„Pentru ieșirea din criza permanentă, Republica Moldova are nevoie de partide autentice, responsabile și lideri carismatici, nu de gogoșari de diferite culori politice…”
---
Unioniștii vs. europeniștii
Liderii partidelor unioniste din Republica Moldova nu contenesc să critice și să atace Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS). Critica e un fenomen normal. Mai cu seamă că după alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie 2021 ne-am deprins deja cu gândul că nu merită să ne așteptăm la ceva deosebit din partea guvernării PAS. Am asistat în această scurtă perioadă la acte rușinoase de nepotism, politizarea instituțiilor de reglementare ale statului, lipsă de competență etc. Deci, nu încape îndoială că guvernarea PAS trebuie criticată. Problema e cum o facem. Ne dorim ca criticile noastre să contribuie la corectarea greșelilor și, deci, să fortificăm guvernarea PAS sau, dimpotrivă, ne dorim prăbușirea formațiunii respective?
Pentru a răspunde la întrebarea formulată trebuie să luăm în considerare că, deocamdată, PAS este singura formațiune cu suport popular masiv, care se identifică drept pro-europeană. Nicio altă formațiune pro-europeană sau unionistă nu are actualmente potențialul pentru a-i face concurență PAS pe segmentul pro-european. Mai mult, recentele alegeri parlamentare ne-au confirmat că nicio formațiune pro-europeană sau unionistă nu are potențialul depășirii pragului electoral de 5%. În astfel de circumstanțe chiar sunt necesare critici argumentate privind politicile promovate de guvernarea PAS, nicidecum pișcăturile de țânțar, precum cele din partea partidelor unioniste. De fapt, și pișcăturile de țânțar au farmecul lor, ele sunt amuzante.
Drept exemplu de atitudine critică față de activitatea PAS ne servește protestul recent al Partidului Unității Naționale (PUN). Mai mult, liderul PUN a dezavuat gogoașele galbene (culoarea galbenă este unul din simbolurile PAS), precum că în patru ani Republica Moldova va depune cerere de adere la Uniunea Europeană (UE). Sigur, putem fi de acord că este vorba despre o gogoașă galbenă. Întrebarea e de ce liderul PUN ne servește gogoașe maro (culoarea PUN) pentru a combate o gogoașă galbenă? Astfel, el afirmă că “cererea de aderare în UE trebuie coordonată și armonizată cu cererea de aderare la Alianța Nord Atlantică. Nu există excepții în procesul de aderare la UE decât prin alianța Nord Atlantică”.
Oricine se interesează de fenomenul politic știe că Finlanda, Suedia, Malta și Cipru au aderat la UE fără a-și fi coordonat și armonizat cererea respectivă cu cea de aderare la NATO. Mai mult, cele 4 state au aderat la UE după ce liderul PUN își atinsese vârsta majoratului și visa să devină intelectual unionist. Este oarecum jenant pentru un politician care nu obosește să sublinieze, cu ocazie sau fără, că este intelectual, să facă declarații neadevărate. Ori minte deliberat, ori chiar nu știe nimic despre excepțiile în lanț pe care le neagă. Oricum, și una, și alta îl descalifica în calitate de ca intelectual. Problema e că în astfel de situații jenante, cetățenii pot ajunge la concluzia că ar fi avut dreptate cel care afirmă, precum că intelectualii nu sunt creierul națiunii.
Din cele menționate putem deduce că trăim într-o țară unde politicienii ne servesc gogoașe, adică sunt niște gogoșari de diverse culori, aceasta fiind, de fapt, singura diferența dintre ei. Despre gogoașele galbene vom avea prilejul să vorbim peste 4 ani, iar despre gogoașele brun-roșcate putem vorbi chiar acum. Astfel, liderul PUN ne asigura că: PUN crește prin personalități remarcabile... , un partid intelectual, un partid care a captat și va fi cu siguranță și competent... , vom intra cu siguranță în parlament, pentru că asta este și încrederea noastră, și a membrilor de partid, și a celor care au aderat la platforma unionistă.” Alegerile din 11 iulie au demonstrat că respectiva gogoașă castanie a fost una de doar 0.45%.
Despre unioniștii de profesie și gogoașele acestora
De ce era nevoie să ne referim la pișcăturile de țânțar ale PUN la adresa PAS? Necesitatea a fost oarecum impusă de prilejul a 10 ani împliniți de la publicarea articolului regretatului maestru Constantin Tănase – Eu sunt categoric împotriva unirii R. Moldova cu România. De fapt, maestrul a fost și a rămas pentru totdeauna un unionist convins, pledând pentru o unire realizată de persoane competente. Pur și simplu, Domnia sa nu își putea permite să strige: “Unire aici și acum!”, pronunțându-se categoric împotriva șmecherilor, care și-au făcut profesie din unionism. Și a avut perfectă dreptate!
Dar unde am putea găsi noi un scop programatic oficializat privind Unirea aici și acum? Corect, la PUN. Pentru acesta e suficient a fi consultat programul politic al formațiuni (pagina 3), aprobat la 5 ani de la publicarea articolului menționat al maestrului Tănase. Dar ce a întreprins, de fapt, PUN pentru a realiza UNIREA ACUM ȘI IMEDIAT? Nimic! Astfel descoperim încă o gogoașă brun-roșcată.
Drama mișcării unioniste, evidențiată de Constantin Tănase, este în plină desfășurare și în următorii 10 ani de după publicarea articolului menționat. Actualmente, când peste 1/3 din moldoveni ar vota unirea cu Romania, cele vreo 5-6 partide declarate unioniste adună, fiecare în parte sau în coaliții, fracțiuni de procent din voturile alegătorilor. De ce? Fiindcă nu pot alegătorii pro-unire vota partide și lideri care:
- le servesc gogoși brun-roșcate despre UNIREA ACUM ȘI IMEDIAT;
- pun țara la cale împreună cu înalți ofițeri FSB;
- reprezintă o diversiune politică împotriva vectorului proeuropean, și mențin relații obscure cu oligarhii;
- edifică, chipurile, Republica Unirii, evident, pentru Neam și Țară care ar fi fost vândute cu $40 mii, etc.
Păcat că unioniștii autentici și decenți, din formațiuni precum Mișcarea Acțiunea Europeană (MAE), Partidul Național Liberal (PNL), etc., s-au resemnat după ce au promovat idealul unionist când nu era voie de la poliție. Aceștia nu se folosesc de rețelele de socializare, lăsând acest spațiu la cheremul gogoșarilor.
Concluzii
Pentru ieșirea din criza permanentă, Republica Moldova are nevoie de partide autentice, responsabile și lideri carismatici, nu de gogoșari de diferite culori politice.