Încercările lui Igor Dodon de a prolifera o imagine pozitivă a Rusiei în Moldova constituie o anomalie pentru țările semnatare ale Acordurilor de Asociere cu UE. Pentru gesturi similare, Salome Zurabishvili sau Petro Poroșenko s-ar fi confruntat cu proteste în masă, soldate inclusiv cu demisia lor din funcții, scrie analistul politic Dionis Cenușa într-un articol de analiză pentru Agenția IPN.
Politologul face mai multe paralele de comparație cu președinții din Ucraina, Georgia și Moldova.
Spre deosebire de „mai mult NATO în Georgia și mai multă Georgie în NATO”, promovată de Zurabishvili, președintele Moldovei vrea neutralitate permanentă, garantată pe plan internațional. Mai mult ca atât, el intenționează să diminueze contactele deja existente cu Alianța Nord-Atlantică, lucru reflectat prin ostilitatea față de înființarea oficiului de legătură NATO de la Chișinău, amintește Dionis Cenușa.
Contrar lui Poroșenko, subliniază politologul, președintele moldovean refuză ideea unei misiuni de pacificare internațională în regiunea transnistreană și sprijină menținerea pacificatorilor ruși, deja staționați de 25 ani în Moldova. Mai mult ca atât, în pofida demersului critic venit din societatea civilă, președintele Dodon a glorificat activitatea pacificatorilor ruși, decorați cu ordine în iulie 2017.
Politologul analizează și alte dimensiuni importante, care fac distincția între președintele Moldovei și Poroșenko, precum atitudinea față de integrarea europeană.
Astfel, liderul ucrainean a demarat procesul de constituționalizare a vectorului european și euro-atlantic în 2018, finalizat cu un vot majoritar covârșitor - 334 voturi favorabile din 385 de deputați prezenți. Modificarea Constituției a stabilit drept prioritate strategică orientarea țării spre UE și NATO pentru oricare din viitorii președinți de țară aleși, inclusiv guvernele subordonate lor.
Spre deosebire de cazul ucrainean, Igor Dodon a atribuit inițiativei de introducere a integrării europene în constituția moldovenească calificativul de element destructiv pentru societate, care nu servește orientării pro-Moldova a țării, accentuează Dionis Cenușa.
În opinia lui, dedicația cu care Igor Dodon promovează legitimitatea influenței ruse dovedește cât de permisiv este publicul moldovenesc față de o președinție care prioritizează o agendă externă ce nu contribuie tocmai la consolidarea instituțiilor.
El precizează că politica multi-vectorială a lui Igor Dodon, altfel denumită „echilibrată” este una din condițiile impuse de către Socialiști pentru formarea unei viitoare coaliții de guvernare.
O asemenea evoluție ar putea însă extinde izolarea Moldovei, cel puțin în raport cu vecinii, de la președinție către celelalte instituții centrale, concluzionează politologul.
