În 21 ani de independenţă în Moldova au fost iniţiate mai puţin de 40 de referendumuri

În Republica Moldova, timp de 21 ani de independenţă, au fost iniţiate 36 de referendumuri locale şi republicane. Dintre acestea, în anii 90, au avut loc doar 12 plebiscite, inclusiv 2 republican-consultative, şi 10 locale, în mare parte, cu privire la revocarea din funcţie a primarilor. Informaţia a fost oferită de către secretarul Comisie Electorale Centrale (CEC), Andrei Volentir, pentru Info-Prim Neo. [Iniţiate 6 referendumuri republicane, desfăşurate doar 3] Potrivit secretarului CEC, în cei 21 ani de independenţă au fost organizate 6 referendumuri republicane. „În anul 1994, a fost iniţiat un referendum republican-consultativ de către preşedintele Mircea Snegur cu privire la independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova, iar în 1999, de către preşedintele Petru Lucinschi, a fost iniţiat un alt referendum republican consultativ cu privire la lărgirea împuternicirilor şefului statului”, a comunicat Andrei Volentir. Ambele plebiscite nu au avut finalitate, spune secretarul CEC, deoarece au fost consultative şi au servit doar ca instrumente de politică internă. „Primul a fost desfăşurat pentru a pune punct discuţiilor cu privire la viitorul ţării – se va uni, nu se va uni cu alt stat sau entitate de state”, a remarcat Andrei Volentir. Al doilea plebiscit, menţionează sursa, a servit drept bază pentru un proiect de lege înaintat de preşedintele Lucinschi cu privire la modificarea mai multor articole din Constituţie pentru a întări rolul şefului statului. „Însă Parlamentul nu a examinat acest proiect de lege, a examinat altul care a finalizat cu modificarea unor articole din Constituţie, inclusiv în ceea ce priveşte alegerea indirectă a preşedintelui”, a spus secretarul Comisiei. [În perioada comunistă au fost 4 iniţiative de referendumuri republicane, toate soldate cu eşec] În perioada 2001-2009, când la guvernare s-a aflat Partidul Comuniştilor (PCRM), au existat 4 iniţiative. „În 2002, a fost o iniţiativă a lui Dumitru Braghiş, el dorea modificarea sistemului electoral prin care o parte din deputaţi s-ar fi ales în circumscripţii uninominale şi altă parte pe listele de partid. El a reuşit să colecteze toate semnăturile necesare, totuşi, Parlamentul nu i-a dat curs”, a comunicat Andrei Volentir. În acelaşi an, mai este iniţiat un referendum republican, de această dată consultativ, cu privire la aderarea la NATO şi UE. CEC, însă, a refuzat înregistrarea grupului de iniţiativă pentru desfăşurarea referendumului. În 2004, s-a iniţiat un referendum cu privire la aderarea la spaţiul economic unic format de Belarus, Kazahstan, Rusia şi Ucraina. Şi de această dată CEC a refuzat să înregistreze grupul de iniţiativă. „În 2008, o altă iniţiativă de desfăşurare a unui referendum republican a fost lansată de către Vlad Filat care dorea modificarea Constituţiei”, a menţionat Andrei Volentir. Însă şi această iniţiativă a suferit eşec, deoarece un articol din Constituţie lasă loc pentru interpretări cu privire la numărul semnăturilor necesare pentru iniţierea modificărilor în Legea Supremă. Acolo se spune că un număr de cel puţin 200 mii cetăţeni trebuie să semneze pentru o astfel de iniţiativă, dar că ei trebuie să provină din cel puţin jumătate din numărul de unităţi teritorial-administrative de nivelul doi din care trebuie să fie colectate cel puţin câte 20 mii de semnături. Această prevedere a fost instituită când Moldova era împărţită în judeţe şi câte 20 mii de semnături în jumătate din ele se adunau 200 mii, dar când s-a trecut la raioane, dacă se adună câte 20 de mii din jumătate din numărul lor se acumulează 340 mii de semnături. Grupul de iniţiativă a acumulat 200 mii de semnături, dar mai puţine decât 340 mii şi actele nici n-au fost depuse la CEC. În 2010, s-a desfăşurat un referendum constituţional în vederea modificării Constituţiei pentru alegerea preşedintelui prin vot direct, dar nu a întrunit numărul necesar de persoane prezente la vot şi rezultatele au fost declarate nule. Plebiscitul dat a fost boicotat de către forţele de stânga, în special de către PCRM, care a îndemnat oamenii să nu meargă la vot. Ultima iniţiativă de desfăşurare a unui referendum republican a fost a unui grup de persoane cu privire la aderarea Moldovei la Uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. Recent, Grupul de iniţiativă a prezentat la CEC peste 200 mii de semnături, dar mai mult de jumătate din ele au fost declarate falsificate şi nu s-a admis iniţierea referendumului. [Ani bogaţi şi ani săraci sau referendumul – instrument de ameninţare?] Andrei Volentir, secretarul CEC, a mai comunicat că, în 1998, UTA Găgăuzia a iniţiat un referendum cu privire la adoptarea regulamentului Găgăuziei. Hotărârile CEC şi ale Adunării Populare a Găgăuziei „Cu privire la efectuarea referendumului local în UTA Găgăuzia (Gagauz Yeri)” au fost anulate de Curtea Supremă de Justiţie, dat fiind faptul că acestea contravin prevederilor legale. Tot în 1998, au fost iniţiate 2 referendumuri locale cu privire la revocarea din funcţie a primarilor din satul Ţaul, raionul Donduşeni şi din satul Năvârneţ, raionul Făleşti. Totodată, două localităţi, comuna Burlăceni, raionul Vulcăneşti şi oraşul Basarabeasca au iniţiat referendumuri cu privire la alăturarea la UTA Găgăuzia. CEC nu a acceptat propunerea acestor două localităţi, pe motiv că ar contravine legislaţiei în vigoare. În 1999, raionul Taraclia a iniţiat referendum local, deoarece dorea să păstreze denumirea de raion în urma desfăşurării ulterioare a reformei administrativ-teritoriale de creare a judeţelor. CEC la fel nu a acceptat desfăşurarea plebiscitului din motiv că nu ar fi conformă legislaţie. În anul 2000, unsprezece localităţi iniţiază referendumuri cu privire la revocarea primarilor din funcţie. Au fost desfăşurate 9 şi în 5 cazuri primarii au fost revocaţi din funcţie cu majoritatea voturilor. În următorul an – 2001, au fost iniţiate 7 referendumuri locale cu privire la revocarea din funcţie a primarilor. Două au fost desfăşurate şi în ambele cazuri s-a reuşit demiterea edililor, restul nu au fost acceptate de CEC din varii motive. În 2002, au fost iniţiate 3 referendumuri, 2 locale şi 1 republican. Cele locale pentru revocarea din funcţie a primarilor, dar ambele nu au fost acceptate de către CEC. Iniţiativa de referendum republican este cea a lui Dumitru Braghiş cu privire la modificarea Codului Electoral, neacceptat de Parlament. În 2004, alte două referendumuri locale cu privire la revocarea din funcţie a primarilor au fost iniţiate în comuna Mincenii de Jos din raionul Rezina şi satul Tvardiţa din raionul Taraclia. În primul caz primarul a fost revocat, în al doilea grupul de iniţiativă nu a mai întreprins nicio acţiune după ce a fost înregistrat. În 2006, a fost iniţiat un singur referendum, local, de revocare din funcţie a primarului satului Filipeni, raionul Leova, dar a fost declarat nul după ce la urnele de vot s-au prezentat 31% din alegători. În 2008, a existat iniţiativa unui referendum republican cu privire la modificarea Constituţiei pentru care nu s-a reuşit colectarea a 340 mii de semnături. În 2010, referendumul republican cu privire la alegerea preşedintelui a fost desfăşurat, dar nu s-a prezentat numărul necesar de alegători pentru a fi validat. Pe parcursul anului 2012, mai multe persoane declară că doresc iniţierea referendumurilor pe diferite teme – modificarea Constituţiei, lărgirea autonomiei unei localităţi, demiterea primarului municipiului Chişinău şi altor localităţi. Unii comentatori politici consideră că termenul de „referendum” a căpătat, în mod nefiresc, o semnificaţie peiorativă şi este întrebuinţat mai mult ca un instrument de ameninţare politică. [Mariana Galben, Info-Prim Neo]