„Nimic nu apare din nimic și nu dispare fătă urmă. Orice lucru se naște într-un anumit context, deci într-un anumit spațiu și timp. Dar nu numai spațiul și timpul marchează lucrul dat ci și acesta la rândul său marchează timpul și spațiul respectiv”, spune o lege a universului, citată de doctorul habilitat Ion Gagim, de la Universitatea „Aleco Russo” din Bălți. Potrivit lui, legea în cauză se referă și la creația compozitorului Gheorghe Mustea, creație care a izvorât și s-a dezvoltat într-un anumit loc și pe un anumit segment al istoriei. Iar, a trata opera maestrului în afara acestor factori, înseamnă a o trata în afara esenței ei. Afirmațiile au fost făcute la adresa academicianului, compozitorului și dirijorului Gheorghe Mustea care a împlinit recent 70 de ani la o masa rotundă aniversară, găzduită de Academia de Științe a Moldovei, transmite IPN.
„Care este spațiul și timpul creației omagiatului nostru și cum se raportează ea la aceste categorii existențiale? Orice lucru sau fenomen poate fi imaginat sub forma unui pom cu rădăcini, tulpină și coroană care are partea sa vizibilă și partea invizibilă, unde partea invizibilă o determină pe cea vizibilă. Sub forma unei astfel de metafore-pom, poate fi tratată și creația lui Gheorghe Mustea. Coroana e ceea ce vedem sub aspect de personalitate artistică, de operă pe care a creat-o, acestea fiind manifestări ale adâncurilor din care își trag existența, sunt produsul rădăcinilor care le-au alimentat”, a citat Ion Gagim, din comunicarea sa cu genericul „Creația lui Gheorghe Mustea în contextul spațiului și al timpului”.
Doctorul habilitat Elena Mironenco, a prezentat comunicarea „Opera „Ștefan cel Mare” de Gheorghe Mustea în așteptarea montării”. Prin intermediul acesteia, Elena Mironenco a atras atenția comunității asupra noii opere. Potrivit ei, prima operă de Gheorghe Mustea - „Alexandru Lapușneanul” a devenit un artefact viu în cultura muzicală a Republicii Moldova, devenind emblema Teatrului național de operă și balet „Maria Bieșu”. De fapt, susține doctorul habilitat, ea a marcat nașterea unei opere naționale moderne autentice. „Cunoscând noua operă „Ștefan cel Mare” doar în versiunea tipărită, susțin că crearea ei de-a lungul anilor prezintă o mare ispravă umană și artistică demnă de a fi cunoscută și apreciată de un ascultător și spectator. Cu referire la partitura operei „Ștefan cel Mare” propun să împărtășesc pe scurt descoperirile artistice care m-au surprins. Printre acestea a fost dragostea nesfârșită a compozitorului față de istoria țării sale Moldova și perceperea compozițională la cel mai înalt nivel, care nu este inferioară nivelului european modern. Dacă în calitate de erou al primei opere „Alexandru Lapușneanul” compozitorul a ales un antierou, un conducător sângeros, masacrul boierilor și la final moartea grea a lui Lapușneanul, atunci în noua opera „Ștefan cel Mare” conducătorul Moldovei apare ca un adevărat erou în fața noastră. Prinde viață portretul multilateral al lui Ștefan ca un conducător al unui stat puternic, diplomat care a condus cu succes politica externă, comandant care a câștigat 47 de bătălii, fondator și ctitor de biserici și catedrale ortodoxe, aristocrat care vorbește mai multe limbi străine, precum și un om iubitor de familie. Spre deosebire de genul isorico-tragic din prima operă, „Ștefan cel Mare” tinde spre o operă eroico-epică ,unde în prim plan sunt plasate nu conflictele interne, dar cele externe, lupta cu dușmanul turc și cu alți oponenți”, a remarcat Elena Mironenco.
Doctorul habilitat Victor Ghilaș în comunicarea sa „Dirijorul Gheorghe Mustea și muzica exprimată cu bagheta”, a menționat că misiunea dirijorului nu se reduce la o simplă reproducere a unei partituri muzicale. Rolul lui ar putea fi definit ca o acțiune complexă de revalorificare a unei opere muzicale. „Misiunea dirijorului reprezintă un demers creativ cu implicarea activă a acestuia prin care muzica interpretată este reprodusă cu decodificarea-i personală a mesajului. Dirijorul nu este în drept de a altera conceptul compozitorului. Dirijorul adaptează sau nuanțează anumite detalii, păstrând spiritul discursului sonor”, a spus Victor Ghilaș.
Victor Ghilaș a descris traseul artistico-dirijoral al lui Gheorghe Mustea. În perioada 1976-1979 a fost dirijor la cârma orchestrei Ansamblului academic de dansuri populare „Joc”. În 1978-1980 - dirijor al orchestrei de muzică populară a elevilor la Școala de muzică „Ștefan Neaga”. În 1980 obține licența în dirijat simfonic și de operă în clasa conferențiarului universitar Isai Alterman. În perioada 1983-1984 este dirijor la Orchestra simfonică a Filarmonicii de stat din Moldova. În 1984-1986 face cursuri de perfecționare în arta dirijatului la Leningrad, Rusia, în Orchestra simfonică academică de stat a Filarmonici de stat „Dm. Șostakovici”, clasa profesorului Alexandr Dmitriev. Din 1989 și până în prezent Gheorghe Mustea este director artistic și prim-dirjor al Orchestrei simfonice naționale a Comitetului de stat al RSSM pentru Televiziune și Radiodifuziune, actualmente IPNA Compania „Teleradio-Moldova”.
