Ion Marandici: Federaţia Rusă şi Republica Moldova: o relaţie de tip centru-periferie. Comentariu Info-Prim Neo

Dacă ar fi să evaluăm calitatea relaţiilor moldo-ruse în funcţie de numărul vizitelor oficialilor moldoveni la Moscova, atunci ar trebui să conchidem că politica externă moldovenească vizavi de Federaţia Rusă “înregistrează o dinamică pozitivă” aşa cum în mod tradiţional ne anunţă autorităţile de la finele lui 2006 încoace. Se pare, însă, că, aceste întâlniri nu rezolvă la modul practic interesele R. Moldova, susţine într-un comentariu pentru Info-Prim Neo politologul Ion Marandici [Întrevederi multe…] În perioada 2007-2008, preşedintele Voronin a vizitat Federaţia Rusă de câteva ori, iar la sfârşitul săptămânii trecute a participat la Summit-ul informal al Comunităţii Statelor Independente. Cu o zi înainte premierul moldovean Vasile Tarlev se aflase într-o altă vizită oficială în capitala Federaţiei Ruse. Premierul s-a întâlnit cu premierul rus Victor Zubcov şi cu primarul Iury Lujkov, în timp ce preşedintele Voronin a avut o nouă întrevedere cu preşedintele rus. Chiar dacă prezenţa la acest summit informal nu era necesară, totuşi toţi cei doisprezece preşedinţi ai statelor CSI, inclusiv cel georgian şi cel ucrainean s-au aşezat la aceeaşi masă, pentru a le fi prezentat succesorul lui Putin - Dmitry Medvedev. În condiţiile în care alegerile prezidenţiale încă nu au avut loc, participarea lui Medvedev arată că la Kremlin nu există dubii în legătură cu rezultatul viitoarelor alegeri. Reuniunea a fost mai degrabă un prilej pentru o serie de întâlniri bilaterale şi mai puţin pentru discuţii despre viitorul CSI, susţine Marandici. […într-o organizaţie moartă…] Organizaţia se confruntă cu aceeaşi problemă ca şi R. Moldova: multe acorduri semnate, însă mai mult de 2/3 din ele au rămas doar pe hârtie, la fel cum se întâmplă cu multe dintre legile moldoveneşti. Iniţial, CSI nu avea un scop clar definit, ulterior însă, potrivit unor ideologi ruşi, organizaţia trebuia să devină un model de integrare alternativ celui european. Acordurile semnate în cadrul CSI ar fi trebuit să conducă la fortificarea celor patru libertăţi economice fundamentale, pe care se bazează Uniunea Europeană. Chiar oficialii ruşi fac această paralelă şi consideră că cel mai mare neajuns al CSI, raportat la Uniunea Europeană, este neimplementarea acordurilor semnate, ceea ce face imposibilă crearea unei zone economice libere şi ulterior a unei pieţe unice, mai spune expertul. Paradoxal, însă tocmai Federaţia Rusă este cea care nu respectă acordurile semnate în cadrul comunităţii, ceea ce arată cât de prost a înţeles Federaţia Rusă esenţa modelului european de integrare. În pofida eşecului CSI, Federaţia Rusă nu renunţă definitiv la acest proiect, ci propune Planuri de Acţiuni pentru revigorarea Comunităţii. Crearea unui spaţiu informaţional unic este una dintre cele mai recente iniţiative, care pe lângă proiectele şi acordurile în domeniul economic, cultural-umanitar, migraţional şi al infrastructurii va încerca să creeze legături mai strânse între fostele republici sovietice prin intermediul Companiei Interstatale „Mir”. În paralel cu spaţiul CSI, Federaţia Rusă încearcă să creeze spaţii alternative şi complementare de integrare în Asia Centrală, a mai declarat Marandici. În cadrul ultimului summit informal al CSI s-a observat clar cum Federaţia Rusă aranjează transferul de putere nu doar pe plan intern, dar şi pe plan extern. Rusia ţine cu orice preţ să demonstreze Occidentului (SUA şi UE) cât de eficiente sunt pârghiile ei în „vecinătatea europeană”, în Caucaz şi Asia Centrală. Numărul mare de vizite la Moscova ale oficialilor moldoveni arată că influenţa Federaţiei Ruse asupra micii democraţii moldoveneşti neconsolidate de la graniţa cu NATO este încă puternică. De aproape un an, relaţiile cu Federaţia Rusă pun într-un con de umbră relaţiile dintre UE şi Republica Moldova. […şi fără rezultat] Dacă ar fi să judecăm la modul practic, atunci nu este clar, care au fost obiectivele concrete pe care le-a atins Voronin în cadrul acestor vizite. Periodicitatea acestora este suspectă. Bineînţeles că preţul la gaze, influenţa Rusiei asupra elitelor transnistrene, retragerea militarilor ruşi, schimbarea formatului de menţinere a păcii, exporturile moldoveneşti, situaţia cetăţenilor moldoveni, viitorul Summit NATO de la Bucureşti sunt problemele esenţiale ale agendei relaţiilor moldo-ruse, dar nu avem deocamdată nicio dovadă că R. Moldova a negociat avantajos în vreunul din aceste domenii cu Federaţia Rusă. Preţul la gaze este exemplul cel mai concludent. Chiar dacă anterior premierul Tarlev anunţase că a fost semnat un contract pe termen de cinci ani, constatăm că prevederile acestui acord permit creşterea anuală a preţului la gaze. Ba mai mult, s-ar putea ca Guvernul să fi stabilit deja preţul la gaz pentru anii viitori, însă nu face public acest lucru, mai opinează sursa citată. [Federaţia Rusă joacă dublu…] În privinţa separatiştilor, Federaţia Rusă joacă dublu. Pe de o parte, face promisiuni Moldovei că respectă integritatea teritorială, iar pe de altă parte subminează, prin acţiunile ei în regiunea transnistreană, suveranitatea RM. Ultimele evoluţii din regiunea transnistreană au dus la formarea a două grupuri majore de interese: un grup în jurul Mişcării „Obnovlenie” condusă de Evgheny Shevchuk susţinută probabil şi de către „Prorîv” şi Putin, şi un alt grup în jurul lui Smirnov, care a mizat pe sprijinul „Spravedlivaya Rossia”, grupare, care se pare că pierde treptat din susţinerea Moscovei. Aceste mişcări politice din regiunea transnistreană par puţin relevante, dacă ne amintim că la 2 decembrie 2007, Federaţia Rusă a organizat fără nici un impediment alegeri în regiunea transnistreană, iar la 2 martie 2008 este evident că Federaţia Rusă nu se va sinchisi de comunicatele de presă şi notele informative ale Guvernului moldovean şi va organiza desfăşurarea ilegală a alegerilor prezidenţiale pe teritoriul R. Moldova. Din păcate, autorităţile moldovene mediatizează prea puţin aceste abuzuri ale Federaţiei Ruse. Şi atunci ce rost mai au vizitele oficialilor moldoveni la Moscova şi care este eficienţa acestora? Fără a exagera, putem spune că banii publici cheltuiţi pentru participarea acestor întrevederi ar fi fost suficienţi pentru a asigura salariul anual pentru câteva sute de profesori din mediul rural. Oficialii moldoveni oferă şi un alt argument pentru Moscova de a percepe R. Moldova ca o simplă periferie rusească. Reacţia Procuraturii R. Moldova abia după ecourile din presa rusă la dezbaterile din Scuarul Teatrului de Operă şi Balet a fost un semnal pentru Moscova că cel mai bun apărător al intereselor minorităţii ruse în RM rămâne Partidul Comuniştilor, mai declară Ion Marandici. În altă ordine de idei, aceste întâlniri moldo-ruse au loc cu o lună înainte de Summit-ul NATO de la Bucureşti la care va participa şi preşedintele Putin. Anticipăm că Vladimir Putin nu va veni la Bucureşti pentru a se delecta ascultând discursurile despre succesele îndoielnice ale NATO în Afganistan sau Europa de Sud-Est, ci probabil va încerca să tempereze din elanul NATO printr-un discurs ceva mai dur, mai ales că nu este clar, care va fi statutul său la acea dată. Putin ar putea pregăti o surpriză pentru cei care vin la Summit, dar nu se ştie când o va lansa. […iar viitorul R. Moldova este incert] Va semna Putin ceva cu Voronin înainte de alegeri sau va lăsa acest lucru pe seama viitorului preşedinte rus, care va avea nevoie de unele „succese iniţiale”?, se întreabă Marandici. Implementarea regimului vamal de către Ucraina în martie 2006, chiar cu câteva zile înainte de alegerile parlamentare ucrainene demonstrează că uneori tocmai în ultimele momente pre-electorale pot fi semnate documente importante. Dacă nu se va semna nimic, atunci oficialii moldoveni vor trebui să mai facă o serie de vizite la Moscova pentru a discuta deja cu noul preşedinte rus. În acest sens, vizita în Federaţia Rusă a unui expert moldovean pe probleme de drept internaţional nu poate decât să arate că actele sunt în pregătire. Textele pachetului de documente semnate ar putea să nu fie făcut public sau ar putea conţine anumite clauze secrete despre care se va afla abia după deschiderea arhivelor, însă din cauza lipsei de transparenţă în negocieri, documentele semnate nu vor avea susţinerea populară. Cele câteva organizaţii neguvernamentale consultate nu reprezintă întreaga societate civilă din R. Moldova, iar semnarea unor acorduri cu Moscova în perioada de până la alegerile parlamentare din 2009 nu va face decât să sporească nemulţumirea partidelor de opoziţie şi a unor segmente ale populaţiei, prognozează Ion Marandici.