Intoleranța bisericii din Moldova față de anti-discriminarea prevăzută de Acordul cu UE, OP-ED, reluare din 14.05.18

Op-Ed
	Agenda europeană nu poate fi avansată în Moldova, dacă sunt abandonate unele categorii sociale vulnerabile...
Dionis Cenuşa

Legislația anti-discriminare împlinește deja 6 ani de la adoptare, dar acest lucru pare să nu aibă niciun efect asupra discursului de ură, formulat de către reprezentanții Bisericii Ortodoxe din Moldova față de minoritățile sexuale. În mod tradițional, mesajele discriminatorii ale bisericii se intensifică în perioada manifestărilor publice dedicate promovării toleranței, în particular față de minoritățile sexuale. Astfel, anunțul despre Marșul solidarității „Fără Frică”, planificat pentru 19 mai în cadrul celui de-al XVII-lea Festival al comunității LGBT din Moldova, a provocat din nou ostilitate din partea bisericii. Liderul Mitropoliei Moldovei Vladimir a condamnat dur manifestările minorităților sexuale și cerut autorităților municipale să întreprindă măsuri pentru a împiedica desfășurarea marșului (Mitropolia Moldovei, 9 Mai 2018).

Concomitent, Mitropolia și-a mobilizat eforturile pentru a organiza un „marș al tăcerii”, pe 12 mai 2018, prin care să declare susținere familiei tradiționale (Mitropolia Moldovei, 12 Mai 2018). Biserica din nou a plasat familia tradițională într-o opoziție față de minoritățile sexuale. În acest sens, biserica a reiterat echivalarea homosexualității cu un păcat. Folosirea dogmelor religioase perpetuează prejudecățile societale, dar, totodată, validează o percepție ostilă față de participanții la „marșul solidarității”, care va avea loc la o săptămână distanță. Desfășurat din 2014, marșul pro-familie reprezintă cea mai robustă manifestare a bisericii în spațiul civic laic, iar, totodată, în afara evenimentelor religioase convenționale.

Ca și în anii precedenți, partidele politice din interiorul și din afara Parlamentului evită să condamne discursul discriminator și de incitare la ură folosit de către biserică. Calculele electorale - alegerile municipale din 20 mai și cele parlamentare de la finele lui 2018, induc partidelor asociate cu UE un grad ridicat de toleranță față de atacurile bisericii împotriva aplicării nediscriminatorii a drepturilor omului. Unele rezerve se observă și în cazul societății civile, chiar dacă aceasta este obișnuită să lanseze mesaje de solidaritate pentru a preveni sau a reacționa la abuzuri față de drepturile omului.

Cea mai discriminată categorie socială

Minoritățile sexuale se confruntă cu cea mai severă atitudine discriminatorie din partea cetățenilor moldoveni, atât în interiorul familiei, cât și în societate. Stigmatizarea neîntreruptă a acestui grup de către biserică, dar și actorii politici cu viziuni conservatoare, conduce la menținerea gradului actual de intoleranță publică.

Legislația anti-discriminare adoptată în 2012 transpune parțial directivele europene cu privire la principiul egalității în tratamentul persoanelor, inclusiv la încadrarea în câmpul muncii. Dar legislația dată mai degrabă favorizează semnalarea cazurilor de discriminare decât combaterea efectivă a acestui fenomen. Pentru a spori impactul legislației, este necesară extinderea competențelor Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității. Funcțională din 2013, această instituție deocamdată nu poate să ofere asistență victimelor discriminării, în particular prin reprezentarea lor în instanțele de judecată. La fel, deciziile Consiliului nu au caracter obligatoriu și nu implică aplicarea anumitor sancțiuni, motiv din care sunt cu ușurință ignorate. Competențele limitate și capacitățile instituționale deficitare diminuează serios potențialul Consiliului, care în condiții îmbunătățite ar putea încuraja alți actori (partidele politice etc.) să combată mesajele discriminatorii față de comunitatea LGBT și alte grupuri vulnerabile. (Vezi Tabelul 1)
 

Tabel 1. Cele mai discriminate categorii sociale și gradul de acceptare socială

Sursa: Studiul asupra percepțiilor și atitudinilor privind egalitatea în Moldova, 2015

Acțiunile bisericii și substratul politic

Promovarea valorilor tradiționale și conservarea unui mesaj discriminator față de minoritățile sexuale depind de implicarea activă a bisericii, dar nu pot obține vizibilitate maximă fără participarea politicului. Președintele Igor Dodon este deocamdată unicul politician care face uz deplin de mesajele lansate de biserică cu privire la rolul familiei tradiționale și așa numitul „pericol” al homosexualității. Deși conform prevederilor constituționale președintele țării trebuie să reprezinte toți cetățenii, Igor Dodon promovează un discurs ostil față de cea mai discriminată categorie socială. Prin participarea la marșul religios pro-familie, din 12 mai, împreună cu familia sa, președintele Dodon a indicat foarte clar că vrea să monopolizeze afilierea generală cu instituția bisericii, dar și mai concret cu Mitropolia Moldovei, subordonată Moscovei, care deține în mod constant cel mai înalt nivel de încredere publică. (Vezi Tabelul 2)

Tabel. 2 Top 4 instituții cu cea mai înaltă încredere publică în Moldova

Sursa: IRI.org

Pe de o parte, în pofida solicitării Curții Constituționale din 2016 de a limita implicarea bisericii în procesul electoral și a asigura neutralitate religioasă, unii actori politici, precum Igor Dodon, folosesc în mod deliberat apropierea de biserică pentru a acumula popularitate politică într-un an electoral. Pe de altă parte, Mitropolia Moldovei acționează contrar principiului constituțional de laicitate a statului și face presiune asupra autorităților publice, îndemnate să împiedice „marșul solidarității”.

Demersul Mitropoliei, cu care Președintele Dodon acceptă să se asocieze, demonstrează o tentativă de radicalizare a bisericii.

Pentru început, biserica cere de la autoritățile municipale ca „prin orice mijloace să împiedice promovarea manifestării comportamentelor netradiționale”. Mesajul Mitropoliei Moldovei ar putea fi interpretat ca o instigare a autorităților la abuzuri față de participanții la „marșul solidarității”, cu încălcarea legislației în vigoare și a prevederilor constituționale. De asemenea, biserica incită la ură față de minoritățile sexuale, comparând manifestarea publică a dreptului la nediscriminare cu „călcarea în picioare a sentimentelor morale ale vastei majorități a cetățenilor noștri ortodocși”(Mitropolia Moldovei, 9 Mai 2018).

Pe parcursul anului 2018, preponderent politicienii moldoveni pro-ruși vor apela la valorile tradiționale în încercarea de a mobiliza electoratul împotriva „dușmanilor interni”, reprezentanți prin minoritățile sexuale. Punctul culminant al acestor acțiuni va fi Congresul Mondial al Familiilor, pe care Președintele Dodon intenționează să-l organizeze în toamna acestui an (Presedinte.md, 22 Ianuarie 2018). Deși Democrații aflați la guvernare au celebrat Ziua Europei (PDM, 9 Mai 2018), iar opoziția extra-parlamentară condusă de Maia Sandu face referință la valori europene (PAS, 1 Mai 2018), aceste formațiuni evită să-și asume costuri electorale ca urmare a asocierii cu minoritățile sexuale.  

La temerile actorilor politici se mai adaugă reticența unei bune părți a societății civile. Cea din urmă reprezintă un braț de importanță majoră în implementarea Acordului de Asociere cu UE, document care pledează expres pentru protecția drepturilor omului și combaterea oricărei forme de discriminare.

În loc de concluzii…

Lipsa de solidaritate față de minoritățile sexuale și promotorii nediscriminării, deși previne apariția unor tensiuni adiționale, consolidează poziția bisericii și intervenția acesteia în alte domenii de acțiune ale statului (educație, sănătate etc.).

Atitudinea negativă față de minoritățile sexuale demonstrează că schimbarea mentalității colective este un proces lent și complicat. Accelerarea lui poate avea loc dacă instituțiile publice anti-discriminare sunt fortificate cu competențe și resurse adiționale, iar actorii politici și civici renunță la calcule electorale sau abordări selective vizavi de drepturile omului.

Agenda europeană nu poate fi avansată în Moldova, dacă sunt abandonate unele categorii sociale vulnerabile. Sporirea toleranței în societate predispune la reforme, dar și la respectarea angajamentelor față de UE, de care depinde inclusiv durabilitatea regimului liberalizat de vize.
 

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.