 |
|
| Veaceslav Craciun | |
Pe harta Republicii Moldova Găgăuzia este o regiune dacă nu deosebită, atunci, fără îndoială, specifică. În virtutea componenței sale etnice și a preferințelor politice a localnicilor, dar și ca unitate administrativă cu statut special, autonomia intră din când în când în vizorul comentatorilor și centrelor analitice de pe ambele părți ale Atlanticului. Această regiune sudică a Moldovei adesea e încadrată în șabloane geopolitice: ba de armă a Moscovei contra aspirațiilor proeuropene ale Moldovei, ba de exemplu de politică pan-turkistă a Ankarei. Dar autoritățile Gagauz-Yeri au propria viziune asupra acestui subiect.
Prin prisma geopoliticii
„Moscova face tot posibilul pentru a folosi Gagauz-Yeri pentru a-și promova interesele și a pune presiune pe conducerea proeuropeană a Moldovei”, se spune într-un articol al centrului american de cercetări The Jamestown Foundation.
Alte materiale ale acestei surse cuprind și subiecte care vorbesc despre Găgăuzia ca despre o „parte a confruntării geopolitice a Rusiei cu Turcia”, precum și ca teren de promovare a „naționalismului pan-turkist”.
Punctul de tangență al analizelor de acest gen este comparația cu regiunea transnistreană și aluziile la separatism. Bunăoară, publicația de la Roma L’intellettuale Dissidente în articolul „Găgăuzia necunoscută” observă, pe bună dreptate, că „destinul Moldovei este indispensabil legată de aceea ce se întâmplă în regiunea transnistreană și în Gagauz-Yeri” și, pentru că nu-și dorește să devină o excepție, condimeanează subiectul cu jucătorul din est:
„Rusia slăbește treptat prinsoarea pentru prima (Transnistria) și, s-ar crede că cedează întâietatea în raport cu cealaltă (Gagauz-Yeri). Dar stăpânirea acestor două regiuni este de o importanță vitală: anume prezența unor conflicte înghețate și a unor fantome separatiste garantează controlul asupra Chișinăului, împiedicând avansarea lui spre orbita euro-americană”, observă publicația.
Și Centrul analitic Transeuropa cu sediul în orașul Trento (Tirolul de Sud, Italia) acordă sistematic atenție Găgăuziei. Într-unul din materiale autonomia este pezentată ca o regiune care „constituie centrul unor complicate rețele de relații și influențe internaționale, extinse de la Moscova spre Ankara prin Bruxelles”.
Schemele și realitatea
Interpretarea Găgăuziei în sens de minuscul teren de concurență sau interacțiune între Moscova și Ankara nu s-a luat din vânt. La bază stau evenimentele de la începutul anilor ”90, marcate de apogeul tensiunilor interetnice între Chișinău și Comrat, când Rusia și Turcia și-au rezervat rolurile de principali parteneri ai autonomiei. Și-a lăsat amprenta și referendumul găgăuz din 2 februarie 2014 privitor la alegerea vectorului de politică externă, mai ales în contextul evenimentelor marcante din Ucraina vecină din acea perioadă.
Cu toate acestea, atașamentul față de schemele geopolitice micșorează unghiul de vedere și împiedică vederea tabloului în întregime. Pentru a înțelege situația reală din Gagauz-Yeri, trebuie să se țină cont că exercițiului Rusiei și Turciei în regiune demult s-au alăturat alți jucători și vorba nu e numai despre Uniunea Europeană. În regiune sunt implementate multiple proiecte cu susținerea SUA și, de notat, al României. Această țară, în special, contribuie substanțial la dezvoltarea sistemului educațional al regiunii. Ultimul exemplu este edificarea unui nou bloc al liceului cu predare în limba română „Mihai Eminescu” la Comrat.
Nu poate fi neglijată nici poziția autorităților Gagauz-Yeri, care promovează oficial parteneriatul extern multivectorial.
Astfel, în darea de seamă a legislaturii consumate a Adunării populare se spune că Găgăuzia este o regiune care suportă un „efect multiplicat” de pe urma cooperării reciproc avantajoase și cu Estul, și cu Vestul.
„Din această cauză, respectul, parteneriatul și cooperarea în politica externă – este privilegiul și patrimoniul nostru comun, care va fi susținut mereu de Adunarea populară a Gagauz-Yeri”, se spune în document.
Faptul că Găgăuzia nu se fixează în prezent pe o singură direcție și se bizuie pe dezvoltarea unor relații complexe, a fost confirmat pentru IPN și de șeful Direcției principale relații externe a autonomiei Vitalii Vlah.
„Lucrăm asupra relațiilor reciproc avantajoase cu mulți parteneri – dezvoltm relații tradiționale cu Rusia și Turcia, cu Azerbaidjanul. Avem multe proiecte cu o serie de țări din UE. Găgăuzia e deschisă mereu și, pentru acei care vine la noi intenții bune, suntem dispuși să lucrăm și să fim prieteni”, a declarat Vitalii Vlah.
Funcționarul a subliniat că autoritățile regiunii nu sunt interesate de aspecte politice în cadrul cooperării.
„Agenda relațiilor noastre e depolitizată. Ne concentrăm pe proiecte umanitare și cooperare economică”, a declarat reprezentantul Comitetului executiv.
În context, dânsul și-a exprimat regretul că nu se reușește pe plan național o abordare similară în relațiile Republicii Moldova cu partenerii externi.
O provocare pentru Chișinău
Expertul polonez Piotr Oleksy, specializat în problematica moldovenească și destul de bine orientat în bucătăria noastră politică, a făcut pe pagina publicației pe internet New Eastern Europe o presupunere că ignorarea de către președintele Maia Sandu a factorului identității în relațiile cu comunitățile naționale, inclusiv cu găgăuzii, poate comporta anumite riscuri politice pentru ea.
Expertul a avut în vedere riscul de a se pomeni prinsă în capcană și a aplica regulile oponenților săi. De fapt, riscurile se referă nu numai la președinte. Chestiunea e mult mai amplă și vizează stabilitatea sistemului politic al Moldovei în întregime. Întâmplările și deciziile, care sporesc potențialul conflictual între puterea centrală și Găgăuzia doar vor împinge autonomia spre ipostaza de câmp de bătălii geopolitice, de care regiunea încearcă să se debaraseze. Întrebarea e dacă elitele politice naționale sunt în stare să conceapă o abordare specială în relațiile cu Gagauz-Yeri și pe cât de acceptată va fi această abordare la Comrat.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.