Către sfârşitul sesiunii parlamentare din primăvară-vară deputaţii au adoptat într-o lectură două proiecte de legi în care se prevede promovarea egalităţii de gen în politică. Unul din proiecte stabileşte că cel puţin 30% din persoanele înregistrate pe listele de partid sunt femei, altul stabileşte cota de 40%. Societatea moldovenească este patriarhală. O bună parte din bărbaţi consideră că femeia trebuie doar să nască, să aibă grijă de copii şi să păstreze căminul familial. Dar munca lor continuă cu copiii şi păstrarea căminului nu este considerată muncă. Iată de ce impunerea unei cote de reprezentare a femeilor în politică este o şansă de a educa societatea în spiritul unei societăţi democratice. Iniţiativa de impunere a unei cote de reprezentare a femeilor este bună, dar parlamentarii, care sunt în mare parte bărbaţi, au recurs la şiretlicuri, au adoptat proiectele de legi într-o singură lectură fără să asigure implementarea lor la următoarele alegeri parlamentare.
---
Vrem să vedem Moldova în Uniunea Europeană, dar pentru aceasta ar trebui mai întâi să aducem Uniunea Europeană sau, mai bine zis, standardele acesteia în Moldova. Societatea noastră trebuie educată. Bărbaţilor moldoveni trebuie să li se demonstreze că femeile au aceleaşi drepturi, că şi ele pot gândi şi pot conduce o ţară. Şi femeile din Moldova au carenţe în educaţie. O bună parte a celor care locuiesc în mediul rural consideră că femeile trebuie să se căsătorească imediat cum au terminat studiile secundare obligatorii. Dacă sunt bătute de soţi se consideră tot pe ele vinovate deoarece vorba aia, „femeia nebătută e ca şi casa nemăturată”, sau „dacă mă bate, înseamnă că mă iubeşte…”. Iată de ce apare necesitatea de a impune societăţii să accepte egalitatea gender. Femeile trebuie reprezentate în organele de conducere la egal cu bărbaţii pentru a le da şanse să se implice în guvernare, pentru a eradica pornirile violente împotriva femeilor, dar şi pentru a da şanse ţării să se dezvolte mai bine, or, exemplele altor state, în care femeile sunt apreciate pe picior egal cu bărbaţii, demonstrează că aceasta aduce inclusiv beneficii, inclusiv, economice.
Bărbaţii se cred discriminaţi dacă sunt trataţi în mod egal cu femeile
Recent, mi-a spus cineva că într-o localitate îndepărtată de capitală, la întâlnirea unui demnitar de rang înalt cu locuitorii, s-a vorbit despre cota de reprezentare a femeilor. Bărbaţii au sărit ca arşi spunând că deja ei sunt discriminaţi, iar femeile au treaba lor cu creşterea copiilor şi îngrijitul caselor. S-ar părea că viaţa din capitală şi cea din zonele rurale în Republica Moldova face parte din lumi paralele. Aş menţiona chiar că anume în zonele rurale trebuie să se insiste mult pe promovarea spiritului de egalitate, căci în urbe femeile deja au învăţat multe din comunicarea de la egal la egal cu bărbaţii.
Societatea civilă a insistat pentru cota de minimum 40% de femei pe listele electorale, dar şi la formarea Guvernului. În Parlament este un proiect de lege, propus de Partidul Comuniştilor, în care cota de reprezentare este de 50%, dar care nu a ajuns să fie examinat. Paradoxal sau nu, însă doar comuniştii au promovat o femeie ca prim-ministru şi doreau chiar să o facă preşedinte de ţară, iar reprezentanţii societăţii civile spun că femeile primari şi consilieri locali sunt în mare parte din Partidul Comuniştilor. Însă trebuie să se urmărească în aşa mod încât femeile să nu joace doar un rol formal în Parlament sau în oricare alt organ de conducere. Plus la aceasta, femeile nu trebuiesc incluse la sfârşitul listei electorale unde sunt practic fără şanse de a primi mandate.
Bărbaţii, pe lângă faptul că sunt de părere că femeile trebuie doar să nască şi să crească odrasle, probabil că nu doresc o cotă de reprezentare a acestora în funcţiile de conducere, deoarece îşi dau seama că astfel se reduc şansele lor de a ajunge deputaţi sau miniştri. Statisticile arată că femeile sunt un grup social majoritar şi reprezintă 51% din populaţia republicii, iar 61% din persoanele cu studii superioare sunt femei. Din cauza carenţelor de educaţie şi tendinţei de a „închide gura” femeile tot pentru bărbaţi votează. Însă ar trebui promovate intens reuşitele femeilor miniştri, precum Maia Sandu, ministrul educaţiei, care a reuşit implementarea unor reforme dure pentru dezvoltarea învăţământului moldovenesc. Sau ministrul de externe, Natalia Gherman, care a negociat Acordul de Asociere dintre Moldova şi UE şi a reuşit să-l semneze.
Recent, în Parlament, un deputat liberal a spus că femeile nu pot fi chirurgi la fel de calificaţi ca şi bărbaţii. Dacă un deputat gândeşte astfel, un om care se presupune că are un nivel al culturii mai înalt decât cei ce nu sunt deputaţi, atunci să nu ne mire de ce societatea gândeşte la fel: că femeile sunt bune numai pentru născut, nu şi pentru a conduce ministere sau a elabora legi.
Moldova s-a angajat să promoveze cel puţin 30 de femei în Parlament
Ecaterina Mardarovici, directoarea executivă a Clubului politic al Femeilor „50x50”, a menţionat angajamentul pe care şi l-a asumat Republica Moldova prin Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului ca până în 2015 să asigure cel puţin 30% femei în Parlament. Dacă nu se întâmplă, riscăm ca Republica Moldova să raporteze neîndeplinirea acestui angajament. La fel şi în Acordul de Asociere semnat şi ratificat cu UE, Republica Moldova iarăşi şi-a asumat acest angajament. Din câte cunoaştem, UE acordă susţinere mai mare pentru munca făcută după principiul „mai mult pentru mai mult”. Dacă şi-a asumat anumite angajamente pe care nu depune efort să le îndeplinească, ţara riscă să piardă susţinerea promisă de partenerii europeni, dar şi şansa de a pregăti societatea pentru aderarea la UE – unde femeile sunt apreciate şi promovate în funcţii la egal cu bărbaţii.
Cel mai recent raport despre cum îndeplineşte Republica Moldova Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, realizat de Guvern şi agenţiile ONU din ţară, constată că ponderea femeilor în organele decizionale rămâne infimă. Bunăoară, într-un guvern cu 21 de miniştri, doar 6 sunt femei, iar într-un Parlament cu 101 deputaţi, 19 sunt femei. În raport se menţionează că, deşi prezenţa femeilor pe listele partidelor a crescut până la 28%, numărul deputatelor este în continuă scădere, de la aproape 25% în 2009, la 19% în 2012. Bărbaţii politicieni sunt foarte şireţi şi chiar dacă au inclus pe liste cel puţin 30% de femei locurile de vârf le-au revenit tot bărbaţilor. Ţinând cont că mai mulţi reprezentanţi ai societăţii civile şi analişti politici au remarcat că locurile în Parlament se cumpără cu donaţiile în partid, şi aşa cum femei de afaceri avem mai puţine, probabil aceasta tot este o explicaţie – femeile nu-şi pot cumpăra un fotoliu de deputat.
Cât priveşte reprezentarea femeilor în administraţiile publice locale, în raport se constată o creştere nesemnificativă. Bunăoară, printre consilierii locali numărul femeilor a crescut de la 26,5% în 2007, la 28,7% în 2011. În acelaşi timp, raportul face pronosticuri nu tocmai optimiste, sugerând că autorităţile moldoveneşti mai curând nu vor realiza până în 2015 obligaţia asumată de a asigura o reprezentare a femeilor de 30% în Parlament, de 25% în primării şi de 40% în consiliile locale.
Cota de reprezentare – un mecanism temporar?
59 de ţări din lume au mecanism de reprezentare a femeilor în viaţa publică şi politică. Statele care au ajuns la un echilibru de gen, cum sunt ţările scandinave şi baltice, au cel mai bun sistem social din lume şi o dezvoltare economică semnificativă. Ţările UE cu cea mai mare pondere a femeilor în management sunt Letonia (45%) şi Lituania (41%). Printre altele, Letonia, a dat şi prima femeie preşedinte dintr-o republică ex-sovietică – Vaira Vike-Freiberga, în al cărei mandat prezidenţial ţara sa a aderat la UE şi NATO. Devenită, la rândul ei, preşedintă a Lituaniei în 2009, Dalia Grybauskaite, consolidează şi mai mult rolul femeilor în politica europeană. Pe de altă parte, Republica Moldova se află sub media europeană şi cea mondială privind reprezentarea femeilor în organele de conducere şi depăşeşte la acest capitol doar ţările musulmane.
O parte din deputaţii care promovează o cotă a reprezentării femeilor în politică spun că acesta este un mecanism temporar, până când societatea va ajunge la un nivel de dezvoltare în care să nu mai trebuiască impusă să accepte femei în viaţa publică, ci să fie ceva firesc. Şi aici ajung la teza din titlul analizei – impunerea unei cote este o şansă de educare. În primul rând de educare a clasei politice, la fel de patriarhală ca şi întreaga societate. Vicepreşedinta Parlamentului, Liliana Palihovici, a declarat într-un interviu recent că proiectul votat în prima lectură, care stabileşte o cotă de 30% de reprezentare a femeilor pe listele electorale, ar putea fi votat în a doua lectură cu un amendament care spune că fiecare al treilea candidat din lista electorală să fie femeie. Referindu-se la proiectul propus de către Ministerul Muncii, care prevede modificări la Regulamentul Parlamentului şi obligativitatea ca cel puţin 40% din membrii biroului permanent să fie femei, Liliana Palihovici a spus că la acest capitol au fost critici mari şi este destul de dificil să pui în aplicare această prevedere. Mă pune pe gânduri faptul că nici femeile din Parlament nu încearcă să lupte pentru o reprezentare mai mare acceptând şiretenia bărbaţilor politicieni.
În discuţiile cu mai mulţi bărbaţi am auzit exprimarea că acum nimeni nu le interzice femeilor din Moldova să se implice în politică. Pe de-o parte sunt de acord cu această declaraţie, însă practic nimeni nici nu le ajută să se promoveze, or, în ţară, după cum am spus, există tendinţa de a „a închide gura” femeilor şi ele trebuie scoase din crusta în care s-au închistat din cauza unui sistem paternal pe care îl avem.
Mariana Galben, IPN