Igor Guţan: „Guvernul are intenţii şi obligaţii să intervină în cazul Termocom-ului dar deocamdată tace”. Analiză economică Info-Prim Neo, EPISODUL I

Majorarea tarifelor a agentul termic, este un lucru absolut necesar. Este o constatare regretabilă, dar absolut logică şi firească. Nefiresc a fost să crească în ultimii ani tarifele la resursele energetice iar cele la agentul termic să rămână practic neschimbate. Nimic nu apare din nimic, iar totul costă bani, astfel încât în situaţia creată, menţinerea tarifelor sub costul real al serviciilor ar însemna, spre exemplu, în cazul Termocom-ului, nu altceva decât continuarea acumulării datoriilor faţă de furnizorii săi, care vor avea absolut tot dreptul legal să înceteze furnizarea serviciilor către acesta. Practica mai multor ani a demonstrat că stabilirea tarifelor pentru serviciile publice de gospodărie comunală s-a efectuat, ca regulă, nu ţinându-se cont de costul real al acestora, ci din anumite considerente politice, legate în principal de alegerile care au loc, de regulă, la fiecare doi ani dar şi mai des. [Un rău inevitabil, dar ţinut în frâu] Majorarea tarifelor până la costurile reale este mai întâi de toate în interesul persoanelor care obţin venituri suficiente dar şi în interesul furnizorului. Cu cît mai mulţi consumatori reali cu plăţi reale are sistemul centralizat, cu atât mai multe şanse ca fiecare consumator să plătească mai puţin sau măcar nu mai mult. Situaţiile de criză de felul celei existente la moment nu fac altceva decât să stimuleze căutarea alternativelor de către persoanele solvabile, astfel încât Termocom-ul ar putea pierde o bună parte din clienţii care achită pe deplin serviciile primite. Nu este în interesul nimănui ca Termocom-ul să rămână doar cu clienţii care din lipsa de venituri nu vor putea să-şi instaleze, spre exemplu, încălzire autonomă şi nici nu vor achita serviciile. Pentru o asemenea întreprindere pierderea clienţilor solvabili ar fi o adevărată catastrofă şi în sensul acesta orice zi de tărăgănare a soluţiilor este în detrimentul Termocom-ului, în primul rând. Dintr-un alt punct de vedere nu doar autorităţile locale din capitală, dar şi consumatorii ar trebui să fie interesaţi să obţină informaţia în privinţa modului de formare a tarifelor, pentru a se asigura că nu sunt majorate artificial. Aceste informaţii ar urma să fie făcute publice direct de către Termocom şi nu doar la cerere, ci din proprie iniţiativă şi în mod obligatoriu. În acelaşi context urmează să privim şi la viitor. Situaţiile de tipul celei care s-a creat astăzi constituie o barieră serioasă în calea investiţiilor în sectorul serviciilor publice de gospodărie comunală. Nimeni nu v-a dori să investească atâta timp cât există riscul ca tarifele să fie stabilite sub limitele nivelului necesar recuperării investiţiilor sau, şi mai grav, în dependenţă de cum bate vântul, de regulă, politic. [Guvernul va veni cu soluţii pentru că este obligat să o facă] Ministerul Industriei şi Infrastructurii a elaborat încă în vara anului curent un proiect de lege care prevede transferarea responsabilităţii privind stabilirea tarifelor, de la autorităţile publice locale, la Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) care este o structură independentă de Guvern. Necesitatea operării unor astfel de modificări în legislaţie vine şi din obligaţia Guvernului faţă de Fondul Monetar Internaţional prevăzută de Memorandumul cu privire la Politicile Economice şi Financiare pe anul 2007. Astfel, Guvernul s-a obligat să asigure, până la începutul lunii decembrie a anului curent, ajustarea treptată a tarifelor la energia termică şi apă potabilă pentru a atinge nivelul de recuperare deplină a costului de la toate categoriile de consumatori. În acelaşi context, Guvernul s-a obligat ca, în cazul în care costul energiei va continua să crească, să aloce resurse bugetare suplimentare pentru a compensa instituţiilor publice costurile aferente acestor majorări şi pentru a proteja păturile vulnerabile ale populaţiei, cu condiţia menţinerii, în acelaşi timp, a deficitul bugetar convenit. Astfel, dacă proiectul de lege respectiv va fi adoptat de către Parlament, tarifele pentru serviciile publice de asigurare cu energie termică, cu apă, canalizare şi epurare a apelor uzate prestate centralizat la nivel de municipiu vor fi aprobate de către ANRE. În proiectul de lege nu este clar un singur lucru, pe care Guvernul ar urma să-l aibă în vedere: de ce angajamentul de a transmite către ANRE aprobarea tarifelor respective se referă doar la cele stabilite la nivel de municipiu. Anul trecut un proiect similar a fost prezentat în Parlament, însă acesta a fost respins pe motiv că ar încălca principiul autonomiei locale prevăzut de Constituţie. Cred că o astfel de argumentare nu este pe deplin justificată pentru că aprobarea tarifelor de către ANRE, de fapt, nu aduce atingere principiului autonomiei locale, acesta urmând a fi privit nu doar prin prisma dreptului de proprietate. Oricum, în curând, proiectul elaborat va fi pus pe masa Guvernului, urmând a fi transmis Parlamentului pentru adoptare. [Subvenţionarea consumului este o necesitate însă nu pentru toţi] În condiţiile sărăciei din Republica Moldova, subvenţionarea consumului este un lucru absolut necesar. Însă este incorect să se aplice principiul ”cine şi cum poate”, problema urmând să fie privită prin prisma unor întrebări de felul ”cine şi cât are”, ”unde şi cât costă”. Subvenţionarea consumului nici într-un caz nu se poate efectua pentru toţi locuitorii, ci doar pentru acei care, într-adevăr, au nevoie de aceasta, adică pentru persoanele care obţin venituri sub un anumit nivel, spre exemplu, sub limita nivelului coşului minim de consum. În contextul respectiv trebuie menţionată şi decizia CMC din 25 ianuarie, care poate fi considerată parţial ilegală, pentru că, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, CMC era în drept să stabilească acordarea de compensaţii nominale la plata consumului normat de resurse energetice doar păturilor social-vulnerabile şi nici într-un caz pentru toţi consumatorii casnici. Deci, legea leagă acordarea de compensaţii de două condiţii esenţiale care trebuie să fie întrunite cumulativ: consumul normat şi nivelul venitului cetăţeanului. Este cert că, în 2008, primăria capitalei nu va fi capabilă să acorde compensaţiile respective, unul dintre motivele principale fiind reducerea veniturilor bugetului municipal, cu 300 de milioane ca urmare a stabilirii de către Parlament a cotei zero la impozitul pe venit. Tot în legătură cu acordarea compensaţiilor, vom aminti iarăşi Memorandumul semnat între Guvern şi FMI conform căruia, Guvernul [s-a obligat să aloce resurse bugetare suplimentare pentru a proteja păturile vulnerabile ale populaţiei] în cazul în care costul energiei va continua să crească (lucru care s-a şi întâmplat). În realitate însă compensaţiile din partea Guvernului întârzie sau, probabil, nu vor mai fi. În acelaşi timp obligaţia Guvernului de a aloca bani pentru acordarea compensaţiilor respective trebuie privită nu doar ca o simplă obligaţie prin prisma acordului cu FMI, dar şi prin prisma faptului că populaţia are nevoie de ele, toţi fiind cetăţeni ai acestui stat. De asemenea obligaţia respectivă a Guvernului, trebuie privită şi prin prisma obligaţiilor asumate de partidul pe care îl reprezintă (PCRM) faţă de alegătorii proprii. Se ştie că electoratul PCRM îl constituie în special persoanele în etate, iar lipsa de compensaţii le-ar agrava şi mai tare situaţia economică. În aceste condiţii este de aşteptat ca Guvernul să rupă cît mai curând tăcerea şi să-şi declare intenţiile şi acţiunile în raport cu situaţia de criză creată în domeniul termificării în capitală. [Igor Guţan, analist]