În ce punct al dezvoltării sale istorice sub aspect economic, social şi politic se află Republica Moldova la cea de-a 24-a aniversare a Independenţei? Procesul de dezvoltare este unul firesc, cu întârziere, în ritmuri anticipate? Care sunt lecţiile învăţate şi lecţiile de învăţat? Şi care este perspectiva apropiată şi îndepărtată a societăţii moldoveneşti şi în special sub aspectul integrării europene? La aceste întrebări a încercat să răspundă Agenţia de presă IPN în cadrul unui ciclu de materiale cu genericul: „Moldova la 24 de ani: Cine suntem? Încotro mergem?”, solicitând opiniile mai multor experţi din diferite domenii.
---
Alexei Tulbure, comentator politic şi director executiv la Helsinki Citizens' Assembly, spune că independenţa, în percepţia majorităţii, este ceva ce aduce emancipare, dezvoltare, progres, bunăstare, însă nu se întâmplă mereu aşa. „Moldova, entuziastă şi optimistă la începutul anilor '90, când şi-a proclamat independenţa, la 24 de ani după acest eveniment este cea mai săracă şi mai fără de perspective ţară europeană. În pofida declaraţiilor, a sutelor de acorduri semnate, inclusiv a Acordului de Asociere cu UE, suntem într-o stare dezastruoasă pentru că avem o elită politică coruptă”, menţionează comentatorul politic.
Potrivit lui, în 24 de ani nu am reuşit să creăm instituţii independente, care şi-ar îndeplini misiunea. Avem o societate civilă slabă, presă controlată, statul este captiv şi acest lucru e recunoscut de toată lumea. „Nu cred că aceasta este problema independenţei, deoarece pentru alţii aceasta a însemnat noi perspective şi posibilităţi, mă refer la Ţările Baltice. Problema e în noi, în mentalitatea noastră, în incapacitatea de a emana elite politice responsabile, de a crea instituţia societăţii civile care ar controla şi ar limita acţiunile puterii, în incapacitatea noastră de a participa la guvernare prin iniţiative, prin control, prin interacţiunea cu puterea, nu doar să participăm pasiv la alegeri. În cei 24 de ani am demonstrat că nu putem să ne autoadministrăm”, spune Alexei Tulbure.
Clasa politică din Moldova este divizată în pro-Occident şi pro-Rusia şi societatea este divizată pe aceste principii. Un indice al incapacităţii noaste de a ne autoguverna este acea tendinţă a moldovenilor, fie el preşedinte, deputat sau om de rând, de a căuta soluţia pentru probleme în afara ţării. Noi căutăm soluţiile la Bruxelles, la Bucureşti, la Moscova sau la Washington. Aceasta este mentalitatea moştenită din trecut, notează comentatorul politic.
„Şi integrarea europeană, care părea că va schimba lucrurile, a fost greşit percepută de noi. În primul rând de elitele politice, care spuneau că trebuie să menţinem parcursul european că poate cândva, în viitor, va duce la rezultate, excluzând din procesul de integrare europeană reformele. Din 2009, pentru că atunci a devenit prioritate oficială integrarea, noi reforme nu am văzut. Elitele politice căutau modele de guvernare care ar minimaliza participarea noastră şi ar maximiza rolul factorului extern”, spune Alexei Tulbure.
Republica Moldova nu a avut o elită care ar lupta pentru independenţă, crede comentatorul. „Îmi amintesc discursurile politicienilor de atunci, care spuneau în ajunul puciului de la Moscova, că premise obiective şi subiective pentru independenţă deplină nu sunt coapte în Moldova şi noi trebuie să luptăm pentru lărgirea autonomiei în cadrul URSS. Dar deja peste o săptămână ne-am declarat independenţa, fiind impuşi de circumstanţe. N-am avut o clasă politică pregătită pentru noile capacităţi ale statului. Cineva hotăra în locul nostru. Am devenit independenţi, iar reputaţia unui meleag prosper, îmbelşugat, liniştit am pierdut-o şi am devenit un dezastru economic şi social”. Comentatorul a subliniat că, dacă după 19 ani de stare de membru al Consiliului Europei, ţara este numită „stat captiv” (declaraţia secretarului CoE), înseamnă că nu am progresat, nu am învăţat nicio lecţie.
„La cei 24 de ani de independenţă trebuie să ne punem întrebarea dacă suntem în stare să ne autoadministrăm, să formăm un stat cu o clasă politică responsabilă, care are instrumente de progres. Trebuie să înţelegem că în locul nostru nimeni nu va produce schimbările, în caz contrar vom continua starea aceasta de dezastru sau ne vom pierde independenţa. Trebuie să identificăm noi politicieni, să-i creştem, să-i susţinem, şi atunci asistenţa externă va fi eficientă. Lumea acum nu este împotriva integrării europene, nu este împotriva unui nivel de viaţă bun, ci împotriva celor care fură”, spune Alexei Tulbure. Comentatorul cunoaşte oameni care s-au format în şcolile occidentale, oameni din Moldova care au anumite ambiţii politice, oameni cu mentalitatea europeană, euro-atlantică, oameni care nu pot fi cumpăraţi. În opinia sa, aceşti oameni pot opri corupţia, ei trebuie susţinuţi să ajungă în politica ţării.
Mariana Galben, IPN
