Impactul apropierii dintre UE și UEE asupra țărilor din mijloc – Moldova, Ucraina și Georgia

Op-Ed
	Probabilitatea unui scenariu nefavorabil menținerii AA/ZLSAC depinde de ponderea partidelor pro-ruse, gradul de opoziție față de valorile europene, impactul nesemnificativ sau negativ al implementării ZLSAC, dar și de nostalgia pentru piața rusă...
Dionis Cenuşa

Intenția de a crea un spațiu economic comun de la Lisabona până la Vladivostok rămâne actuală în continuare. Ideea dată este însă mai degrabă dorită la Moscova, decât la Bruxelles. Evident, un acord de liber schimb cu Uniunea Europeană (UE) ar spori legitimitatea și atractivitatea Uniunii Economice Euroasiatice (UEE). Acest lucru este esențial pentru interesele geopolitice ale Rusiei în regiune. Într-o proporție foarte mică, același obiectiv este urmărit de către UE.

Există o disproporționalitate enormă legată de principiile care ghidează economia europeană și respectiv cea euroasiatică (care aparține Uniunii Economice Euroasiatice). Așadar, UE pune accent pe liberalizarea pieții și desființarea monopolurilor (inclusiv în sectorul energetic), cu scopul impulsionării economiei (grație concurenței) și sporirii accesului consumatorilor la bunuri și servicii. Acest model economic este puternic legat de funcționarea statului de drept și a instituțiilor democratice.

În cazul pieții comune a țărilor UEE, vorbim despre menținerea monopolurilor în economie, statul având o implicare majoră în deciziile de ordin economic. Ca urmare, în cazul Rusiei, observăm politizarea deciziilor legate de comerțul și relațiile economice bilaterale cu UE, Ucraina, Moldova, Georgia, Turcia, inclusiv cu țări din cadrul UEE – Belarus, Kazahstan. Factorul politic este un element indivizibil în funcționarea economiei, cel puțin examinând comportamentul Rusiei. Acest model economic intră în conflict cu principiile statului de drept. Din acest considerent, în acordul UEE nu se oglindesc deloc principiile democratice, inclusiv statul de drept, spre deosebire de tratatele europene.

Chiar dacă modelele economice ale celor două blocuri integraționiste, la fel ca și scopurile, diferă substanțial, poziția reticentă manifestată anterior de către UE se diminuează. Principala condiție pentru pornirea negocierilor între UE și UEE, invocată de Bruxelles, ar fi îndeplinirea acordurilor de la Minsk cu privire la Ucraina de către partea rusă. Aceeași condiție este vociferată de către principalele capitale europene (Berlin și Paris). Rusia însă refuză să lege constituirea spațiului economic comun între UE și UEE de dosarul ucrainean.

Sub presiunea populismului politic, statele membre își schimbă treptat atitudinea față de UEE. Alegerile din Franța, Germania și Olanda, preconizate în 2017, ar putea favoriza o apropiere dintre UE și UEE. Cel mai degrabă, dialogul va fi foarte punctual și va viza niște domenii înguste de colaborare similar acordului negociat de UE cu Vietnam. Pentru a beneficia de relații comerciale mai aprofundate cu UE, precum cele prevăzute de acordul UE cu Canada (CETA), va fi necesară încorporarea principiilor democratice (democrație, drepturile omului), pe larg nerespectate în țările UEE.

Cu toate acestea, dacă apropierea dintre UE și UEE va avea loc, atunci crește probabilitatea că vor fi intensificate presiunile, atât externe cât și interne, asupra statelor non-UEE din Parteneriatul Estic (țările semnatare a AA/ZLSAC) cu privire la alipirea la blocul integraționist euroasiatic.

Integrarea economică între UE și UEE – este posibilă?

Interesul mediului de afaceri european în accesul pe piața euroasiatică (țările Uniunii Economice Euroasiatice, în particular Rusia, Kazahstan, Belarus) se menține. Iar sancțiunile comerciale aplicate de Rusia intensifică acest interes. De aceea, o eventuală relansare a relațiilor economice este considerată, în multe capitale europene, dar și în cele euroasiatice, drept reciproc avantajoasă.

Resetarea relațiilor bilaterale dintre UE și Rusia, și o eventuală apropiere între UE și UEE, nu trebuie însă confundată cu demararea unui proces rapid și cuprinzător de creare a unui spațiu economic comun. Or, cu cât mai simplu va fi eventualul acord comercial negociat de UE și UEE, cu atât mai mari vor fi șansele acestuia să fie dus la bun capăt.

Totuși, pentru a vorbi despre un spațiu economic comun UE-UEE, nu este suficient un simplu acord de liber schimb. Iar pentru libera circulație a bunurilor, persoanelor, capitalului și serviciului (o formă avansată de integrare economică) este necesară o bază juridică foarte complexă, care la fel să conțină principii politice (democrație, drepturile omului), fapt inadmisibil pentru Rusia.

Mai mult ca atât, înainte de a începe asemenea discuții cu UE, Rusia și celelalte țări euroasiatice trebuie să demonstreze că sunt capabile să creeze un spațiu economic comun și să realizeze o liberalizare completă a comerțului la nivelul UEE. În acest sens, Rusia ar trebui să înceteze politizarea relațiilor economice cu țările membre la UEE (Belarus). La fel, aceasta urmează să renunțe la aplicarea barierelor contra țărilor terțe care afectează interesele comerciale ale țărilor UEE, cum ar fi blocarea exporturilor ucrainene spre Kazahstan.

Performanța economică scăzută din cadrul UEE demonstrează că integrarea economică este problematică. Astfel, pe parcursul lui 2015, comerțul intern a înregistrat o scădere de peste 20% a exporturilor reciproce în cadrul UEE. Totodată, Rusia continuă să beneficieze cel mai mult de pe urma liberalizării comerțului în UEE. (Vezi Tabelul)

Tabel Comerțul Rusiei cu celelalte țări din cadrul Uniunii Economice Euroasiatice, USD

Sursa: UN Comtrade, Armenia a aderat la Uniunea Euroasiatică începând ianuarie 2015, în august 2015, a aderat şi Kîrgîzstanul.

Situația țărilor din mijloc

În timp ce procesul integraționist euroasiatic se consolidează, Moldova, Georgia și Ucraina își aprofundează integrarea economică și asocierea politică cu UE. Dar stagnarea economiei europene, precum și deficiențele interne (economice, bancare etc.), împiedică cele trei țări semnatare a AA/ZLSAC să extragă mai repede beneficii tangibile din liberalizarea comerțului cu UE. Din acest considerent, piața CSI ar reprezenta o sursă adițională de resurse economice pentru cele trei țări, aflate în proces de europenizare, dar Rusia împiedică buna funcționare a zonei de liber schimb. Există voci în UEE care afirmă că rolul economic al CSI va fi diminuat la maxim, elementele economice de cooperare de pe spațiul post-sovietic fiind ulterior transferate în totalitate spre UEE.

În țările UEE predomină opinia că Moldova, Ucraina și Georgia vor avea de suferit din cauza neaflării în niciunul dintre cele două blocuri integraționiste. Se consideră că odată ce țările AA/ZLSAC transpun legislația UE, cea din urmă trebuie să le ofere o perspectivă clară de aderare.

Susținătorii UEE ignoră faptul că cele trei țări au decis în mod suveran să se asocieze politic și să inițieze integrarea europeană cu UE. La fel, este trecut cu vederea faptul că cele trei țări nu au fost forțate de UE (pe căi comerciale, diplomatice, politice sau chiar armate), precum au fost de către Rusia pentru a le face să abandoneze acordurile cu UE (după modelul Armeniei).

Totodată, UEE proiectează abordările sale non-democratice asupra relațiilor UE cu țările AA/ZLSAC bazate pe un proces complex țintit pe democratizare. Or, perspectiva europeană depinde de succesul democratizării și nu de preluarea mecanică a legislației europene. Adițional, pe lângă democratizarea instituțiilor, UE insistă pe importanța modernizării economiei, combaterii monopolurilor și promovarea intereselor consumatorilor, oferind în schimb asistență tehnică și financiară. O țară nepregătită pentru îndeplinirea standardelor europene de funcționare a economiei și a democrației nu poate adera la UE. Exemplul Ungariei sau Poloniei demonstrează că democrațiile au nevoie de mai mult timp pentru a se imuniza contra instinctelor autoritare, moștenite de la regimurile sovietice și socialiste anterioare.

Unul din scenariile care ar satisface Rusia ar fi înstrăinarea celor trei țări în raport cu UE, pe motivul neoferirii perspectivei europene și insuccesul penetrării pieții europene, extrem de competitive. Aceasta ar putea favoriza elitele politice pro-ruse, care, spre exemplu, în Moldova se bucură de sprijin public considerabil (IPN, mai 2016). Consolidarea forțelor pro-ruse ar putea condiționa procese de revizuire a AA/ZLSAC. Astfel, aderarea la UEE va servi drept alternativă geopolitică, care nu necesită transformări instituționale sau legislative “dureroase” și care nu implică angajamente politice legate de respectarea drepturilor omului (ex. nediscriminarea minorităților sexuale).

În loc de concluzie...

Existența unei colaborări între blocurile integraționiste merită atenție și chiar eforturi. Dar profunzimea și substanța unui acord comercial dintre UE și UEE/Rusia trebuie să reflecte în mod proporțional respectarea principiilor democratice. Or, dacă UEE este dezinteresată în respectarea drepturilor omului sau a democrației, prescrise, spre exemplu, în recentul acord UE-Canada (CETA), atunci UEE este eligibilă doar pentru un acord comercial mai simplu, echivalent cu cel negociat între UE și Vietnam. Conexiunea cu dosarul ucrainean trebuie să fie menținută.

Cu toate acestea, apropierea dintre UE și UEE ar putea avea efecte asupra țărilor din mijloc. Printre acestea se numără diminuarea interesului elitelor politice și economice pentru AA/ZLSAC, în țările care le-au semnat - Moldova, Georgia și Ucraina.

Probabilitatea unui scenariu nefavorabil menținerii AA/ZLSAC depinde de ponderea partidelor pro-ruse (Moldova), gradul de opoziție față de valorile europene (sprijinită de războiul informațional dirijat din Rusia), impactul nesemnificativ sau negativ al implementării ZLSAC, dar și de nostalgia pentru piața rusă.

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.