Învierea lui Hristos este răspunsul plin de iubire al lui Dumnezeu Tatăl la strigătul de durere al omenirii. Interviu Info-Prim Neo cu episcopul Bisericii romano-catolice, Anton Coşa

[ - Care este semnificaţia sărbătorii de Paşti pentru romano-catolici?] - Sărbătoarea Paştilui este pentru toţi creştinii fundamentul credinţei lor. Şi pentru noi, catolici, creştinii de rit latin, această sărbătoare ne conduce spre centrul mesajului creştin, şi anume, Învierea lui Hristos, din care naşte şi care face să crească credinţa noastră. [Învierea lui Hristos este răspunsul plin de iubire al lui Dumnezeu Tatăl la strigătul de durere al omenirii,] prin care are loc răscumpărarea ei din urmările păcatului strămoşesc. De aceea, acest mister al iubirii divine, ce se revarsă peste omenire prin intermediul morţii dureroase şi a Învierii victorioase a Fiului său, ne umple inima de recunoştinţă şi ne condiţionează în toată viaţa noastră de credinţă. Pentru a celebra cum se cuvine un eveniment atât de important, nu este suficient să ne pregătim doar în exterior, lucru de altfel foarte necesar, dar este absolut important să ne pregătim şi spiritual. Pentru aceasta există diferite mijloace prescrise de Sfânta Scriptură, precum postul, rugăciunea şi pomana, adică facerea de bine. Prin ele creştinul este ajutat să intre în contact cu Dumnezeu, să-l întâlnească pe Iisus, ca Domn şi stăpânul său. Dacă nu se realizează această întâlnire spirituală între creştin şi Iisus, atunci sărbătoarea nu va putea aduce roade spirituale. [ - Cum se pregătesc creştinii de rit latin de Paşti?] - Începând cu Miercurea Cenuşii, de când am intrat în post, biserica invită credincioşii să participe mai intens la rugăciunile şi devoţiunile specifice acestei perioade, menite să-i introducă în misterul pascal. După tradiţia latină, cea mai cunoscută devoţiune este Calea Crucii, prin care creştinii sunt ajutaţi să parcurgă, etapă cu etapă, evenimentele legate de drumul lui Isus spre muntele Calvar, unde va fi răstignit. Această devoţiune are loc de trei ori pe săptămână, înainte de sfânta liturghie de seară şi atrage permanent un mare număr de credincioşi. În acelaşi timp, în parohia „Providenţa Divină” au fost organizate câteva zile de exerciţii spirituale, predicate de părintele Fulvio şi de doctorul în teologie, Salvatore Martines, de două persoane din Italia, foarte cunoscute şi apreciate, care au încercat să ne introducă în misterul pascal şi, mai ales, ne-au ajutat să facem curăţenie în sufletele noastre. În Biserica Catolică orice creştin se poate apropia de sfânta spovadă ori de câte ori simte nevoia de a se împăca cu Dumnezeu. Însă este o obligaţie de conştiinţă ca toţi să se spovedească şi să primească Sfânta Împărtăşanie în această perioadă pascală. A existat şi o acţiune socială, de caritate, care a fost susţinută de parohia din Chişinău şi, probabil şi în alte parohii, prin care s-au adunat ajutoare pentru săraci. În ziua Paştilui biserica se îmbracă în alb şi auriu, culori care sunt semnul bucuriei, iar orga cântă şi acompaniază cântările din biserică, spre deosebire de perioada Postului Mare când atmosfera era mai sobră. De altfel, în perioada Postului Mare creştinilor le este interzis să participe la concerte, petreceri şi alte acţiuni care îi disipează şi, de aceea, nu se fac nici nunţi sau botezuri. În schimb toate acestea încep după Înviere, aşa cum este şi în tradiţia ortodoxă. Restricţia alimentară este puţin diferită de practica Bisericii ortodoxe. Sunt numai două zile în Postul Mare – Miercurea Cenuşii şi Vinerea Mare, când creştinii sunt obligaţi să ţină post negru, ceea ce înseamnă, în accepţiunea noastră, că pot să mănânce doar o singură dată pe săturate. În toată perioada Postului Mare numai în zilele de vineri este interzisă consumarea mâncărurilor cu carne. În celelalte zile Biserica nu obligă creştinii la această abstinenţă. Fiecare însă poate să facă acest lucru din proprie iniţiativă. [ - Cum se întâmplă că uneori creştinii catolici şi ortodocşi sărbătoresc Paştile împreună, alteori separat?] - De cele mai multe ori nu sărbătorim împreună. Acest lucru se întâmplă pentru că bisericile noastre, catolică şi ortodoxă, deşi calculează data Paştilui în acelaşi mod, iau ca punct de plecare două calendare diferite – calendarul gregorian şi cel iulian actualizat. Legea canonică prevede ca sărbătoarea Paştilui să fie fixată în prima duminică după prima lună după echinocţiul de primăvară şi în această regulă ne regăsim împreună cu toţi, dar urmează aplicarea acestei reguli la calendare diferite. De aceea rezultă o diferenţă uneori de o săptămână, alteori chiar de patru săptămâni. Ar fi de dorit ca printr-un dialog ecumenic constructiv între aceste două biserici, până la urmă să se găsească o dată comună pentru ziua Paştilui, luând în consideraţie faptul că Iisus nu a înviat de două ori. Şi, de aceea, nu ar trebui să ne rupem în două. Ar trebui să fie o sărbătoare comună pentru toţi creştinii. Ceva încercări au mai fost în acest sens, dar încă nu s-a găsit o unanimitate. Poate pentru că în Biserica ortodoxă există diferite păreri, aşa cum sunt ele împărţite în diferite biserici autocefale, şi fiecare se organizează în mod autonom. În biserica catolică este mai uşor de a obţine o unanimitate, pentru că există o conducere centralizată. Credincioşii catolici din Republica Moldova se bucură atunci când celebrează Paştile împreună cu credincioşii ortodocşi, pentru că suntem într-o majoritate ortodoxă şi vedem cum bucuria sărbătorii Paştilui, atunci când o celebrăm numai noi, este mai mică decât atunci când sărbătorim împreună cu toţi ceilalţi. Eu aş opta pentru intensificarea dialogului ecumenic, pentru a găsi o soluţie comună, convenabilă fiecărei părţi. [ - Care este diferenţa dintre slujba din Noaptea Învierii, oficiată în biserica catolică şi cea ortodoxă?] - Fiecare tradiţie are propriile reguli. Nucleul sărbătorii liturgice este la fel, modul în care se exprimă însă este specific fiecărei tradiţii. Tradiţia orientală, spre exemplu, are o procesiune mult mai lungă, un parcurs mai detaliat, iar sărbătoarea noastră catolică este mai concisă şi poate şi mai sobră. Ea este împărţită în câteva elemente nu prea lungi şi, de aceea, ştim când începe şi când se termină şi, în general, nu durează mai mult de două ore. Se începe cu sfinţirea focului, apoi urmează pregătirea lumânării pascale, vestirea solemnă a Învierii, liturghia cuvântului, liturghia baptismală, şi apoi liturghia de Înviere. Cam aceste elemente se regăsesc şi în liturghia Bisericii ortodoxe, dar totuşi aceasta este mai bogată în rugăciuni şi cântări şi ca atare slujba este mult mai lungă. Întrucât la noi liturghia este mai scurtă, toată lumea rămâne în biserică de la început până la sfârşit. În schimb, în Biserica ortodoxă, când am ocazia să particip la această sărbătoare, am observat un „du-te – vino” continuu, ceea ce cred că îi deranjă pe cei care se roagă. Eu nu vreau să spun că una este mai bună, iar alta mai puţin bună, dar sigur pot să spun că e mai uşor pentru creştinii noştri să fie atenţi şi să participe activ în aceste două ore, faţă de cei care trebuie să stea toată noaptea concentraţi la rugăciune. Totuşi, recunosc că şi la noi sunt oameni care sunt mai puţin atenţi, dar obiectiv vorbind, e mult mai uşor pentru oameni când sărbătoarea este mai concisă. Pe de altă parte, cred că sunt mai multe asemănări decât diferenţe între cele două biserici creştine. Din păcate, unii preferă să se oprească doar la diferenţe. Mie însă mi se par neesenţiale. Ca şi cum ai vrea să vezi diferenţele între doua flori. Amândouă sunt frumoase, chiar dacă ele diferă între ele. Dar când le pui împreună face o compoziţie florală care arată şi mai frumos. Consider că noi, creştinii, ne completăm unii pe alţii. De aceea, în eventualitatea reunirii creştinilor, nimeni nu ar trebui să îşi schimbe haina, tradiţiile. Toţi îşi vor continua modul lor de rugăciune şi modul de a se manifesta în cult. Un singur lucru se schimbă şi anume că ne vom accepta unii pe alţii ca fraţii. Mesajul pe care îl promovez este să nu pierdem niciodată ocazia de a construi unitatea şi acest lucru se poate face în viaţa de zi cu zi, în lucrurile mărunte, nu doar în lucrurile mari, precum sunt întâlnirile de rang înalt între ierarhi, între diferite biserici. În fiecare zi, în întâlnirile dintre oameni, în familiile mixte, putem construi un ecumenism sănătos, bazat pe toleranţă şi respect reciproc, de unde naşte apoi şi dorinţa pentru unitate în credinţă. [ - De unde iau catolicii Focul Sfânt în Noaptea Învierii?] - Focul vine din lemn aprins. Acesta prin sfinţire devine foc sfânt. Nu aş vrea să intru în contradicţie cu tradiţia Bisericii ortodoxe, care vorbeşte despre Focul Haric, ca şi despre un foc venit de sus. Dincolo de ceea ce se spune, focul este sfânt pentru că se sfinţeşte şi pentru că este primit ca atare şi, de aceea, în bisericile noastre nu se aduce foc special, de undeva, dar este sfinţit focul obişnuit în fiecare biserică. [ - Slujbe vor fi oficiate în toate bisericile catolice din ţară? Câte sunt?] - Biserica romano-catolică este organizată unitar într-o dieceză în toată Republica Moldova, inclusiv în regiunea transnistreană. În cele 17 parohii din dieceză, unde există preot, sărbătoarea va avea loc în acelaşi mod, diferenţa va fi doar în numărul de credincioşi care participă, pentru că avem şi parohii mai mici, cum sunt cele de la Glodeni, Râşcani, Cupcini, Creţoaia, Tiraspol, dar şi unele mai mari, cum sunt la Chişinău, Bălţi, Sloboda Raşcov. [ - Câţi creştini de rit latin sunt în Republica Moldova?] - Recensământul din 2004 a arătat că în Republica Moldova, cu excepţia regiunii transnistrene, sunt 5 mii de cetăţeni romano-catolici. Noi considerăm că sunt în jur de 20 de mii, inclusiv peste Nistru. Recensământul ne-a ajutat doar să descoperim creştini catolici în toate raioanele republicii, oameni despre care nu ştiam nimic. Din cele 17 parohii latine, una este şi de rit oriental, pentru greco-catolicii ucraineni, care se află aici la Chişinău. Avem un preot, care este originar din Ucraina care îi păstoreşte şi care este în ascultare directă de mine. [ - Cum arată masa de sărbătoare de Paşti la creştinii romano-catolici?] - Foarte diferit. Totuşi, pe masa unui catolic nu pot lipsi ouăle roşii sau cozonacul şi pasca. În alte tradiţii şi carnea de miel. Dar spuneam că masa este foarte diferită, pentru că şi posibilităţile fiecăruia sunt foarte diferite. Nu toţi reuşesc să aibă de toate. Pe de altă parte, în Biserica catolică sunt diferite tradiţii, pentru că sunt şi diferite grupuri etnice. Polonezii au tradiţiile lor specifice, cei de origine germană altele, de aceea, fiecare face după cum ştie de la părinţi sau după cum poate. Am observat la sfinţirea alimentelor că lumea aduce ouă roşii, cozonac, pasca, şi pe ici pe colo se mai vede carne de miel, drob de miel şi altele. Semnificaţie, din punct de vedere spiritual, o au doar ouăle roşii şi carnea de miel, celelalte nu au nicio semnificaţie. Ouăle roii, după tradiţia creştină, sunt înroşite cu sângele lui Hristos, când Maria a venit cu un coş de ouă şi le-a lăsat sub picioarele Lui Hristos şi sângele ce picura le-a înroşit. Carnea de miel, provine din tradiţia Vechiului Testament. [ - Creştinii catolici, la fel ca şi ortodocşii, spun: „Hristos a înviat” – „Adevărat a înviat”?] - Da, aşa se salută timp de 50 de zile, până la Rusalii. [ - Ce Vă doriţi în acest an de Paşti şi ce îi doriţi comunităţii de romano-catolici din Republica Moldova?] - În mesajul de Paşti, pe care l-am trimis credincioşilor în calitate de episcop, chem toată comunitatea catolică să celebreze cu credinţă această mare sărbătoare. Fiecare creştin să sărbătorească privind şi la fraţi, să-şi deschidă inima faţă de cei săraci, pentru ca niciun creştin să nu ducă lipsă în această zi de atenţia noastră. Pe de altă parte eu îmi doresc personal ca această sărbătoare să trezească mai mult în conştiinţa noastră obligaţiile pe care le avem faţă de comunităţile noastre, preoţii faţă de credincioşi, credincioşii faţă de preoţi, cu atât mai mult că în acest an, în Biserica catolică se celebrează anul sacerdotal, an prin care încercăm să redescoperim importanţa preoţiei ca un dar al lui Dumnezeu oferit credincioşilor, bisericii sale, în drumul ei spre mântuire. Mai doresc ca această sărbătoare, celebrată împreună cu fraţii ortodocşi, să ne apropie şi mai mult unii faţă de alţii şi să conştientizeze că suntem cu toţii creştini, fraţi, că trebuie să fim deschişi la chemarea Domnului, care vrea ca toţi să fim una, după cum spune Sf. Ioan în capitolul XVII: „Pentru ca toţi să fie una, după cum şi eu una sunt cu Tatăl”. Ultimul lucru pe care mi-l doresc mie şi întregii ţări este ca sărbătoarea Învierii lui Hristos să trezească în noi şi o vocaţie nouă, aceea a participării cu mai multă conştiinţă la realizarea binelui comun. Pentru ca toţi cetăţenii Republicii Moldova, indiferent la ce grup etnic aparţin şi ce limbă vorbesc, să susţină dorinţa de integrare europeană a ţării, valorile frumoase pe care le propune Europa, dar, în acelaşi timp, să fim atenţi să nu ne pierdem identitatea noastră creştină, ba mai mult, să ajutăm noi înşine ca Europa să rămână creştină.