În cea de a doua zi a lunii iulie este pomenit Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt

În cea de a doua zi a lunii iulie este pomenit Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, purtatorul de biruinţă şi apărătorul creştinităţii, simbolul mândriei naţionale. La 2 iulie 1504 Ştefan cel Mare a plecat în lumea celor drepţi. Odrăslit din pământul Moldovei, Ştefan cel Mare a fost cinstit din totdeauna de către popor ca fiind bun, mare şi sfânt. Bun pentru faptele de milostenie, mare pentru iscusinţa cu care a condus ţara, sfânt pentru lucrarea lui întru apărarea întregii creştinătăţi şi ctitorirea unui mare număr de biserici şi mănăstiri atât în Moldova, cât şi în Muntenia, Transilvania şi Muntele Athos. Ştefan cel Mare şi Sfânt s-a născut la Borzeşti, din voievodul Bogdan al II-lea şi doamna sa Maria-Malina Oltea. Din fragedă copilărie a demonstrat o deosebită dragoste faţă de ţară şi credinţa strămoşească. După uciderea tatălui său, este chemat la tronul Moldovei la 12 aprilie 1457. Ştefan cel Mare a luptat pentru apărarea întregii creştinătăţi "până la moarte", cum arată în scrisoarea adresată principilor din ţările creştine din acea vreme, chemându-i la lupta sfânta de apărare a credinţei. Lupta de la Vaslui şi înfrângerea armatei turceşti mult superioară numeric celei moldoveneşti este considerată de ştiinţa militară drept o acţiune efectuată cu o strategie şi tactică nemaiîntâlnite până la anul 1475. Potrivit cronicilor, la Vaslui întemeietorul Imperiului Otoman, Muhamed al II-lea, a cedat tacticii lui Ştefan în acea campanie militară, fugind cu rămăşiţele marii oştiri înapoi la Constantinopol. Anterior luptei, Ştefan cel Mare le-a organizat turcilor teritorii pârjolite cu scopul atragerii lui Muhamed în capcana de la Vaslui, această tactică fiind preluată ulterior de alţi comandanţi de oşti. Datorită ecoului despre vitejia lui Ştefan, turcii nici n-au încercat să facă din Moldova o raia, aceasta fiind doar un paşalâc, adică se afla sub suzeranitatea Imperiului Otoman. Paginile de cronică amintesc peste veacuri despre evlavia, cinstirea şi credinţa poporului faţă de Ştefan. De la moartea Voievodului şi pâna astazi, mormântul său de la Mănăstirea Putna este străjuit de o candelă pururea aprinsă.