Inițiativa legislativă pentru modificarea Codului Serviciilor Media Audiovizuale, înregistrată în Parlament în data de 23 noiembrie, conține intervenții nejustificate și chiar periculoase pe mai multe articole. Reprezentanții ONG-urilor de media susțin că, în cazul în care se adoptă un proiect de lege cu asemenea contradicții, fără mecanisme, posibilitatea implementării acestuia este aproape nulă. În opinia lor, asemenea proiect nu trebuie să meargă mai departe întrucât creează discrepanțe și mai mari față de cele care există actualmente. ONG-urile de media spun că vor cere expres comisiei parlamentare de ramură să consulte cu comunitatea media orice prevedere care îi va afecta munca. De asemenea, se vor adresa comunității donatorilor Republicii Moldova pentru a-i atenționa asupra unor prevederi periculoase din acest proiect de lege. Declarațiile au fost făcute în cadrul unor dezbateri publice, desfășurate de Asociația Presei Independente, transmite IPN.
Directorul executiv API, Petru Macovei, a precizat că autorii inițiativei explică oportunitatea modificărilor prin necesitatea de uniformizare a obligațiilor furnizorilor de servicii media de a transmite programe locale (cei din radio similar cu cei din televiziune). De asemenea, invocă că e necesar să fie protejată confidențialitatea surselor de informație, să fie completat Codul cu norme privind protecția victimelor violenței domestice, să fie adoptate niște modificări care se impun, în opinia deputaților, în contextual securității informaționale a Republicii Moldova etc.
Ion Bunduchi, director executiv al Asociației Presei Electronice (APEL), nu înțelege de ce atât de mult se intervine într-o lege care nu are nici doi ani de când funcționează și se intervine acolo unde nu este necesitate stringentă. El a remarcat că sunt definite noțiuni juridice noi, precum „autorizație de multiplex”. Întrebarea este care e capacitatea tehnică a CA să dea autorizație de multiplex? În baza a ce se acordă această autorizație de multiplex? O altă noțiune este „aviz de utilizare a slotului de multiplex”. Întrebarea e prin ce se deosebește acest aviz de licența de emisie? – a notat expertul media. Ion Bunduchi nu înțelege de ce sunt micșorate cotele producției locale de produse media. În opinia sa, diminuarea stimulează „practica păguboasă de parazitism informațional, nu se investește în produs propriu, se achiziționează produse străine de rating și în baza lor se fac bani”.
Deputatul Adrian Lebedinschi, președintele Comisiei parlamentare cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media, unul din autorii inițiativei, a spus că există două tipuri de licență: autorizația de multiplex emisă de CA și autorizația tehnică emisă de ANRCETI, ele fiind interdependente. El mai spune că, în urma discuțiilor cu reprezentanții din domeniul multiplex, s-a solicitat modificarea legii, așa ca și licența tehnică să aibă aceeași perioadă cu cea de multiplex. Adrian Lebedinschi a remarcat că, din 15 sloturi disponibile, nu sunt completate toate. Până la finele anului urmează să fie distribuite 15 mii de set-boxuri familiilor social-vulnerabile, în așa fel ca anul viitor să se renunțe integral la televiziunea analogică în folosul televiziunii digitale.
Eugeniu Rîbca, președintele API, consideră că propunerile de modificare a articolului 5 și 6 din Codul Serviciilor Audiovizuale, care se referă la operele audiovizuale europene, este în contradicție cu prevederile Convenției europene cu privire la televiziunea transfrontalieră, unde Moldova are niște obligații asumate, care se vor ignorate dacă modificările propuse vor fi promovate. Cât privește intervenția la articolul 2 din acest proiect de lege, crede că instituirea reglementărilor propuse reprezintă o ingerință din partea Parlamentului Republicii Moldova. „Nu este în drept Parlamentul să oblige serviciile media audiovizuale, radiourile, televiziunile ca, în decurs de trei luni de zile, să-și modifice actele interne cu sau fără participarea Codului Audiovizualului”, a menționat Eugeniu Rîbca.
Tatiana Puiu, reprezentantă Freedom House, consideră că legislația actuală conține garanții suficiente pentru jurnaliști de a-și proteja sursele și amintește că aceasta nu este doar o libertate a jurnalistului, dar și o obligație deontologică. Ea consideră că prevederile ce vizează dezvăluirea surselor de informație în cazul în care acest lucru este necesar pentru apărarea securității naționale sau ordinii publice – nu trebuie adoptate pentru că este periculoasă și nu este nici un raționament care ar obliga jurnalistul să divulge sursele.
