Iubitului nostru cler, preacuviosului cin monahal şi prea iubiţilor credincioşi din Sfânta Mitropolie a Basarabiei
har, milă şi bucurie de la Domnul nostru Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, iar de la Noi, Arhiereşti binecuvântări
„Acum toate s-au umplut de lumină, şi cerul, şi pământul, şi cele dedesubt“. (Canonul Învierii)
Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,
Hristos a Înviat!
Pe drept cuvânt Ziua aceasta a Învierii Domnului, atât de dorită de creştinătate, este numită de preaînţelepţii alcătuitori de cântări bisericeşti „aleasă şi sfântă sărbătoare a sărbătorilor”. Ea întrece în strălucire dumnezeiască orice altă sărbătoare, prin frumuseţea prăznuirii şi prin bogăţia adevărurilor mântuitoare pe care ni le revarsă în suflete. Hristos Domnul pătimind pe Cruce, murind şi Înviind, a biruit moartea ca osândă a neamului omenesc pentru păcat. Această biruinţa a lui Hristos asupra morţii este singura biruinţă întru care se poate bucura întreaga lume, chiar de la începuturi până la sfârşit. Oricare altă biruinţă de pe pământ şi lumească îi pune pe unii în superioritate iar pe alţii în inferioritate. Învierea lui Hristos a pus întregului cer şi pământ, rai şi iad, cununa biruitoare asupra morţii şi păcatului.
Cerul şi pământul împreună se bucură astăzi, îngerii şi oamenii se veselesc pentru că, sfărâmând porţile iadului, din mormânt a Înviat Hristos, şi duşmanul cel mai mare al omului – moartea, a fost biruit.
Acest lucru şi această învăţătură este lumina care pătrunde toate rugăciunile şi cântările din această sărbătoare a sărbătorilor. Am cântat cu toţii la Canonul Învierii: „Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi veşnice şi săltând lăudăm pre pricinuitorul, pre unul cel binecuvântat Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit” (Cântarea a 7-a, Canonul Învierii).
Înviind Iisus, Fiul lui Dumnezeu nu a înviat pentru El Însuşi, ci Se coboară la iad şi Se ridică de acolo pentru a face cale spre Cer tuturor drepţilor Vechiului Testament şi celor care vor crede în El.
Înviind Iisus Hristos, „pârga celor adormiţi” (I Corinteni 15, 20), am primit încredinţarea că şi noi, împreună cu El, vom birui moartea şi vom deveni părtaşi ai vieţii celei veşnice şi ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Această lucrare dumnezeiască poate fi acum în noi doar prin credinţă, iar în ziua ceea de apoi, la a doua venire a lui Iisus, se va arăta şi în trupurile noastre, căci într-o clipă, cei morţi vor învia iar cei vii se vor schimba şi toţi vor fi asemenea lui Hristos cel Înviat din morţi. De aceea cei ce cred în El şi sunt fii şi fiice a Bisericii Sale, vor împărăţi împreună cu El în Slava lui Dumnezeu.
Învierea Domnului îi adună pe toţi fiii Bisericii întru unitate, propovăduieşte pacea la toată lumea, binecuvântează îmbelşugarea roadelor pământului şi-I mângâie pe cei necăjiţi şi întristaţi, care au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.
Dreptmăritori creştini,
Întreaga noastră viaţă religioasă şi toată lucrarea spirituală a Bisericii noastre se bazează pe adevărul că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, iar noi suntem răscumpăraţi şi mântuiţi prin moartea şi Învierea Lui. Despre firea dumnezeiască a lui Iisus Hristos adeveresc minunile de care vorbesc Evangheliile, profeţiile pe care le-a făcut şi care s-au împlinit, învăţătura Sa admirabilă şi viaţa Sa neprihănită. Sfântul Apostol Pavel spune că Hristos a dovedit prin Înviere că este Fiul lui Dumnezeu (Rom. 1, 4).
Mântuitorul, după scularea Sa din morţi, S-a arătat multora, în repetate rânduri, arătări care sunt, de asemenea, dovezi incontestabile ale Învierii Sale. Nălucă, cum au spus unii, nu a putut fi, deoarece ucenicii L-au văzut, au vorbit cu El, au umblat cu El, I-au pipăit rănile... Despre furarea Trupului Domnului, idee răspândită de necredincioşi, de asemenea, nu poate fi vorba, deoarece mormântul a fost pecetluit şi păzit de ostaşi şi străjuit cu mare grijă de căpeteniile iudeilor, duşmani declaraţi ai Mântuitorului. Înşelarea, o altă opinie vehiculată de cei care contestă Învierea, la fel, nu poate fi admisă, fiindcă pentru o minciună nimeni nu-şi dă viaţa, aşa cum au făcut-o apostolii şi apoi cei care au crezut în El - mucenicii.
Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,
Anul 2013 este declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca An omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Proclamarea este motivată de împlinirea a 1700 de ani de când Sfântul Constantin a emis Edictul de libertate religioasă de la Mediolan. Această libertate acordată tuturor religiilor a făcut ca şi creştinii să nu mai fie persecutaţi, supuşi la chinuri groaznice şi omorâţi. Biruinţa lui Hristos asupra morţii şi asupra păcatului s-a arătat şi în această lucrare a Sfântului Constantin şi a mamei sale Elena, căci imperiul păgân care a fost ostil credinţei creştine, prin lucrarea Bisericii s-a convertit la credinţa în Iisus Hristos, Fiului lui Dumnezeu, Biruitorul morţii.
Iubiţi credincioşi,
De peste două mii de ani, creştinii se închină lui Iisus Hristos celui Înviat. Numele lui Iisus este mai presus de orice nume lăudat şi preamărit. El este Mântuitorul nostru şi noi suntem poporul Lui, iar Biserica întemeiată de El este Maica noastră spirituală, care ne-a născut şi ne hrăneşte cu pâinea cerească a adevărului. Iisus Hristos a ieşit biruitor din suferinţă şi din moarte, iar prin aceasta ne-a făcut şi pe noi părtaşi biruinţei Lui. Sfinţii Părinţi, cuvântători de Dumnezeu, ne învaţă că în Iisus Hristos Cel Înviat se află centrul, cheia înţelesului şi sensul istoriei. El, prin jertfa şi învăţătura Sa, luminează mersul istoriei, îi dă acesteia noutate şi dinamism, ferind-o de monotonia repetării la nesfârşit a aceloraşi evenimente şi o aşează pe planul superior al existenţei, ajutând eforturile omului în urcuşul său spre desăvârşire şi îndumnezeire.
În evenimentul din seara zilei de joi numit şi Cina cea de Taină, Iisus cu ucenicii Săi, săvârşesc o taină nouă, un Paşte nou, un Testament nou, când Domnul nostru Iisus Hristos binecuvântează pâinea, o frânge, o dă ucenicilor zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu”, şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat spunând: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu, al legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 26-27). Slujirea pe care a făcut-o Iisus faţă de ucenicii Săi şi faţă de întreg neamul omenesc ne este exemplu pentru a mărturisi credinţa noastră prin fapta de a fi aproapele celui în suferinţă şi nevoi.
Fraţi creştini,
Una dintre greutăţile cu care se confruntă societatea noastră astăzi este de ordin material. Prea mulţi dintre confraţii noştri trăiesc la limita sărăciei. În aceste zile de mare bucurie să fim cu luare aminte la cei de lângă noi, la cei neajutoraţi, care îşi duc existenţa în lipsuri peste puterile lor. Să fim generoşi şi să ducem bucuria Învierii în casele şi sufletele lor prin salutul pascal „Hristos a Înviat” şi prin darurile noastre, fie ele şi mici, dar pline de dragoste creştină. Să nu fim indiferenţi. Hristos Cel Înviat din morţi şi astăzi suferă în spitale, în azilurile pentru bătrâni, în orfelinate şi în casele săracilor. Să alinăm aceste suferinţe prin faptele noastre de milostenie, înmulţind bucuria Învierii, aducându-le speranţă în ziua de mâine şi arătându-le că nu sunt singuri şi că cineva, şi, în primul rând, Dumnezeu, îi iubeşte mult.
Iubiţii mei fraţi şi surori în Domnul,
Păstrând cu credincioşie moştenirea noastră spirituală, să trăim şi să mărturisim adevărul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos şi să vestim, în faţa lumii de astăzi, tot mai secularizată şi înrobită de cele trecătoare, bunătăţile Celui ce ne-a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunată (1 Petru 2, 9), la viaţa veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu.
Cu părintească dragoste, poposind acum în mijlocul frăţiilor voastre, nu încetăm a vă pomeni în rugăciunile noastre, ca Tatăl Slavei celei adevărate, Cel ce a împodobit ziua cu lumina cerească, să strălucească în inimile noastre.
Îmbrăţişându-vă părinteşte, vă vestesc tuturor adevărul mântuitor:
Hristos a Înviat!
Al vostru părinte duhovnicesc, pururi către Preasfânta Treime rugător,
+ P E T R U
Arhiepiscop al Chişinăului,
Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor
