Igor Munteanu: Regimul politic din R. Moldova începe a semăna cu tipul de regim „sultanic”. Interviul Agenţiei Info-Prim Neo cu analistul politic Igor Munteanu, la 2 ani de la alegerile parlamentare din 6 martie 2005

[- Cum apreciaţi situaţia social-politică din R. Moldova la doi ani după alegerile parlamentare din 6 martie 2005?] Relativ calmă, dar instabilă, politic şi social. Au existat, în ultimii 2 ani, importante conexiuni pentru RM la procese regionale, prin asocierea RM la PCSEE, Planul de Acţiuni UE-RM, Planul individual de acţiuni RM-NATO etc., dar încă nu am fost convinşi că există suficiente progrese pe plan intern. Acest lucru se referă şi la reforma politică (justiţia, pluralismul politic, libertatea de expresie, reunificarea teritorială), cât şi la reforma economică (rigiditatea birocratică şi intervenţia statului în economie, crearea unor condiţii inegale pentru funcţionarea mediului de afaceri). Calitatea guvernării scârţâie, abuzurile administrative continuă, iar numeroase programe definite de autorităţi ca fiind strategic importante fie rămân pe hârtie, fie sunt vehiculate exclusiv cu mandat electoral. Între timp, sarcini realmente vitale pentru creşterea economică şi reintegrarea teritorială a ţării rămân în umbră, ori sunt ignorate în condiţiile unui regim politic care începe a semăna tot mai mult cu tipul de regim „sultanic” (definit astfel de Alfred Stepan), în care există un singur pol decizional, iar restul instituţiilor poartă un caracter pur decorativ. [- Care ar fi, din punctul Dvs. de vedere, plusurile şi minusurile esenţiale profilate pe parcursul acestor 2 ani în tabăra guvernării şi, respectiv, în cea a opoziţiei?] Cred că, în RM, este foarte greu să defineşti cu exactitate unde se termină opoziţia şi unde începe puterea şi, din acest motiv, nu aş picta în alb-negru peisajul opţiunilor politice în acest moment, folosindu-mă de gradaţii mai fine. Spre exemplu, este sau nu este „opoziţie” cineva care participă la consultări intense cu purtătorii de autoritate executivă şi dacă da, atunci în ce măsură această relaţie comportă şi răspunderea pentru erorile, ca şi pentru succesele guvernării?! Sau, în ce măsură este „opoziţie” un grup politic care produce anumite note politice, fără a avea nici cea mai mică şansă de a influenţa procesul politic, în ansamblul său? Cred că putem judeca oamenii politici după ceea ce spun şi ce fac. Ei bine, după votul din 4 aprilie o parte din opoziţie s-a angajat într-un dialog „constructiv” cu puterea, iar cealaltă parte practică ţintuirea la stâlpul infamiei generale a protagoniştilor acestui aranjament. Cred că alegerile din 2005 au stimulat aducerea unor precizări importante asupra traiectoriei pe care această societate o îmbrăţişează - UE, atribuind statului nişte roluri pentru care acesta încă nu este pregătit. Se tot vehiculează fraza „modernizării ţării”, dar există prea puţine discuţii asupra conţinutului semantic al acestei modernizări. Dorim o modernizare liberală, un „stat minimalist”, sau un stat „asistenţialist”, cu roluri neclar definite, dar în mod sigur prizat pe resentimentele PCRM faţă de economia de piaţă, şi individualismul occidental? Modernizare se poate de făcut în ambele sensuri, numai că rezultatele vor fi diametral opuse, ceea ce şi explică, până la un punct, insuccesele pe care guvernul nu le mai poate ascunde, chiar şi atunci când îşi atribuie merite „nemeritate” (bugete de stat mai mari an de an, sau stabilitatea valutei). [- Ce a avut de câştigat sau de pierdut, după caz, cel mai mult populaţia RM pe parcursul acestor 2 ani de actuală configuraţie politică a Legislativului?] Prea multe nu a avut de câştigat, deoarece noua configuraţie de după 4 aprilie a fost rodul unor decizii politice a partidelor, şi nu alegerea conştientă a votanţilor. În schimb, nici de pierdut nu a avut mult, pentru că cea mai mare parte a populaţiei a învăţat să-şi câştige sursele de existenţă, indiferent de felul în care arată politicienii „pe sticlă” sau în realitate; segmente sociale importante deja au emigrat ori se împart între o emigraţie sezonieră şi opţiunea unei plecări definitive… În această situaţie, numai despre interesul pentru politică nu poate fi vorba. [- Credeţi că până la sfârşitul actualului mandat pot interveni schimbări semnificative în configuraţia Parlamentului şi a societăţii moldoveneşti în ansamblu? Care ar fi acestea?] Dacă este vorba despre mandatul actualului Parlament, atunci cred că proporţiile corpului politic se vor păstra în linii mari, luând în consideraţie însă efectul „transfugilor” şi procesul fărâmiţării în continuare a grupurilor parlamentare, formate după alegeri. Deputaţii independenţi vor vota şi mai departe circumstanţial, adică oportunist, în funcţie de ceea ce li se pare lor valoros, iar cei care au rămas fideli fracţiunilor existente vor prefera să-şi practice loialitatea ca o condiţie pentru un viitor mandat parlamentar în 2009. Viaţa politică va fi însă mult mai dinamică în următorii 2 ani. Tehnologiile electorale, dar şi reflexele condiţionate ale clasei politice vor fi puse la încercare, ceea ce va crea multe oportunităţi şi pentru parlamentari, însă şi această dinamică face parte din accesoriile tradiţionale ale vieţii politice, adică businessul obişnuit al politicii.