Analiza IPN: Găgăuzia se îndreaptă în direcţia consolidării independenţei sale. Oficialii de la Comrat susţin că intenţionează să „meargă până la capăt”. Ce poate contrapune Chişinăul acestor tendinţe contradictorii?
Stat în stat
În ultima perioadă legislativul autonomiei găgăuze a pregătit o serie de hotărâri care pot fi interpretate într-un singur fel - dublarea instituţiilor puterii. Pe 17 decembrie Adunarea Populară intenţionează să adopte o decizie privind crearea în autonomie a propriului prototip al Curţii Constituţionale. Instanţa de judecată, care va fi numită Tribunalul Regulamentului, este menită să monitorizeze aplicarea legii de bază a autonomiei – Regulamentul Găgăuziei.
În prezent, toate litigiile privind modul de funcţionare a Regulamentului, precum şi a legislaţiei găgăuze în general sunt examinate de Judecătoria raionului Comrat, în caz de apel - Curtea de Apel de la Comrat. Aceste organisme sunt parte a sistemului naţional de justiţie. În cazul creării Tribunalului Regulamentului, este puţin probabil ca acesta să fie recunoscut de Chişinău sau, cel puţin, să fie inclus cu drepturi autonome în sistemul juridic al Republicii Moldova.
Un alt pas simbolic al APG de la 17 decembrie va fi adoptarea Codului Electoral al Găgăuziei care va reglementa alegerea deputaţilor în Adunarea Populară, conducerii Găgăuziei şi autorităţilor publice locale. Trebuie menţionat că documentul prevede, că activitatea CEC a Găgăuziei va fi permanentă. Până în prezent Comisia electorală locală era instituită doar pentru alegerile deputaţilor APG şi a başcanului.
Această intenţie a deputaţilor găgăuzi a stârnit critici la Chişinău. Vicepreşedintele Comisiei Electorale Centrale a Republicii Moldova Ştefan Urîtu crede că Găgăuzia nu are nevoie de un cod electoral propriu, nici de o comisie electorală permanentă. Toate problemele relevante, a spus el, trebuie să fie reglementate de Codul Electoral al Republicii Moldova, în care, la nevoie, pot fi introduse modificări, legate de Găgăuzia.
Rostul unei comisii electorale găgăuze a fost pus la îndoială şi de şeful CEC al RM Iurie Ciocan. În primăvara acestui an, când se discuta această idee, Ciocan a declarat la un post de televiziune că organizarea alegerilor başcanului şi a deputaţilor APG este reglementată de legislaţia în vigoare, şi, prin urmare, nu este nevoie de a schimba ceva în ea.
Dreptul la autodeterminare
Înainte de a vota decizia cu privire la propriul CEC şi Tribunalul Regulamentului, a cărui adoptare este planificată pentru următoarea sesiune a APG, principalul conflict al autorităţilor de la Comrat cu legislaţia Republicii Moldova este legat de referendumul consultativ local, planificat pentru 2 februarie cu privire la priorităţile de dezvoltare a politicii externe a Republici Moldova. Comratul a continuat să ignore poziţia Chişinăului şi a decis să includă încă o întrebare la referendum, despre aşa-numitul „statut suspendat” al Găgăuziei. Alegătorii vor fi întrebaţi dacă Găgăuzia are dreptul la autodeterminare externă în cazul în care Republica Moldova îşi va pierde independenţa.
Hotărârea de a organiza un referendum a fost contestată de reprezentanţa teritorială a Cancelariei de Stat şi suspendată conform deciziei instanţei de judecată de la Comrat. Cu toate acestea, autorităţile autonomiei intenţionează cu orice preţ să organizeze un plebiscit, ignorând chiar decizia instanţei.
Trebuie să amintim că o parte din autorităţile găgăuze, în special, başcanul şi Comitetul Executiv nu au recunoscut activitatea reprezentanţe locale a Cancelariei de Stat. În perioada 2010-2011 a fost pe larg mediatizat conflictul între Comitetul Executiv şi reprezentatul guvernamental Stanislav Maican. Atunci oficialul a fost pur şi simplu forţat să părăsească unele activităţi, plus la aceasta başcanul a emis un ordin prin care îi interzicea lui Maican accesul în sediul Comitetului Executiv sub pretextul, că Cancelaria de Stat monitorizează respectarea legislaţiei în raioanele republicii, pe când statutul Găgăuziei este superior şi pe teritoriul ei funcţionează propriile structuri de control.
„Şi în faţa oamenilor curaţi, şi faţă de şefi loiali”
Cu toate acestea, reprezentanţii oficiali ai Găgăuziei încearcă în discursurile lor să nu agraveze relaţiil cu Chişinăul, subliniind faptul că acţiunile lor sunt bazate pe dorinţa de a proteja interesele regiunii. Astfel, unul din autorii mai multor proiecte de legi, acuzat de separatism, deputatul APG Ivan Burgudji a declarat la postul public de televiziune din Gagauzia că dreptul de a stabili vectorul extern al ţării revine conducerii Republicii Moldova. Dar, în acelaşi timp, în cazul în care Găgăuzia participă la punerea în aplicare a politicii interne şi externe a ţării, ea trebuie să cunoască în ce direcţie doresc cetăţenii să se mişte – în Uniunea Europeană sau Uniunea Vamală, a precizat Burgudji.
Alţi membri ai Adunării Populare presupun că deciziile îndrăzneţe ale deputaţilor şi contestările în instanţă pot fi elemente ale unui joc politic al Partidului Democrat. Deputatul APG Fiodor Gagauz a declarat pentru IPN că decizia instanţei de a suspenda organizarea unui referendum poate fi avantajoasă pentru majoritatea democrată din legislativul găgăuz. „Mai degrabă, aceasta îi aranjează – în faţa poporului sunt curaţi şi înaintea şefilor buni”, - a afirmat Gagauz, subliniind că, în opinia sa, ideea referendumului „trebuie dusă la capăt”.
„Facem zgomot, fraţilor, facem?”
Apropo, societatea găgăuză are păreri diferite despre referendum. Mulţi, de exemplu, sunt confuzi, deoarece plebiscitul nu ar avea consecinţe juridice, ceea ce pune la îndoială necesitatea lui şi costurile. Această opinie este împărtăşită de către redactorul-şef al unuia dintre cele mai mari ziare regionale „Единая Гагаузия” (Găgăuzia Unită), Dmitri Popozoglo. Acesta a declarat pentru IPN că este indiferent faţă de un referendum privind vectorul extern al ţării, deşi îşi va expune opinia dacă referendumul va fi organizat. „Doar că nu-mi plac activităţi fără consecinţe, de tip „facem gălăgie, fraţilor, facem”- a spus Popozoglo. În acelaşi timp, referendumul cu privire la statutul amânat al Găgăuziei, Popozoglo l-a numit „cel mai important eveniment politic din 1994 încoace”.
„Acesta este un avertisment serios pentru autorităţile centrale. De aceea acesta ar trebui să aibă loc, indiferent de interdicţii, chiar sub foc de mitralieră. Desigur, autorităţile vor interzice să le exprimăm dezacordul. Dar dacă există o problemă, autorităţile ar trebui să ştie despre asta. Indiferent dacă va recunoaşte rezultatele formale al referendumului. Formalităţile în acest caz nu sunt importante” - a declarat redactorul cotidianului. Extrem de importantă şi necesară, în opinia lui este crearea propriei „Curţi Constituţionale„.
Găgăuzia va merge până la capăt?
Evaluând perspectivele unui referendum şi unei instanţe de judecată a Găgăuziei, trebuie luată în calcul atitudinea primei persoane în regiune, a başcanului Mihail Formuzal. Într-un interviu pentru IPN conducătorul autonomiei a confirmat că, în acest caz, autonomia „trebuie să meargă până la capăt”. Conducerea Găgăuziei este pe deplin conştientă de faptul că toate aceste probleme pe lângă aspectul politic, au şi aspecte financiar-tehnice, şi, prin urmare, este dispusă să-şi asume întreaga responsabilitate pentru deciziile sale, a spus başcanul.
„Noi înţelegem că Tribunalul Regulamentului va necesita finanţare, găsirea unui personal competent. Suntem gata să căutăm bani şi să creăm un organ care să funcţioneze eficient” - a spus Formuzal. El vede această nouă structură juridică ca o structură autonomă în cadrul sistemului juridic al RM. „În cazul în care Chişinăul va refuza şi nu va recunoaşte activitatea Tribunalului, acest organism va continua să funcţioneze”- a declarat başcanul adăugând că APG şi Comitetul Executiv vor ajunge la un consens şi vor respecta deciziile instanţei create.
O simplă complicată condiţie
Ultimele evenimente din Găgăuzia sunt interpretate la Chişinău şi Comrat în mod diametral opus. Conducerea Republicii Moldova, experţii şi societatea civilă, cu rare excepţii, interpretează acţiunile conducerii găgăuze, în cel mai bun caz, ca depăşirea atribuţiilor. În cel mai rău caz - ca o manifestare deschisă de separatism. La rândul său, partea opusă se conduce în acţiunile sale de legea „Cu privire la statutul juridic special al Găgăuziei”, care conţine multe reguli care nu sunt puse în aplicare.
Găgăuzii nu întâmplător pun accentul pe Legea cu privire la autonomia găgăuză, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova în 1994. Punerea strictă în aplicare a legii, în conformitate cu formula ideologică populară în Comrat, este o garanţie a existenţei Republicii Moldova ca stat independent. Astfel, Găgăuzia încearcă prin acţiunile sale să se prezinte ca o „ancoră a statalităţii moldoveneşti”. Evaluând şansele de existenţa a poporului găgăuz, oamenii preferă ca autonomia să existe în componenţa Republicii Moldova, deoarece vede în viitor riscuri serioase de unire cu România. Acţiunile conducerii găgăuze, care depăşesc în mod clar structura unitară a Republicii Moldova, pot fi interpretate ca îndoieli ale găgăuzilor în siguranţa şi durabilitatea „statului”, care ne are sub un singur acoperiş la acest moment. „Suntem pentru consolidarea independenţei şi statalităţii Republicii Moldova, dar dacă ceva se întâmplă, am vrea să avem „o variantă de rezervă”. Ceva de genul acesta.
Din păcate, autorităţile moldoveneşti nu au cu ce combate această logică găgăuză. Din partea Chişinăului vin deocamdată proteste, reclamaţii şi ameninţări. Pentru ca idea de independenţă a Găgăuziei să-şi piardă din popularitate, este nevoie de cu totul altceva. Puterea trebuie să convingă găgăuzii că este interesată de o Moldovă independentă, neutră şi prosperă. O condiţie simplă şi, în acelaşi timp complicată.
Veaceslav Craciun, IPN
