Interesul naţional trebuie să fie mai presus decât cel partinic sau ambiţiile personale. Interviu Info-Prim Neo cu poetul Adrian Păunescu

[ - Cum apreciaţi schimbările politice din Republica Moldova şi care vă sunt aşteptările?] - Le consider foarte importante. Sunt îndelung aşteptate de oamenii care aspiră la renaşterea şi acestei părţi de ţară românească, înstrăinată prin presiunea ticăloasă a istoriei. Aş avea cele mai multe şi mai bune cuvinte de laudă şi le şi am. O singură chestiune doar mă nelinişteşte şi anume felul cum se creează asupra unor zone din această lume presiuni economice, drept nevalidare a schimbărilor politice. Mi-e frică de iarna care urmează, mi-e frică de preţul combustibilului, gazului, mi-e frică de nerăbdarea oamenilor. Am văzut zilele acestea imagini de la Chişinău cu primarul capitalei, lovit de pensionari şi bruscat. Am să vă spun un paradox: şi el are dreptate, şi ei au dreptate. Asta este lumea în care trăim şi nu se pot inventa soluţii miraculoase. Tot ce aşteptăm noi, în deosebire de americani şi europeni, de la mai marii noştri, din păcate, nu s-a împlinit. Din nefericire, am devenit mai degrabă un experiment pentru soluţiile lor şi pentru mărfurile lor. [ - Care au fost şi sunt aşteptările de la europeni şi americani în această perioadă de descoperire a libertăţii?] - Nu ceea ce ne-au dat. Am devenit tejghelile lor şi, dacă nu vom găsi o cale să ieşim din această nenorocire, vom continua să fim ţări pentru experimente. S-au schimbat generaţii politice şi în Occident. Făgăduinţele vechilor lideri americani şi europeni faţă de răsăritul Europei au fost uitate. Trebuia să primim de la ei tehnologii şi nu produse finite care să fie vândute unei populaţii care nu mai are putere de cumpărare. Trebuia să ne bucurăm de asistenţă fraternă şi să ne dezvoltăm, nu să lăsăm locul industriilor noastre unor industrii aproape nesemnificative ale lor şi, mai cu seamă, să devenim dependenţi din punct de vedere economic şi social, de politic nici nu mai vorbesc, de alt centru conducător decât a fost cândva Moscova. Deşi sensul politic este foarte pozitiv la Chişinău, aşa cum a fost la Bucureşti şi în alte capitale est-europene, aş vrea să atrag atenţia conducătorilor de la Chişinău că cel mai important lucru în acestă devenire este soluţionarea problemelor economice şi a echităţii sociale. Altfel această primăvară târzie nu va dura. [ - Ce trebuie să întreprindă guvernarea de la Chişinău pentru a evita destrămarea coaliţiei? Moldova ar putea învăţa de pe urma greşelilor politicienilor din România?] - Dacă aş şti reţeta, o propagam. Şi vă asigur că nu va învăţa nimic. Moldova va vedea ce nu trebuie să facă, dar nu va şti cum trebuie să facă. Singura soluţie este unitatea forţelor democratice. Politicienii trebuie să treacă peste orgolii, ceea ce este aproape imposibil, peste interese mărunte şi chiar partinice, ceea ce este la fel, practic, imposibil. Parlamentarii din Republica Moldova trebuie să se comporte ca membri ai unei singuri formaţiuni şi să nu fie orgolioşi. Interesul naţional trebuie să fie mai presus decât cel partinic sau ambiţiile personale. Guvernul de la Chişinău trebuie să se gândească la interesul suprem: care este eliberarea Moldovei de subdezvoltare, de teroare, de bolşevism şi alinierea firească la visurile europene. [ - În presă tot mai des se vehiculează ideea reunirii poporului român. Este oare posibilă în viitorul apropiat reîntregirea românilor de pe malurile Prutului?] - Poate avea loc, însă nu cred că acum este momentul potrivit. Moldova trebuie să consolideze raportul cu vecinii. Trebuie să aibă o relaţie bună cu Moscova. O relaţie bună nu înseamnă o relaţie de umilinţă, ci o relaţie de bună vecinătate şi un interes reciproc. Trebuie creat dinspre Chişinău şi Bucureşti un focar de cunoaştere şi apropiere de cauza românească de către oamenii care poartă cel mai înalt grad de răspundere, adică de către negociatori. Ei trebuie să pătrundă peste tot şi să arate adevărul istoric. În perioada 1992-1996, când a avut loc primirea Moldovei în Consiliul Europei, a fost formată o delegaţie a CoE condusă de Finsberg, un mason de forţă, care făcea propuneri. El a venit atunci cu două amendamente pentru intrarea Moldovei în CoE: primul – să se unească biserica sub pavăza Moscovei şi Mitropolia Basarabiei să nu mai depindă de Bucureşti şi al doilea – România să facă o declaraţie solemnă că nu se va uni niciodată cu Moldova. S-au discutat aceste amendamente în consiliul politic şi cel de cultură la Londra. Am fost prezent acolo cu Adrian Severin şi noaptea înaintea şedinţelor a devenit istorică – l-am convins pe Finsberg să scoată aceste două amendamente. Deci este posibilă o influenţa asupra celor care iau decizii privind popoarele noastre. Avem nevoie de negociatori, care să fie capabili să contamineze de adevăr pe acei cu care discută. Indiferent de câte cadouri otrăvite se pot face de către acei ce vor să ţină Moldova în imperiu. Dacă avem negociatori buni, se ajunge la ce s-a ajuns în lupta noastră cu Ucraina pentru teritoriul în Marea Neagră. Am câştigat. [ - Ce poate face România acum pentru integrarea Moldovei în familia europeană?] - Remarc cu tristeţe că România este atât de haotizată, sărăcită, neputincioasă în ea însăşi, încât ajutorul pe care-l poate acorda Moldovei nu poate fi momentan substanţial. E ca în cântecul popular „Se unesc două nevoi”. Cu siguranţă, noi suntem mai înstăriţi decât dumneavoastră şi trebuie de făcut tot posibilul ca relaţiile noastre să nu fie pragmatice: nu trebuie să vrem ceva de la voi. Erau cândva nişte teorii în presa antiromânească de la Bucureşti precum că noi vă dăm gaze, electricitate sau altceva, dar voi sunteţi cu ruşii. Nimeni nu are dreptul să interzică relaţiile normale cu Moscova. Dimpotrivă, acestea trebuie să fie bazate pe demnitate şi pe folos şi pentru ruşi, că sunt un mare popor, şi pentru românii din Moldova, fiindcă şi ei sunt parte a unui mare popor românesc. Dacă am avea lideri care s-ar duce la vânătoare cu liderii ruşi, cum fac americanii, nemţii, şi în cursul relaţiei respective s-ar afla picătură cu picătură adevărul istoric, ar fi mult mai simplu. [ - Problema redobândirii cetăţeniei române rămâne a fi foarte dureroasă pentru basarabeni. Ce se poate face pentru a depăşi situaţia?] - Asta trebuie să ne intereseze. Cândva, când eram în relaţii bune, chiar amicale, cu actualul preşedinte, Trăian Băsescu, i-am vorbit mult despre Basarabia, i-am citit poeziile mele, care l-au cutremurat. Şi acum patru ani l-am văzut intrând într-o relaţie bună cu Voronin. N-am avut atunci nimic de reproşat. Dar când am aflat ulterior că preşedintele anticomunist al României a sprijinit în campania electorală prezidenţială din Moldova pe candidatul comunist, mai mult, l-a îndemnat pe liderul PPCD, Iurie Roşca, să facă alianţă cu comuniştii, înşelând toate aşteptările oamenilor, am crezut că trăiesc un coşmar. Şi când a spus acuma Voronin că România a ajutat opoziţia să câştige alegerile, am crezut iniţial că vorbeşte aiurea. Nu, el vorbea din experienţa sa cu România, când l-a ajutat Băsescu pe el. Nu se poate aşa ceva, este intolerabil. [ - Totuşi, relaţiile dintre Voronin şi Băsescu s-au răcit.] - Fiindcă erau nefireşti şi pentru că se întemeiau pe două opinii profund diferite despre identitatea naţională. Pe orice român, chiar dacă-l trezeşti din somn şi-l întrebi despre Basarabia, îţi spune că este pământ românesc şi este un popor românesc. Este un alt stat, dar nu alt popor. Acest subconştient este peste tot în România. Moldova şi Ardealul sunt două dureri şi iubiri ale mele. Am făcut mult pentru descoperirea dramei Ardealului şi descoperirea tragediei Basarabiei. Ştiţi, în diplomaţia parşivă există o teorie: uniţi-vă cu Basarabia, dar cedaţi Ardealul. Aşa spun nişte ticăloşi. Nu se poate negocia nici Basarabia, nici Ardealul. Acestea sunt de-a pururea pământuri româneşti. [ - Şi cum rămâne cu tărăgănarea procesului de redobândire a cetăţeniei?] - Am pledat mult pentru această cauză şi vă rog să mai aşteptaţi până în decembrie. [ - Vă referiţi la alegerile prezidenţiale din România?] - Bucureştiul trebuie să dea un răspuns clar privind uşurarea procesului. [ - Susţineti că, dacă va rămâne Traian Băsescu preşedinte, lucrurile nu se vor schimba, iar dacă câştigă Mircea Geoană, va fi altfel?] - Şi Geoană avea ezitări. A avut teoria că nu trebuie să golim Basarabia de oameni. Şi am avut atunci un răspuns: „Păi, mergeţi voi în locul lor şi constituiţi numărul”. Chestiunea trebuie soluţionată radical, prin redarea cetăţenei româneşti tuturor care au avut-o şi urmaşilor lor. [ - Ce face astăzi poetul Adrian Păunescu?] - Poetul Adrian Păunescu scrie, gazetarul Adrian Păunescu lucrează la săptămânalul „Flacăra”. Ultimele mele cărţi „Rugă pentru părinţi”, 2007, şi „Libertatea de unică folosinţă”, 2009, se bucură de succes. Drept exemplu poate servi şi faptul că manuscrisul poeziei „Rugă pentru părinţi” a fost vândut la o licitaţie de binefacere la preţ de 10 mii euro, de câteva ori mai mare decât obiectele expuse acolo (tablouri, aur, diamante). Revista „Flacăra” se implică săptămânal în problemele Basarabiei. Scriu oameni de „supercalitate” – Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, ziarişti de la „Timpul”, „Literatura şi arta”, „Jurnal de Chişinău” şi alte edituri. Continuă şi şedinţele cenaclului „Flacăra”, dar mai rar, avem o problemă de costuri...