În ce punct al dezvoltării sale istorice sub aspect economic, social şi politic se află Republica Moldova la cea de-a 24-a aniversare a Independenţei? Procesul de dezvoltare este unul firesc, cu întârziere, în ritmuri anticipate? Care sunt lecţiile învăţate şi lecţiile de învăţat? Şi care este perspectiva apropiată şi îndepărtată a societăţii moldoveneşti şi în special sub aspectul integrării europene? La aceste întrebări a încercat să răspundă Agenţia de presă IPN în cadrul unui ciclu de materiale cu genericul: „Moldova la 24 de ani: Cine suntem? Încotro mergem?”, solicitând opiniile mai multor experţi din diferite domenii.
---
Analistul politic Anatol Ţăranu, directorul Centrului de analiză şi Consultanţă Politică „Politicon”, spune că Republica Moldova continuă să se menţină în faza unui stat în devenire. Un stat reprezintă o identitate. Republica Moldova încă nu a finalizat procesul de construire a propriei identităţi. Este un stat care nu-şi controlează hotarele şi conflictul secesionist de la Nistru face ca Moldova să nu poată fi caracterizată ca un stat care deja s-a constituit în totalitatea sa. În rest, Republica Moldova este un stat tipic în plină tranziţie de la un fost imperiu spre o altă entitate care deocamdată nu este clar cum se va constitui în ultimă instanţă – sau ca un stat independent sau opţiunea de unire cu România va lua contur şi atunci se va produce reîntregirea naţională în cadrul hotarelor statului român.
Anatol Ţăranu menţionează că fiecare stat are o traiectorie specifică şi aceasta este legată de istoria spaţiului în care se constituie. „Din acest punct de vedere, procesul care însoţeşte formarea şi constituirea statului Republica Moldova este foarte specific pentru noi. Sunt şi elemente comune pentru spaţiul sovietic care s-a dezintegrat în state post-sovietice, pe care nu le pot numi state naţionale în deplinul sens al acestui cuvânt”, spune analistul.
Cetăţenii Republicii Moldova au învăţat prea puţine lecţii şi prin aceasta se explică starea de decadenţă în care se regăseşte statul şi societatea. Anatol Ţăranu spune că nu ne-am rezolvat problema identitară şi aceasta ne face să nu fim cetăţeni, ci doar populaţia unui stat recunoscut în plan naţional, dar care nu s-a constituit în toată finalitatea sa pe interior. Trebuie să învăţăm lecţia de a deveni o naţiune. Populaţia Republicii Moldova nu s-a constituit într-o naţiune care reprezintă baza unui stat, suntem un conglomerat de grupuri etnice, iar moldovenii, care reprezintă majoritatea covârşitoare, nu s-au învăţat să fie elita naţiunii. Moldovenii pendulează între opţiunea de a fi o etnitate aparte şi între ceea ce se numeşte „idealul românesc”. Şi aceasta a creat o sumedenie de probleme, inclusiv incapacitatea moldovenilor de a fi lideri în propria ţară, de a putea să ducă după sine minorităţile naţionale.
Anatol Ţăranu menţionează că, din perspectivă istorică, suntem foarte tineri ca stat, dar încercarea unora de a trage rădăcinile din Statul medieval moldovenesc sunt lipsite de logică fiindcă, de fapt, teritoriul pe care s-a centrat Statul medieval moldovenesc a fost dincolo de Prut, iar Basarabia şi regiunea transnistreană au fost o periferie. Este prea puţin timp ca moldovenii să se constituie ca naţiune, cu atât mai mult cu cât nu există acele legături interioare care ne-ar face să fim naţiune. Este vorba de „cimentul” culturii naţionale, unicul care poate să unească şi să ţină împreună o etnie. Atunci când începi să te gândeşti ce înseamnă cultura moldovenească, sau înţelegi că este perfect românească sau nu reprezintă o valoarea ca să fie considerată cultură naţională.
Analistul e de părere că Republica Moldova se găseşte la răspântie pe drumul de dezvoltare şi nu este clar pe care cale va merge pe viitor. Există o anumită şansă, minimă, că aici se va constitui o naţiune civică moldovenească din românii moldoveni şi din minorităţile naţionale, dar aceasta doar cu condiţia că baza acestei naţiuni să fie cultura românească. Atunci chiar vor exista două state româneşti, o singură naţiune etnică românească pe ambele maluri ale Prutului, dar ca naţiune civică va fi cea românească şi cea moldovenească. Dacă acest lucru ar avea loc, atunci statul Republica Moldova ar avea şanse. O altă cale de dezvoltare este unirea celor două maluri ale Prutului şi intrarea Republicii Moldova în compenenţa României, or România este continuarea istorică a statului medieval moldovenesc. Nu ar fi vorba despre dispariţia statului Republica Moldova, ci despre ridicarea statului într-o fază istorică superioară, susţine directorul Politicon.
Cât ţine de perspectiva de integrare europeană a Republicii Moldova, Anatol Ţăranu spune că în ultimii 5 ani, indiscutabil, ne-am apropiat de integrarea europeană, astăzi, cu toate problemele existente, suntem mai aproape de UE decât acum 6 ani.
Mariana Galben, IPN
