordinar de responsabilizare a acestora în faţa societăţii şi împotriva a ceea ce numeşte acapararea statului de către cercurile în care afirmă că intră liderii respectivi. Într-o postare pe reţelele sociale la această temă, Sturza evită să se pronunţe pe marginea Hotărârii Curţii Constituţionale din anul 2013 prin care instanţa interzice ocuparea funcţiilor de demnitate publică de către persoanele suspectate de acte de corupţie. Analiza IPN „Secretarii generali ai… Republicii Moldova sau Dedublarea programată”, publicată joi, 6 august 2015, examinează ambele puncte de vedere în tentativa de a scoate în vileag problemele grave, legate de statutul incert, puţin reglementat de legislaţia în vigoare, pe care îl au alianţele de guvernământ ca fenomen relativ nou în procesul politic autohton, precum şi liderii partidelor componente ale acestora.
„Să ne amintim că problema s-a profilat în mod special la începutul anului 2013, în plină criză politică, atunci când Guvernul Filat a fost demis de Parlament pentru suspiciuni de corupţie, iar Curtea Constituţională a decis că persoanele demise cu astfel de verdict nu mai pot ocupa funcţii înalte în stat. Astfel de decizii irevocabile nu se discută – se execută. Dar şi astfel de decizii pot fi revăzute, dacă se intră în esenţa problemei şi a efectelor ei. Iar esenţa constă în faptul că o decizie politică votată în Parlament de adversari politici din considerente politice s-a bazat pe declaraţii cu învinuiri nedemonstrate din domeniul penal. La rândul lor, acestea, nedemonstrate, doar declarate, au fost puse la baza deciziei, judiciare, a CC. Prin acest procedeu nu doar că s-a încălcat prezumpţia nevinovăţiei, ci s-a creat un precedent periculos care a întrerupt cursul anevoios, dar firesc al lucrurilor în procesul politic din Republica Moldova”, opinează autorul analizei, Valeriu Vasilică.
În calitate de argument suplimentar al acestei poziţii se revine la învăţămintele altui caz relevant, produs în aceeaşi perioadă. „În aceeaşi perioadă, alţi actori politici au votat demisia preşedintelui şi, se pare, a prim-vicepreşedintelui Parlamentului, pe motiv de rivalitate politică în raport cu partidul care i-a înaintat în funcţii şi care a iniţiat/susţinut demisia Guvernului. Şi aceasta a fost o decizie politică, din considerente politice care, spre deosebire de cele penale, nu trebuie demonstrate. În lupta politică cel mai mult contează numărul de voturi adunate pentru o decizie sau alta. Cu siguranţă, că şi în acest caz drept pretext ar fi putut fi folosite „suspiciunile de corupţie” sau alte păcate grave şi nimeni nu s-ar fi îngrijit şi nu ar fi fost obligat să le demonstreze”, se spune în analiză.
„Este de-a mirării că până acum nu a utilizat nimeni această „bâtă” în decizii de demisie pe criterii politice sau alt gen de sancţionare la nivel de consilii săteşti, comunale, raionale şi municipale, de exemplu. Dar nu este sigur că de acum înainte acest precedent creat de CC nu va fi utilizat pe larg în confruntarea cu oponenţii politici. Şi ultima: se pare că anume după acea decizie a CC toţi liderii politici, suspectaţi sau nesuspectaţi, au decis că le este mai bine „în umbră” decât în funcţie. De atunci „umbra” a devenit o virtute şi un scop general”, atenţionează analiza.
Potrivit autorului, în cadrul viitoarelor ajustări legislative privind alianţele de guvernământ şi relaţiile liderilor de partid cu structurile de stat, ar fi raţional să se stabilească obligativitatea ca liderii de partide să ocupe şi primele funcţii în stat. „Considerentul că „aşa este în toată lumea civilizată” nu este unicul şi nici cel mai important. Liderii neformali, ai partidelor, trebuie să devină şi liderii formali, ai statului, în special pentru a-şi asuma personal responsabilităţile pentru bunul mers al lucrurilor în ţară, dar şi pentru a putea fi traşi la răspundere, personal, pentru deciziile greşite sau criminale pe care le iau, prin semnăturile lor personale şi nu ale interpuşilor”, argumentează analiza. Ex-prim-ministrul Ion Sturza şi-a argumentat şi el această concluzie, într-o postare recentă pe reţele sociale, formulată într-o tonalitate dură. „Am avut destule păpuşi şi păpuşari în funcţii cheie. Ajunge! Dacă nu, păpuşarii să iasă la rampă şi să-şi asume responsabilitatea pentru ţară! Ajunge! Unui fură, alţii trebuie să facă reforme, să menţină preţurile şi să plătească salarii şi pensii. Ajunge… Unii pseudo-guvernanţi, procurori şi judecători se lăfăiesc în lux exorbitant, înconjuraţi de bodyguarzi şi de „zâne”, alţii abia de-şi duc traiul pe salarii şi pensii mizere”, a apostrofat fostul premier.
În procesul de examinarea a argumentelor în favoare concluziilor sale, autorul îndeamnă „să recunoaştem că lucrurile cele mai urâte sau le suspectăm ca fiind atare s-au întâmplat în ţara noastră în perioada de după „alungarea” liderilor politici din primele funcţii, nu până la aceasta, inclusiv concesionarea Aeroportului Internaţional, „vinderea” Băncii de Economii şi „cumpărarea” ei înapoi şi, desigur, ceea ce numim „jaful secolului” cu toate consecinţele politice, economice şi sociale ale acestuia”.
De asemenea, este de luat în calcul că, după retragerea acestora, liderul de la Kremlin nu a avut întâlniri bilaterale cu vreun conducător de prim rang de la Chişinău. „Este de presupus că pe lângă multe alte motive îl are şi pe acela de a refuza interlocutori fără drept de decizie finală. Iar cele mai crunte embargouri au venit şi ele pe acelaşi fundal, încă nu au fost depăşite şi nu se vede când şi de către cine ar putea fi”.
Autorul afirmă că de acelaşi fenomen este legată în mare parte şi degradarea relaţiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană. „Motivul principal este degradarea situaţiei din interiorul ţării, însă aceasta, am convenit, este generată în mare parte de statutul incert al conducătorilor formali şi neformali ai Moldovei. De la un timp, liderii şi structurile europene au pierdut siguranţa în partenerii de la Chişinău, unii fiind cu drept de decizie fără multe responsabilităţi, iar alţii cu drepturi şi responsabilităţi parţiale. Este de presupus că semnarea în 2014 a Acordului de asociere şi a regimului liberalizat de vize a fost mai mult o inerţie din perioada trecută şi drept dovadă este sistarea mişcării pe mai multe planuri în relaţiile moldo-comunitare”, se spune în analiză.
Autorul admite că, după învestirea noului Guvern, în Moldova au apărut prilejuri de optimism, dar, pornit de la experienţa trăită, îndeamnă ca acestea să fie tratate cu atenţie. „La câteva zile de la învestire, s-au făcut simţite mai multe semnale serioase care alimentează speranţa societăţii în schimbarea lucrurilor în mai bine. Este vorba şi de determinarea cu care premierul Valeriu Streleţ şi guvernarea în ansamblu a abordat cele mai dureroase probleme, inclusiv investigarea furtului bancar, tarifele la resursele energetice, redresarea situaţiei financiare şi deblocarea grabnică a relaţiilor cu partenerii de dezvoltare, inclusiv UE, şi altele. Dar, pentru că o astfel de senzaţie am avut şi anterior în câteva rânduri, va trebui să rămânem o perioadă de timp atenţi, dacă nu sceptici, până vom putea deduce poziţia decidenţilor principali din această ţară, dacă o vom putea deduce”, revine autorul la problema de bază privind necesitatea creării cadrului legislativ de activitate a alianţelor de guvernământ şi a liderilor acestora.
Pe fundalul câtorva mişcări protestatare active în ţară, există şi alte propuneri pentru redresarea situaţiei complicate din Republica Moldova, inclusiv pe calea înlăturării partidelor actuale şi liderilor lor de la guvernare. „Este dreptul societăţii să protesteze şi obligaţia societăţii să protesteze, dacă doreşte schimbări. Dar nimeni nu duce până la capătul capătului gândul privind metodele de obţinere a acestui scop şi nu-şi asumă responsabilitatea pentru eventualele efecte distructive. Revoluţiile aduc haos şi întorc roata istoriei în punctul iniţial. Iar la alegerile trecute partidele „mai bune” şi liderii „cu mai multă grijă pentru cetăţeni” nu au putut convinge societatea să-i voteze. În mare parte au fost votaţi tot cei de până acum. De acea pe ei mai întâi urmează să-i băgăm în legalitate pentru a scăpa de dedublarea îndelungată şi programată”, îndeamnă autorul.
Potrivit acestuia, considerentele expuse în analiză au scopul să încurajeze clasa politică în ajustarea cadrului legislativ cu aplicare în următorul ciclul electoral. „Dar pentru că nu avem siguranţa deplină că acesta nu începe anului viitor, efortul va trebui depus concomitent cu pregătirile pentru viitoarele alegeri ale preşedintelui Republicii Moldova. În anumite condiţii, ar putea constitui şi un scop care merită atenţia mişcărilor protestatare”, se spune în analiza IPN „Secretarii generali ai… Republicii Moldova sau Dedublarea programată”.
