 |
|
| Dionis Cenuşa | |
Deficitul de încredere publică în instituțiile statului, complicarea reformelor, ancorate în agenda europeană, din cauza puterii politice încă oligarhizate, dar și exploatarea clivajelor societale de către forțele populiste, multiplică dubiile legate de eficiența integrării europene în sporirea funcționalității Moldovei ca stat.
Soluția alternativă procesului de integrare europeană, potrivit forțelor unioniste, este reunificarea cu România. Astfel, Moldova ar deveni, în mod automat, parte a clubului european (UE) și ar nimeri imediat sub scutul de protecție al Alianței Nord-Atlantice (NATO). Prin intermediul acestei abordări simpliste, forțe politice, precum Partidul Unității Naționale, propun soluționarea numeroaselor probleme existențialiste cu care se confruntă Moldova, de la combaterea corupției până la asigurarea unor servicii publice mai calitative pentru populație.
De la un subiect istoric și profund sentimental, unionismul este proiectat din ce în ce mai mult prin prisma pragmatică a politicilor publice, deja existente în România și aplicabile în beneficiul intereselor colective ale cetățenilor moldoveni, indiferent de naționalitate. Opiniile exprimate de adepții unionismului sugerează că agenda europeană, rezultată din implementarea Acordului de Asociere, oferă puține garanții că Moldova va adera cândva la UE. Caracterul transformator lent sau limitat al integrării europene și lipsa unei perspective europene clare constituie principalele argumente care favorizează poziția și discursul unioniștilor.
Dacă guvernarea pro-europeană actuală, dar și cele precedente, ar fi demonstrat consistență și coerență în apropierea de standardele și practicile europene, atunci demersul unioniștilor ar fi necesitat mai mult timp și resurse pentru a deveni mai atractiv. Dedicată formării unor percepții pozitive despre sine și nu schimbării substanței acțiunilor sale, guvernarea actuală contribuie continuu la înstrăinarea cetățenilor, pe de o parte, de stat, iar pe de altă parte, de democrația liberală moldovenească, clătinată de crizele din ultimii 8 ani. Unele categorii de cetățeni aleg să emigreze, altele susțin ideea reunificării cu România. Mulți cetățeni însă se arată pregătiți să îmbrățișeze guvernări care promovează principii neliberale, inspirate din modelul rusesc și promovate de către forțele politice pro-ruse, inclusiv președintele țării Igor Dodon.
Unionismul pro-european
Fața și mesajele unionismului au trecut prin schimbări semnificative, devenind o mișcare politică mai vizibilă, acceptată și puternică. La baza validării sporite a acestei mișcări stă integrarea europeană parcursă de România, cu succesele înregistrate în unele domenii (combaterea corupției etc.), și eșecurile repetate ale guvernărilor moldovenești, care au compromis instituțiile statului și au erodat contractul social. În consecință, unionismul a început să fie promovat drept cale scurtă pentru a ajunge în Europa și propus ca modalitate pentru a extinde o guvernare de calitate mai mare asupra populației și teritoriului, cuprinse între frontierele Republicii Moldova.
Cu toate acestea, unionismul eurofil nu este deocamdată îmbrățișat de partidele politice mari, ceea ce îl menține pe poziții secundare. Nepătrunderea în fluxul politic principal este cauzată de atractivitatea încă insuficientă în rândul majorității populației și solicitările forțelor pro-ruse de a criminaliza această mișcare. Forma prin care unionismul tinde să spargă stereotipurile politice moldovenești constă în europenizarea discursului și simplificarea realităților politice și geopolitice din regiune.
Lipsa unor propuneri viabile cu privire la gestionarea factorului rusesc și ale implicațiilor sale mai largi, prin intermediul conflictului transnistrean, autonomiei găgăuze sau a minorităților filoruse, reprezintă una din principalele slăbiciuni ale unioniștilor. Nici preluarea discursului pro-european nu poate să substituie absența unei viziuni convingătoare legate de aspectele de securitate și atașamentul multor cetățeni moldoveni față de spațiul ideologic, informațional și identitar, dominat și permanent fortificat de Rusia.
Unionismul și defectele guvernării pro-europene
Principala sursă de alimentare a unionismului constituie ineficiența guvernărilor de la Chișinău. Deși integrarea europeană oferă instrumentele necesare pentru a construi capacități instituționale și financiare noi sau suplimentare, pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale populației, potențialul acesteia este slab valorificat.
De aceea, fiecare eșec al guvernărilor pro-europene au avantajat forțele unioniste, dar nu numai. Sporirea unionismului servește ca stimulent pentru partidele pro-ruse, care în mod abil exploatează fobiile geopolitice ale publicului pentru a acumula capital electoral.
O turnură importantă reprezintă introducerea votului mixt în iulie 2017, care permite avansarea discrepanțelor geopolitice care fragilizează și mai mult societatea divizată. Una din consecințele votului mixt ar putea fi expansiunea naționalismului moldovenesc promovat de PSRM și strâns conectat cu spațiul geopolitic rusesc. Lista perdanților ar putea include opoziția extra-parlamentară pro-europeană, care, deși va ajunge în Parlament, poate fi depunctată de polul unionist pro-european emergent. Democrații aflați la guvernare sunt acei care vor să instrumenteze circumstanțele politice, inclusiv cele legate de fortificarea unioniștilor pro-europeni, pentru a-și asigura o intrare confortabilă în viitorul legislativ.
În loc de concluzii...
Defectele guvernării au un impact distructiv asupra integrării europene ca proiect de modernizare a Moldovei. Reformarea mimată, parțială sau tărăgănată a țării ajută la articularea unor argumente noi avantajoase mișcării unioniste. Prin urmare, contabilizând nereușitele politicilor de integrare europeană de a apropia Moldova de UE, unioniștii răspândesc ideea că apartenența la UE este reală doar prin reunificarea cu România .
Competiția dintre proiectul de integrare europeană ca și stat independent și, respectiv, unionismul pro-european implică câștiguri politice duble pentru forțele pro-ruse. Pe de o parte, aceasta mobilizează categoriile sociale sensibile la demersuri geopolitice. Iar, pe de altă parte, discreditează concomitent integrarea europeană și unionismul, ambele fiind catalogate ca elemente destabilizatoare pentru statalitatea moldovenească și valorile pe care aceasta este fondată (ortodoxia rusă etc.).
Unionismul pro-european va avea un rol aparte în campania electorală din 2018, fiind în stare chiar să fracționeze opoziția extra-parlamentară. Mișcarea unionistă însă va testa în viitorii ani maturitatea clasei politice de la Chișinău, în particular a forțelor politice pro-europene, interesate să integreze Moldova în UE ca și entitate statală independentă, dar și perfect funcțională.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.