Puciul de la Moscova din august 1991, GKCP, a fost un lucru firesc, pentru că a fost ultima zvâcnire a reprezentanților puterii, care nu-și doreau dispariția Uniunii Sovietice. Scopul declarat de GKCP a fost neadmiterea semnării noului tratat, pregătit la Ogariovo și, în special, articolul 23 din acel tratat, care prevede că are loc disoluția Uniunii Sovietice și constituirea unei noi formațiuni, a unei confederații, a menționat Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, la dezbaterea publică la tema „Guvernul în exil al Republicii Moldova în perioada puciului de la Moscova, august 1991: ce a fost, de ce a fost, ce urme a lăsat?”, organizată de Agenția de presă IPN.
„Sfârșitul acestui GKCP și al Uniunii Sovietice este și mai firesc, pentru că, atunci când vorbim despre disoluția Uniunii Sovietice, trebuie să înțelegem atmosfera pe care o trăiam noi. Uniunea Sovietică era, într-un fel, sub regim de sancțiune pentru invazia în Afganistan. Odată cu invazia din Afganistan, s-au stricat relațiile economice. O țară măreață, care pretindea că influențează sorțile lumii, a fost nevoită să adopte programul alimentar – magazinele erau pustii. Acestea au fost motivele cele mai importante, care au condus la declararea „perestroikăi”. Când s-a declarat „perestroika”, pentru noi s-a deschis o lume cu totul nouă – „Arhipelagul GULAG” și Vasilii Grosman, fluxul de informații, despre care noi nu știam, noi credeam că trăim într-o țară dezvoltată, care pretinde că influențează sorțile lumii și nouă ni se spune că, de fapt, de noi a fost ascuns adevărul că Marea Revoluție Socialistă din Octombrie a fost, de fapt, un puci, o lovitură de stat”, a spus Igor Boțan.
Expertul a adăugat că toate decretele pe care le-a emis Lenin au fost, de fapt, minciuni. „După decretul privind pământul țăranilor, am văzut că s-a început războiul civil împotriva țăranilor. Nu trebuie să uităm că, odată începută „perestroika”, oamenii care înțelegeau ce se întâmplă spuneau: domnilor, acestea sunt declarații, unde sunt faptele? Și primele fapte concrete au apărut la conferința de partid din vara anului 1988, unde a fost adoptată rezoluția privind democratizarea vieții politice din Uniunea Sovietică. Deci, a fost primul mesaj că articolul 6 din Constituția Uniunii Sovietice trebuie eliminat. Și atunci Gorbaciov, pentru că era puterea în mâinile lui, a spus că este abrogat acest articol, dar că se introduce funcția de președinte al Uniunii Sovietice. Dar a apărut întrebarea: ce facem mai departe? Dacă democratizăm, nu uităm modul în care a fost constituită Uniunea Sovietică, cum ulterior, în baza Pactului Ribbentrop-Molotov, a avut loc împărțirea Europei între două regimuri totalitare. Iar al Doilea Război Mondial s-a început după ce Molotov a vizitat în noiembrie Berlinul, a nimerit sub bombardamentele britanice și s-a propus ca, de la împărțirea Europei să se treacă la împărțirea lumii. După ce nu s-au înțeles, au declanșat războiul unul împotriva altuia”, a subliniat Igor Boțan.
În opinia lui, primul Parlament al Republicii Moldova, Parlamentul independenței, a fost legislativul cu cel mai înalt IQ. „Acolo era adevărata elită a Republicii Moldova – au fost scriitori, intelectuali, academicieni, oameni cu o pregătire solidă, care, în condiții vitrege, au avut curaj. Ei nu au admis desfășurarea pe teritoriul Republicii Moldova a referendumului de pe 17 martie și nu au participat la procesul de la Ogariovo. Au avut loc alegerile pluripartide, ca urmare a conferinței de partid din 1988, au avut loc alegerile din februarie-martie 1990, în care am văzut, de fapt, cine suntem: 1/3 – reprezentanți ai Frontului Popular, care pledau pentru renașterea națională, 1/3 erau „Viața satului”, care ulterior a fost poreclită „Viața sătulului”, și 1/3 – Interfrontul. În astfel de condiții, ceea ce a reușit să facă primul Parlament, a fost adoptarea Declarației de suveranitate, după care Declarația de independență. Au fost oameni care au avut curaj să manevreze în această situație”, a spus Igor Boțan.
Expertul a menționat că dacă puciul din august 1991 de la Moscova nu ar fi eșuat atunci, ar fi eșuat mai târziu, pentru că exista o anumită atmosferă în Uniunea Sovietică. „Toți conducătorii Uniunii Sovietice, după moartea lui Lenin, până la Stalin, au fost „dușmani ai poporului”. Deportări, foamete, războiul din Afganistan, sărăcie, deci, acel imperiu nu mai avea sorți de izbândă. Cel mai important lucru a fost legitimitatea, pe care a avut-o Parlamentul din Republica Moldova, care a împuternicit un guvern în exil și cel mai important este că Elțin s-a opus. Cei care au organizat puciul, probabil, ar fi calculat, dar ei înțelegeau că opinia publică nu este de partea lor. Elțin înțelegea că în spatele lui există suport masiv popular, oamenii vroiau schimbare. 400 de tancuri în Moscova, 4 mii de ostași, cu toate acestea, Elțin a chemat lumea, lumea a venit și era absolut clar că nu are sorți de izbândă această lovitură de stat, dar ea a servit drept catalizator pentru sfârșitul Uniunii Sovietice. A urmat întâlnirea de la Belovejskaia Pușcia și la 25 decembrie a fost creată Comunitatea Statelor Independente și declarația lui Gorbaciov prin care și-a dat demisia”, a punctat Igor Boțan.
Dezbaterea publică la tema: „Guvernul în exil al Republicii Moldova în perioada puciului de la Moscova, august 1991: ce a fost, de ce a fost, ce urme a lăsat?” a fost desfășurată cu susținerea Fundației germane „Hanns Seidel”.
