Independenţa în 20 de ani şi 20 de păreri

[Din ciclul Info-Prim Neo „Moldova-20! Încotro?”] [Fiecare din cei 20 de ani de Independenţă a Republicii Moldova îşi are însemnele sale şi rolul său în ceea ce s-a întâmplat în această perioadă şi, fără îndoială, în ceea ce are să i se mai întâmple ţării şi oamenilor ei în viitor. Timp de mai multe zile, Agenţia Info-Prim Neo a solicitat opinia personalităţilor din diferite domenii privind importanţa principalelor evenimente derulate într-un an anume. S-au adunat 20 pe aprecieri diferite, ca acum, la final, să selectăm esenţa din fiecare material şi să le punem pe toate una lângă alta. Ceea ce vă propunem mai jos, este încă o încercare de a prezenta un tablou integral şi concis al Independenţei Republicii Moldova la cei 20 de ani împliniţi.] [Primul premier al Republicii Moldova independente, Valeriu Muravschi], a declarat că proclamarea independenţei, în 1991, a fost un eveniment istoric, aşteptat de popor încă din anul 1812, care a permis declanşarea unor vaste reforme politice, sociale şi economice, inclusiv crearea statului de drept şi garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. [Potrivit analistului politic Oazu Nantoi, director de programe la Institutul de Politici Publice], conflictul armat de la Nistru, din anul 1992, îşi trage rădăcinile de la Puciul de la Moscova, din august 1991, care a dat lovitura mortală ideii de păstrare a URSS, fie şi într-o formă de comunitate independentă. Dispariţia URSS a acutizat situaţia în raioanele de est ale Republicii Moldova, iar regimul secesionist instalat acolo a decis să meargă pe calea radicalizării, inclusiv fiind susţinut de către Federaţia Rusă. [Nicolae Andronic, ex-vicepreşedinte al Parlamentului şi fost prim-vicepremier], spune că, în anul 1993, pentru Republica Moldova principala problemă era aderarea la organismele influente Pan Europene. [Expertul în drept constituţional Vitali Catană], a declarat că cel mai important eveniment pentru anul 1994, a fost adoptarea Constituţiei, actul care defineşte un stat şi acest fapt relevă semnificaţia acestui eveniment. [Istoricul şi politicianul Victor Stepaniuc] este de părere că anul 1995 se evidenţiază prin mai multe evenimente care au dus la consolidarea bazelor legislaţiei statului Republica Moldova, inclusiv prin adoptarea Concepţiei privind politica externă a Republicii Moldova, Legii învăţământului, Codului Audiovizualului, care au fost benefice pentru dezvoltarea Republicii Moldova. [Analistul politic Ion Tăbârţă] spune că evenimentul politic al anului 1996 au fost alegerile prezidenţiale, care au fost precedate de conflictele politice dintre instituţiile politico-juridice formale, trasate de noua Constituţie, adoptată în 1994, şi instituţiile politice personalizate informale, formate în jurul principalilor lideri politici ai Moldovei. [În opinia preşedintelui Comisiei Electorale Centrale, Iurie Ciocan], mai multe evenimente considerabile au marcat anul 1997, însă acesta a rămas însemnat prin doua acţiuni: adoptarea Codului Electoral şi ratificarea de către Republica Moldova Hărţii Europene de Autoadministrare Locală. [Ex-deputatul Ion Neagu], este de părere că anul 1998 a fost marcat, în primul rând, de alegerile parlamentare din primăvară, care au pus capăt guvernării agrarienilor şi atunci s-a ivit luminiţa de la capătul tunelului pentru Republica Moldova, atunci au apărut primele posibilităţi de după 1994, pentru a merge cu încredere pe calea democraţiei, a reformelor şi în final a integrării europene. [Directorul executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă, Victor Chirilă], spune că decizia Summit-ului OSCE de la Istanbul, eveniment al anului 1999, care a cerut Rusiei retragerea totală şi necondiţionată a armamentului stocat în regiunea de est a Republicii Moldova, a avut un impact determinant asupra decadei ulterioare a independenţei Republicii Moldova. [Expertul în drept parlamentar şi constituţional, Corneliu Gurin], a declarat că anul 2000 a fost un an care a marcat încheierea secolului XX şi o nouă etapă în istoria politică a Republicii Moldova. Evenimentele anului respectiv şi cele anterioare au determinat ca în perioada următoare în Republica Moldova să existe o „guvernare monopartinică”, exercitată de Partidul Comuniştilor, care a deţinut majoritatea parlamentară în următorii 8 ani. [În viziunea politicianului Mihai Godea] anul 2001 a fost practic apogeul reformelor economice, al unui proces extrem de anevoios de revenire economică, când lucrurile în sfârşit începeau să revină pe făgaşul normal. Din păcate, politicienii anului 2001 s-au izolat în sfera luptelor politice de salon. [Potrivit Corinei Fusu, vicepreşedinta Partidului Liberal], elementele importante ale anului 2002 s-au centralizat în jurul protestelor jurnaliştilor de la Compania de stat „Teleradio-Moldova”. [Vicepreşedintele PLDM, Valeriu Streleţ], declară că adoptarea Codurilor de Procedura Penală şi Civilă, modificările la Codul Muncii, din anul 2003, au venit să confirme că guvernarea comunistă, după o lungă perioadă de incertitudine, a început să abordeze situaţia curentă într-o maniera responsabilă şi statalistă, debarasându-se de lozincile din campania din 2001 referitor la includerea Republicii Moldova în Uniunea Rusia-Belarus sau reglementarea problemei transnistrene într-un an etc. [Directorul CReDO, Sergiu Ostaf], menţionează că înfiinţarea Blocului Moldova Democrată, în 2004, a pus baza consolidării forţelor politice pe liniile doctrinare. Al patrulea an consecutiv se înregistra creştere economică, în dimensiunea politică s-au atestat confruntări şi stagnare, iar la capitolul funcţionarea instituţiilor democratice – îngrijorare şi lipsa de progres. [Preşedintele Curţii de Conturi, Serafim Urecheanu, fost primar de Chişinău, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova], a menţionat că 2005 a fost anul în care forţele democratice din Republica Moldova au început să aibă câştig în faţa alegătorilor, când Blocul „Moldova Democrată” a venit în Parlamentul Republicii Moldova cu 34 de mandate şi, „dacă nu se întâmplau acele lucruri care au avut loc pe parcurs, forţele democratice au avut toate şansele să înceapă demolarea comunismului”. [În viziunea politologului şi analistului politic Victor Gurău], anul 2006 a fost unul crucial pentru Republica Moldova şi pentru guvernarea PCRM în ceea ce priveşte consolidarea efortului politic şi social al elitelor politice locale pe calea integrării europene. [Analistul politic Viorel Cibotaru] spune că 2007 a fost un an de tranziţie, deoarece alegerile locale din 3 iunie au marcat o schimbare a spiritului în societate, o schimbare a atmosferei prin intrarea unor jucători noi în arenă. Anul 2008, [în viziunea judecătorului Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase], a fost marcat de febra preelectorală, deşi alegerile parlamentare au avut loc în primăvara anului 2009. 2008 a fost anul când pe scena politică moldovenească s-au afirmat doi actori noi, PL şi PLDM. [Avocatul şi ex-politicianul Vitalie Nagacevschi] consideră că cel mai important eveniment al anului 2009 a avut loc pe 7 aprilie şi ulterior. După 7 aprilie 2009 Moldova a avut şansa să revină pe făgaşul normalităţii, dar a ratat-o. [În viziunea analistului politic Anatol Ţăranu] evenimentul central al anului 2010 a fost alegerile anticipate parlamentare, rezultatele cărora au confirmat supremaţia partidelor Alianţei pentru Integrare Europeană în viaţa politică din Republica Moldova. [Directorul Agenţiei de presă Info-Prim Neo, Valeriu Vasilică] spune că anul 2011a fost şi mai este „Anul Muchiei de Cuţit”, deoarece el a confirmat, poate, mai mult decât alţi ani, starea de balansare a Republicii Moldova în cadrul sistemului de coordonate caracteristic unui stat şi unei societăţi: între trecut şi viitor, între Apus şi Răsărit, între nou şi vechi, între stabilitate şi instabilitate etc. Aceasta după ce evenimentele din aprilie 2009 şi inerţia din 2010 păreau să încline balanţa întro anumită parte. [Dumitriţa Ciuvaga, Info-Prim Neo]