Independenţa la distanţă de o generaţie – de unde am pornit şi încotro mergem? Analiză Info-Prim Neo către cea de-a 18-a aniversare

[Trei ocupaţii şi două independenţe din cauza unei scrisori camuflate] Partea de Răsărit a Tării Moldovei lui Ştefan cel Mare, pământ al străbunilor şi urmaşilor săi, Basarabia a fost anexată Rusiei prin pacea de la Bucureşti din 1812, devenind o gubernie a Rusiei. Istoricii presupun că soarta acestui pământ situat între Prut, Nistru, Dunăre şi Marea Neagră putea fi alta, dacă la tratativele de pace de la Bucureşti nu se afla un trădător şi un hapsân de bani ruseşti. Dragomanul Dumitrache Moruzi a fost cumpărat cu bani grei de către ruşi pentru a tăinui Sultanului o scrisoare a lui Napoleon care informa Poarta despre începutul campaniei sale împotriva Rusiei... Dacă ştia Sultanul de scrisoarea lui Napoleon şi nevoile ce se abăteau asupra ruşilor, nu-şi punea semnătura şi parafa pe documentul prin care ceda Rusiei o parte a pământului Ţării Moldovei. După un secol, Basarabia se confrunta deja cu mari încercări de deznaţionalizare şi colonizare masivă cu populaţie slavă. Cu toate acestea, în anii Primului război mondial, Basarabia a fost prima din provincii care a inaugurat procesul de întregire naţională a statului român, astfel că la 25 septembrie 1917 se constituie organul reprezentativ - Sfatul Ţării, care l-a ales ca preşedinte pe Ioan Inculeţ. La 27 martie 1918, la Adunarea Sfatului Ţării cu participarea tuturor membrilor cabinetului Republicii Moldoveneşti, Primului Ministru Român, Alexandru Marghiloman, într-un entuziasm general s-a proclamat Independenta faţă de Rusia şi unirea cu România, efectuată în acelaşi an. Situaţia a durat doar 22 de ani, pentru că, prin tratatul Ribbentrop-Molotov, în iunie 1940, Basarabia este din nou răpită şi alipită la URSS cu toate consecinţele unei cotropiri – asasinări, arestări, deportări, munci forţate, familii dezmembrate, biserici distruse. După plecarea din 1941, trupele sovietice au revenit în această regiune în august 1944. Sub regim sovietic, părţile sudice şi nordice, locuite de ucrainieni şi români, au fost transferate Ucrainei si Transnistriei, Basarabia alăturându-se celorlalte republici sovietice sub denumirea de „Republica Socialistă Sovietică Moldova”. Sub conducerea lui Stalin, în noua ţară au fost masiv aduse persoane de etnie rusă, în special în zonele urbanizate. Concomiteant, cei mai buni gospodari din Moldova au fost deportaţi în Siberia şi Kazahstan. Începutul anilor 90 vesteşte căderea comunismului, iar în 1991, R. Moldova îşi declara independenta faţă de URSS. Iat-o acum ajunsă la majorat... [Ei au vrut o altă independenţă pentru R. Moldova] Unul din semnatarii Declaraţiei de Independenţă, Anatol Şalaru, spune că la 1991 s-a dorit o republică liberă, în care să fie respectate drepturile omului, unde fiecare cetăţean, indiferent de apartenenţa etnică, să se simtă liber, unde sunt promovate libertăţile principale în economie, în viaţa publică şi în viaţa privată. „Nu nu am visat la o ţară bazată pe frică, pe poliţie, pe dictatură, pe nerespectarea drepturilor omului. Noi ne-am dorit şi ne dorim valori europene, dar nu valori uitate de toată lumea, promovate de Stalin”, a declarat Anatol Şalaru. Şalaru spune că în 18 ani de independenţă R. Moldova a mers, cu unele excepţii, doar spre pierderea treptată a independenţei politice a statului, în special, în timpul guvernării comuniste. Totodată, din cauza ocupaţiei militare ruse din Transnistria se poate spune respicat că R. Moldova este un stat doar formal independent, afirmă cel care a întâmpinati zorii independenţei R. Moldova. Un alt semnatar al actului de Independenţă, Anatol Ţaranu, spune că la 27 august 1991 era ferm convins că independenţa va fi atinsă în timp record, dar acest proces s-a perpetuat pe o distanţă de mulţi ani. „E trist, dar nici astăzi R. Moldova nu poate să afirme cu certitudine că este un stat perfect independent. Din păcate, se păstrează dependenţa noastră de mai mulţi factori externi, dar şi interni, nu am atins acea calitate care ne-ar permite să afirmăm că avem un stat independent”, spune deputatul în Primul Parlament al R.Moldova. Ţăranu afirmă că lupta pentru independenţă încă nu s-a terminat, fiindcă independenţa înseamnă un stat democratic, or, R. Moldova a fost un stat democratic doar declarativ. El speră că noua clasă politică va democratiza R. Moldova într-un timp cât mai scurt, ceea ce ar permite să fie pusă baza unei independenţe autentice. „Pentru noi este foarte important de a debarca de la putere regimul autoritar care a oprit mersul nostru spre o civilizaţie europeană”, a mai spus Anatol Ţăranu. Primul preşedinte al Parlamentului R. Moldova independente, Alexandru Moşanu, spune că R. Moldova încă nu a reuşit să se afirme ca stat suveran, independent şi democratic. În cursul antidemocratic şi antiromânesc, promovat pe parcursul a opt ani, comuniştii s-au împiedicat permanent de Declaraţia de Independenţă, cerând chiar „o nouă redacţie” a acestui document istoric. „Ostilitatea comuniştilor faţă de Declaraţia de Independenţă îşi găseşte expresie şi în substituirea Zilei Independenţei prin Ziua Republicii cu scopul de a şterge din memoria poporului a unui eveniment istoric care îi supără şi pe care îl contestă”, spune Alexandru Moşanu, sperând că situaţia se va schimba odată cu preluarea puterii de către guvernarea democratică. [Altfel şi-a imaginat independenţa şi un luptător pentru idealurile naţionale] Doctorul în economie, Mihai Roşcovan, crede că după 18 ani R. Moldova încă este o ţară dependentă, în special de imperialismul rusesc. Independenţa R.Moldova, văzută de la distanţa anilor a fost afectată chiar de la începuturile sale de multe vicii, de guvernări imperfecte, dezastruoase, de corupţie etc. Mai grav este că populaţia încă nu a conştientizat ce înseamnă o ţară independentă, ce înseamnă o ţară cu valori democratice. Mihai Roşcovan speră că noua clasă politică care vine la guvernare este mai pragmatică, mai perseverentă şi va reuşi să aducă valorile adevărate ale libertăţii, independenţei, să reformeze societatea, să o scoată din criza politică şi economică în care au aruncat-o comuniştii şi să meargă spre Europa. [Un deţinut politic speră că... ] ...după mai mulţi ani de regres în viţa politică şi subminare a valorilor democratice, la 29 iulie a apărut o şansă reală „să obţinem iarăşi independenţa”. Ex-consilierul prezidenţial şi actualul deţinut politic, Sergiu Mocanu, spune că la ora actuală există unica şansă ca R.Moldova să devină un stat european şi integrat plenar în structurile europene. Noua guvernare democratică dă o şansă R.Moldova de a deveni o ţară independentă în adevăratul sens al cuvântului, chiar dacă sub această guvernare comuniştii au plasat mai multe bombe cu efect întârziat, a mai spus Sergiu Mocanu. [Independenţa văzută de un adolescent de la 1991] „Deşi aveam 13 ani, înţelegeam că este un pas firesc, natural, un pas normal pentru populaţia R. Moldova de a fi independentă şi liberă pentru a-şi decide soarta pe viitor”, a declarat pentru agenţie primarul general al capitalei, Dorin Chirtoacă. Nepotul marelui luptător pentru idealurile naţionale, Gheorghe Ghimpu, Dorin Chirtoacă susţine că a trăit o mare bucurie la 27 august 1991 când a fost declarată Independenţa R.Moldova. „După mai mulţi ani de incertitudine şi greşeli „trebuie să-i dăm Independenţei un nou conţinut, să dăm adevărata şansă poporului R. Moldova de a avea un trai prosper, decent, să creăm un stat în care fiecare cetăţean să se simtă motivat de a fi cetăţean al R.Moldova”, a declarat Dorin Chirtoacă. [În 18 ani de Independenţă ne-a fost din rău tot mai rău. Cu excepţia elitei politice] Consultantul independent, Benedict Moldoveanu, spune că în anii independenţei R. Moldova a obţinut o clasă politică depăşită de evenimente, purtând bagajul eşecurilor permanente – limbă de stat, reunire, independenţă, privatizare, depăşirea sărăcirii sovietice, democratizare, presă independentă, drepturile omului, – unica performanţă reală fiind corupţia ca politică şi trădarea ca mod de viaţă, o elită nepocăită, încrezută, incultă, dezrădăcinată, sigură de impunitatea sa, agresivă în interior şi faţă de electorat şi, totodată, slugarnică faţă de „sponsorii” săi „autohtoni”. Sursa citată susţine că această „elită politică” a surpat din temelii posibilitatea canalizării energiei morale, sociale, economice şi spirituale a majorităţii covârşitoare a populaţiei spre edificarea principalului şi indispensabilului ei instrument de realizare a voinţei sale, de protecţie a securităţii sale, de reîntregire a ţării spintecate de teroriştii oploşiţi la Tiraspol şi cocoliţi de elita politică rusă.