Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis o hotărâre în cazul lui V.I. vs. Moldova, unde a evidențiat problemele critice ale discriminării pe bază de dizabilitate și vârstă, care au dus la rele tratamente împotriva unui copil cu dizabilități intelectuale. Curtea a considerat că problemele sunt sistemice, solicitând Guvernului să ia măsuri legale și de schimbare a practicilor pentru a pune capăt abuzurilor viitoare. Cazul a fost reflectat de Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM), într-o conferință de presă la IPN.
Potrivit lui Valerian Mămăligă, avocat în cadrul Programului Advocacy și Litigare Strategică la IDOM, hotărârea Curții Europene dezvăluie discriminarea și abuzul asupra copiilor cu dizabilități. IDOM, alături de Fundația Validity, a reprezenta la CEDO o persoană afectată de o dizabilitate intelectuală ușoară, calvarul căreia a început atunci când a avut vârstă de 13 ani, după moartea mamei și a tatălui mai târziu. În urma închiderii internatului unde a fost plasat, a fost apoi transferat pe nedrept la Spitalul Clinic de Psihiatrie Codru sub pretexte false. În ciuda protestelor, a fost deținut împotriva voinței sale, i-sau administrat medicamente psihiatrice grele fără consimțământul informat și a suferit un tratament degradant, inclusiv a fost plasat în secția pentru adulți a instituţiei cu mâinile legate.
Potrivit IDOM, hotărârea Curții a scos în lumină eșecurile sistemice din cadrul legal al Republicii Moldova, în special în ceea ce privește plasarea involuntară a copiilor cu dizabilități în Spitale de Psihiatrie și absența garanțiilor independente pentru prevenirea abuzului. Curtea a subliniat necesitatea unor reforme cuprinzătoare pentru a proteja drepturile și demnitatea persoanelor, subliniind obligația statului de a stabili sisteme eficiente de protecție.
Curtea a constatat că statele au o datorie sporită de a proteja copiii cu dizabilități, precum reclamantul, care fusese plasat în grija statului. Potrivit Curții: „cadrul legal existent în Republica Moldova – care nu are garanția unei revizuiri independente a plasării involuntare într-un spital de psihiatrie, a tratamentului psihiatric involuntar, a folosirii constrângerii chimice și a altor mecanisme de prevenire a unui astfel de abuz asupra persoanelor cu dizabilități intelectuale în general, precum și a copiilor fără îngrijire părintească în special – nu îndeplinește cerința inerentă obligației pozitive a statului de a stabili și aplica efectiv un sistem care să ofere protecție acestor copii împotriva încălcării grave a integrității lor” De asemenea, statul a fost considerat răspunzător pentru că nu a furnizat o procedură prietenoasă copiilor pentru a-l implica pe reclamant în procesul decizional.
Curtea a reținut că Republica Moldova trebuie să plătească reclamantului 25 de mii de euro cu titlu de prejudiciu moral și 7 420 de euro costuri și cheltuieli.
De asemenea, Curtea a cerut în mod expres autorităților moldovenești să ia măsuri generale în vederea reformării sistemului de internare involuntară într-un spital de psihiatrie și de tratament psihiatric involuntar al persoanelor cu dizabilități intelectuale, în special al copiilor.
Vanu Jereghi, director executiv IDOM, consideră că acest caz arată eșecul statului Republica Moldova de a oferi garanții și mecanisme adecvate de a proteja drepturile și bunăstarea persoanelor aflate în instituții psihiatrice și în special copii. Cazul s-a aflat timp de 7 ani de zile pe rolul Curții Europene.
Notă: Agenția IPN oferă dreptul la replică persoanelor care se consideră vizate în știrile realizate de pe declarațiile organizatorilor prezentei conferințe de presă, inclusiv prin facilitarea organizării altei conferințe de presă în condiții similare.