Intervenţia Guvernului în procesul de consolidare a terenurilor agricole poate fi înţeleasă cu anumite condiţii. Analiză economică IPN

Intervenţiile periodice ale Guvernului în procesul de ajustare structurală a pieţei funciare prin politicile sale, precum ar fi cea de consolidare, lansată în mod oficial acum câteva zile, pot fi înţelese, declară pentru Info-Prim Neo analistul economic Viorel Chivriga. În mod normal, în majoritatea ţărilor, organizarea agriculturii se datorează în mare măsură politicilor promovate de stat. De asemenea şi situaţia actuală, deplorabilă, din agricultură, este un rezultat al politicilor statale. Analistul consideră că sistemul naţional de organizare economică în agricultură este la o fază incipientă. La o analiză a metamorfozelor structurii terenurilor agricole în funcţie de proprietate sau după forma organizatorico-juridică se poate conchide că deja se conturează un sistem naţional destul de complex, dar incoerent, care este constituit din mai multe forme de organizare economică. Acum Moldova are de toate: gospodării ţărăneşti, cooperative, societăţi pe acţiuni, societăţi cu răspundere limitată, întreprinderi individuale, întreprinderi agricole de stat, colhozuri, etc. Însă nu există un model de organizare viabil economic, apt de a fi considerat un centru de atracţie pentru diversele entităţi agricole, care activează în mediul rural şi acesta ar constitui un motiv din care nu există o agricultură performantă. Este o situaţie logică şi tipică pentru Moldova, datorită particularităţilor reformei funciare şi rezultatelor reformei agrare efectuate până acum. În urma acestora, agricultura de tip socialist a fost demolată din temelie, mai mult de un milion de persoane devenind proprietari de terenuri agricole. Potrivit lui Viorel Chivriga, deficienţele reformei agrare au generat multiple probleme pentru noile entităţi agricole, care au substituit parţial colhozurile şi întreprinderile de stat. Dimensiunile reduse ale loturilor cultivate de gospodăriile ţărăneşti şi de alte categorii de deţinători funciari (la 1 ianuarie 2005, circa 500 mii de deţinători funciari gestionau 682480 ha de terenuri cu destinaţie agricolă), fragmentarea şi dispersarea terenurilor agricole aflate în posesia acestor entităţi, caracterul comercial restrâns al producţiei agricole realizate de aceste categorii de proprietari, determină până în prezent o stagnare în dezvoltarea acestora. Pe de altă parte, nici întreprinderile mari nu se remarcă prin succese deosebite în agricultură. În condiţiile respective, statul are dreptul şi obligaţia să intervină cu condiţia că îşi asumă tot setul de responsabilităţi. Analistul afirmă că, pe parcursul ultimilor trei ani au fost lansate mai multe iniţiative care au avut drept obiectiv optimizarea suprafeţelor terenurilor agricole, inclusiv proiecte de legi, acţiuni prioritare în strategiile adoptate la nivel naţional, cum ar fi SCERS, rezoluţia adoptată de participanţii la Conferinţa Naţională „Consolidarea terenurilor – un prim pas spre creşterea investiţiilor în agricultură!”, organizată la Chişinău de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare în cooperare cu Proiectul de Susţinere a Privatizării Pământului (LPSP) finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), etc. Toate aceste iniţiative şi acţiuni, deşi, în unele cazuri au fost criticate, au generat şi efecte pozitive, remarcate prin declanşarea unor discuţii publice pe marginea problemei optimizării suprafeţelor terenurilor agricole. Anume dezbaterile publice au influenţat într-o mare măsură politicile statutului de ajustare structurală a pieţei funciare, care au început să fie corectate şi perfecţionate din mers. Astfel, a fost posibilă evitarea mai multor greşeli, care ar fi avut asupra agricultorilor un impact similar cu cel produs în cadrul privatizării terenurilor agricole. În Strategia de consolidare a terenurilor agricole, aprobată recent de Guvern se constată, că “depăşind cu succes etapa privatizării terenurilor agricole, a implementării mecanismelor pieţei funciare, creând cadrul legislativ necesar şi instituţiile respective de ocrotire a drepturilor de proprietate asupra pământului, Moldova este pregătită pentru a trece la etapa a doua a reformei funciare”. Programul de consolidare urmează a fi realizat pe parcursul a trei etape. Prima etapă de realizare a programului va include elaborarea şi implementarea proiectelor-pilot, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Etapa a doua va include elaborarea cadrului legislativ-normativ, asigurarea metodico-ştiinţifică, informarea populaţiei, crearea comisiilor de coordonare a lucrărilor la nivel local. Etapa a treia va include crearea condiţiilor tehnico-materiale şi financiare favorabile pentru consolidarea terenurilor pe întreg teritoriul republicii. Guvernul îşi anunţă hotărârea ca, prin acest program de consolidare, să înlăturare greşelilor comise în cadrul privatizării a peste 1, 6 milioane hectare de terenuri agricole şi că implementeze un concept special, care urmează a fi definitivat după finalizarea primei etape de realizare a programului respectiv. Pentru a atinge aceste obiective şi a nu comite noi erori serioase, Viorel Chivriga consideră că ar fi just, ca acţiunile Guvernului să nu contravină noului concept de agricultură europeană, care, printre altele, prevede dezvoltarea economică complexă a zonelor rurale, ceea ce înseamnă susţinerea tuturor formelor economice de organizare în agricultură şi oferirea unor facilităţi speciale pentru entităţile agricole mici din zonele marginale. De asemenea, este oportun ca un astfel de program să fie corelat cu unele măsuri obligatorii de creare a unui sector terţiar în mediul rural, care va asimila o bună parte din agriculturii ce se vor retrage din activităţile agricole.