Problema copiilor aflaţi în situaţie de risc în urma abandonului familial şi, mai ales, problema copiilor care locuiesc în clădirile părăsite din Chişinău, rămâne a fi una stringentă. Autorităţile îşi propun să-şi consolideze eforturile, în condiţiile în care în ultima perioadă sunt atestate tot mai multe incidente cu implicarea minorilor, printre care se numără şi un omor. Subiectul a fost discutat joi, 11 august, în cadrul unei şedinţe de lucru organizate de către avocatul poporului pentru protecţia drepturilor copilului, Maia Bănărescu, în colaborare cu Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului, transmite IPN.
În viziunea avocatului copilului, se atestă lipsa mecanismelor de asigurare eficientă a respectării drepturilor copiilor aflaţi în conflict cu legea. În acest sens, într-un demers anterior adresat premierului, a solicitat crearea serviciului de plasament şi asistenţă a minorilor.
Specialistul din cadrul Direcţiei pentru protecţia drepturilor copilului, Ianoş Jitari, a spus că, dacă pe parcursul anului 2015 în Serviciul de Urgenţă au fost plasaţi în jur de 150 de minori, deja în primele şapte luni ale anului curent cifra depăşeşte 270.
85% din copiii depistaţi pe străzile capitalei au reşedinţa în localităţi din diferite raioane. Aceştia nu au părinţi sau au rămas fără unu dintre părinţi. Unii dintre ei ajung în plasament şi de câte 20 de ori, însă fug din nou în stradă. Potrivit specialistului, anterior au existat numeroase cazuri în care minorii aduşi din stradă s-au baricadat în instituţie şi au deteriorat bunuri, spărgând geamurile, în semn de protest că nu vor să se afle în plasament.
Ianoş Jitari a menţionat că în majoritatea cazurilor copiii străzii sunt implicaţi în tot felul de infracţiuni, fiind conştienţi că nu sunt pasibili de pedeapsă. Recent a devenit cunoscut un caz cu implicarea a trei minori care ar fi provocat leziuni corporale unui om al străzii, acţiuni soldate cu deces. La fel, copiii străzii fie cerşesc, fie fură.
Participanţii la şedinţa de lucru s-au dat cu părerea că revenirea în stradă a copiilor poate genera în timp probleme grave, iar mulţi dintre ei riscă să ajungă după gratii pentru că vor ajunge la vârsta la care vor fi pasibili de pedepse. Plasarea într-o instituţie pe care o abandonează la scurt timp nu este o soluţie viabilă. În acest context, unii participanţi s-au dat cu părerea că centrul care ar urma să fie creat pentru plasarea copiilor cu probleme de comportament şi pentru copiii străzii ar trebui să fie de tip închis sau semiînchis. Pe perioada aflării în centrul respectiv, minorii ar trebui să beneficieze de asistenţa psihologilor, pedagogilor.
