Un studiu al Institutului de Politici Publice lansat pe 28 iunie apreciază criza din Crimeea ca un factor adițional de accelerare și identificare a oportunităților de diminuare a dependenței energetice a Europei de gazul Federației Ruse.
Autorul studiului Ion Efros a constatat că în ultimii ani imaginea Gazpromului de furnizor sigur a gazelor naturale spre piața europeană a fost zdruncinată de evenimentele din anii 2006, 2009, dar și 2014 atunci când alimentarea unei bune părți a pieței europene cu gaze naturale a fost întreruptă sau diminuată. Relațiile tensionate din ultimii doi dintre Ucraina și Federația Rusă ridică temeri că astfel de incidente ar putea să se repete. În același timp investițiile masive ale Gazpromului din ultimii ani în infrastructura de transport a gazului spre piața europeană semnalizează că această companie dorește să-și diminueze riscurile de tranzit prin ruta ucraineană. Pe lângă acestea, reducerile generoase oferite companiilor de utilități din Europa din ultimii ani par să se încadreze într-o strategie mai largă de consolidare a prezenței sale pe piața europeană, dar și pentru a evita arbitrajele internaționale care atrag după ele costuri de imagine, penalități financiare și pierderea lentă a pieței europene.
Criza din Crimeea a accelerat și discuțiile legate de potențialul de export al gazului de șist american pe piața europeană. Cu toate acestea perspectiva revigorării economice în țările Asiei de Est, limitările de infrastructura la nivel european în special pe partea de interconectări în Europa de Est și de Sud-Est sau concurența acerbă care se anunță pe piața europeană între exportatorii americani, Gazprom și alți producători globali de gaz natural lichefiat (GNL) ar putea limita din impactul și așteptările țărilor și companiilor europene legate de exporturile de gaz neconvențional american în Europa până în 2020. În acest sens cruciale vor fi semnalele clare de preț pentru ca aceste exporturi din SUA să penetreze piața europeană în volume mari.
În plus conectarea mai bună a peninsulei Iberice și Sudului Europei cu restul continentului prin interconectări, ar permite Spaniei și celorlalte țări mediteraneene să-și utilizeze la maximum capacitățile existente și cele planificate de import a GNL care ar putea ulterior aproviziona zonele deficitare sau izolate ale Europei. Piața europeană ar putea beneficia de exporturile americane și datorită altor factori. După 2019 pe piețele internaționale va exista un exces de producție de cel puțin 160 de miliarde de metri cubi din surse de GNL. Peste 60 miliarde de metri cubi de gaze naturale vor fi din SUA, iar alte 80 miliarde din Australia. Din cauza proximității geografice gazul australian va ținti piața Asiatică împingându-l, astfel, pe cel american pe piața europeană.
În studiu se mai arată că furnizările de gaz din regiunea Mării Caspice ar putea avea un impact major asupra pieței europene, cu condiția că nu se limitează doar la exporturile Azerbaijanului. Factorul cheie în accesarea gazului caspic ține de construirea unui gazoduct transcaspic și securizarea unui volum de minimum 30-40 de miliarde metri cubi anual care ar putea aduce vastele resurse de gaz ale acestei regiuni, în special ale Turkmenistanului, pe piața europeană. Pentru ca construcția acestui gazoduct să fie ușurată ar mai fi nevoie de clarificarea statutului legal al Mării Caspice, permițând un aranjament care nu ar trezi opoziția Rusiei și Iranului. În același timp Iranul, deși are rezerve ce ar putea diminua semnificativ din cota de piața a Gazpromului în Europa, are nevoie în următorii ani de cel puțin 60 miliarde de dolari investiții în câmpurile sale de gaz și petrol cât și în construcția infrastructurii de lichefiere și gazoductelor necesare pentru maximizarea exportului. Alți factori precum creșterea populației Iranului, orientarea țării spre dezvoltare industrială intensivă energetic, utilizarea gazului natural pentru a fi reinjectat în sondele petroliere care se epuizează, dar și posibila reticență a Uniunii Europene de a depinde prea mult de un regim cu care are relații încordate sunt factori care previn pentru următorii 5- 10 ani o penetrare semnificativă a pieței europene cu gaz iranian.
Ion Efros a mai apreciat că sunt necesare câteva condiții esențiale care pot determina succesul explorărilor și exploatării comerciale de gaz neconvențional din Ucraina, care ar putea fi o sursă alternativă gazului rusesc pentru țările din Europa Centrală, Europa de Est și de Sud-Est. Aceste condiții se referă la: detensionarea situației din Estul Ucrainei, restabilirea suveranității Guvernului ucrainean asupra întregului teritoriu recunoscut internațional, acumularea mai multor informații geologice despre fezabilitatea extragerii de gaz de șist în Vestul țării, dar și acceptabilitatea socială a tehnologiilor de fracturare hidraulică și forare orizontală în această țară. Rezervele actuale de gaz de șist din Ucraina sunt estimate la 1,2 trilioane metri cubi. Această cantitate este suficientă pentru a acoperi consumul anual de gaz al Ucrainei timp de 35,5 ani la datele de consum a gazului din 2015 (fără regiunile separatiste din Estul țării și Crimeea), iar dacă s-ar include și consumul anual din partea dreaptă a Nistrului a Republicii Moldova, acest gaz neconvențional ar fi suficient pe o perioadă de 34,4 ani pentru ambele țări.
Cea mai notabilă schimbare începând cu 2014 în diversificarea aprovizionării cu gaze a Ucrainei ține de darea în exploatare a unor capacități de import în flux inversat a gazelor naturale de pe piața europeană care au redus dramatic din presiunea pusă de Gazprom prin cota sa de piață a gazelor naturale din Ucraina. Astfel exporturile Federației Ruse au scăzut de la 80 de miliarde de metri cubi anual în preajma primei crize ruso-ucrainene a gazului din 2005/2006 la doar 6,1 miliarde în 2015 ca urmare a crizei din Crimeea.
În acest sens după 2019 Rusia ar trebui să curteze Ucraina nu atât pentru tranzitarea gazului său spre consumatorii europeni cât pentru piaţa de desfacere ucraineană care a fost până nu demult cea mai mare piața naţională de export a gazului rusesc din tot spaţiul Eurasiatic.
Studiul a fost scris de Ion Efros în cadrul Institutului de Politici Publice din Moldova cu suportul Think Tank Young Professional Development Programme 2015/2016 al Open Society Institute. Studiul integral poate fi găsit aici http://ipp.md/public/files/Evenimente/Impactul_crizei_din_Crimeea_asupra_securitatii_energetice_europene_IPP_28-06-2016.pdf
